Dreptatea nu-i de pe lumea asta

Nu avem nevoie de legi scrise ca să știm ce e bine și ce e rău, pentru că în fiecare dintre noi este implantat un cod moral care ne spune ce e bine și ce e rău. Și cu toate astea, în lume mai mult rău decît bine, mai multă nedreptate decît dreptate. Asta înseamnă fie că răul e mai la îndemînă, mai ușor de făcut decît binele, fie că pur și simplu e preferat. Oriare ar fi motivul, în lumea noastră binele e sufocat de rău, iar dreptatea e mai mult o vorbă frumoasă decît o realitate. În teorie, societatea ține dreptatea la loc de cinste, dar în practică nedreptatea triumfă frecvent.

Law abiding citizen, tradus foarte nefericit în limba română motivat să ucidă, e un film despre managementul dreptății într-o lume nedreaptă. E un film frumos, îl recomand. Poate un pic prea mult sînge la un moment dat, dar se ia. Foarte bine jucat și foarte bine legat, în ciuda poveștii ușor neverosimile pentru că, oricît de deștept ar fi un om, îți vine greu să crezi că un oraș  întreg ar ajunge să se teamă de el. Și nu mă tem la genul ăla de teamă pe care o are lumea pentru un primar prost.  Finalul dezamăgește, dar cu toate astea filmul face toți banii. E vorba de un om care nu mai poate să rabde nedreptatea și încearcă să dărîme sistemul justiției. Cei care se gîndesc că e vreun thriller judiciar, se înșeală. Tipul ăsta vrea să demoleze sistemul cu bombe, și aproape reușește, așa că înainte de orice altceva, e un film de acțiune, cum se zice, deși eu încă n-am văzut film fără acțiune. Poate doar unu sau două de la Tarkovsky, atîta tot, în rest toate filmele sînt de acțiune.

Lucrînd cumva în umbra mașinii judiciare, acea mașină care face, desface, împarte, mestecă și rumegă dreptatea, nu puteam să nu observ și eu, chiar dacă mai mult indirect, că sistemul judiciar nu doar că nu e perfect, dar are numeroase boli. Și grave. Atîta timp cît mașinile astea vor fi formate din oameni, vor fi bolnave, pentru că oamenii sînt bolnavi. Asta nu înseamnă că aș recomanda vreun sistem făcut din roboți. Roboții poate nu sînt bolnavi, dar cu siguranță sînt morți. Problema e, în condițiile astea, cum să trăiești drept într-o lume strîmbă și mai ales de ce să faci chestia asta.

Robo-love

Din inepuizabilul Futurama :

Bender (pentru cine nu știe încă, un robot specilizat pe îndoit chestii, de unde și numele) e într-o croazieră pe un Titanic spațial, dar care, ghicim de la început, sfîrșește la fel ca cel oceanic. Aici el întîlnește o contesă de care se îndrăgostește subit iar dragostea lui e, așa cum ar trebui să fie mereu, împărtășită. Dar Bender e un robot sărac, deloc potrivit pentru o robo-contesă, așa că o minte pe aceasta că e și el tot un robot cu ulei albastru. Neavînd cu ce să plătească băuturile de la bar, Bender e bătut și umilit în fața contesei, situație în care e nevoit să își recunoască condiția socială.

Robo-contesa: Don’t worry Bender, I love you for your artificial intelligence and your sincerity simulator!

Cred că puține replici spuse vreodată în vreun serial, animat sau nu, sau chiar lung metraj, reușesc să creeze umor la eficient ca aceasta. Și asta nu e tot, pentru că ce era mai bun a fost păstrat pentru la sfîrșit, cînd Titanicul sfîrșește într-o gaură neagră. Contesa stă agățată de Bender, iar acesta stă agățat  de un escape-pod. Dar motoarele acestuia, în care se afla restul echipajului din Futurama, sînt prea slabe ca să învingă forța găurii negre, căci cei doi roboți sînt grei. Contesa își dă seama de asta și îl roagă pe Bender să îi dea drumul în gaura neagră. Dar Bender nu vrea să îi dea drumul. Nu pot să trăiesc fără tine, spune el.

Robo-contesa răspunde: You have to let me go. You will suffer for a while, but eventually you will find someone else to share your love with. After all, it’s shareware.

Dacă ar fi doar aceste două replici, și Futurama tot ar fi cel mai tare serial animat făcut vreodată. But there s much more where that came from.

PS: Toată lumea și-a dat seama că am scris în engleză doar pentru că în traducere s-ar fi pierdut toate poantele.