2012

Azi, nebunia obișnuită pe care o găsești de obicei la casele de bilete ale cinematografelor într-o zi de miercuri, a fost înmulțită cu doi. Lumea a  dat buzna să vadă sfîrșitul lumii. Lumea, adică mulțimea fără creier, căci în mulțime, creierul individual își suspendă funcțiile, iar controlul e preluat de un creier impersonal și  colectiv. Orice sumă de indivizi conține, paradoxal, mai puțină inteligență decît inteligența fiecărui individ luată separat.  Iar un exemplu în sensul ăsta sînt și eu, un tip care se crede individ și care se crede dotat și cu o oarecare inteligență. Astăzi, am dat buzna la casa de bilete de la CinemaPro și am cumparat 14 bielete. Mi-am batut toate recodrurile personale în materie de cumpărat bilete, cum zicea un prieten și m-am expus riscului de a fi linșat de o mulțime ce se temea că rămîne fără bilete, căci 2012 s-a văzut cu casele închise, cum se zice.

2012 e probabil unul dintre cele mai scumpe filme ale tuturor timpurilor, dar în același timp e unul extrem de ieftin. E ieftin pentru că își bazează toată fascinația pe dorința adînc înrădăcinată a fiecărui om de a vedea sfîrșitul lumii.   Dorința asta e identică cu aceeași curiozitate morbidă care ne atrage pe toți în jurul unui accident, pentru a vedea ceea ce ne fascinează și ne creează repulsie în același timp, doar că înmulțită cu șapte miliarde, numărul aproximativ al populației lumii. În afară de efecte speciale nemaivăzute pînă acum, filmul ăsta aduce nou faptul că sfîrșitul e plasat peste trei ani. Aproape, nu? Toți putem spera să trăim încă trei ani ca să vedem sfîrșitul lumii fără să plătim bilet la cinema. Bună afacere!

Dar mai e ceva care face filmul ăsta să fie foarte ieftin, în ochii mei. În afară de melodrama brînzoasă și nelipsită din filmele americane, ce e cu adevărat ieftin la filmul ăsta modul în care compromite însăși ideea de sfîrșit al lumii. O compromite, adică o persiflează, o ia în balon sau în 4 sau 7 versiuni ultramoderne ale arcei lui Noe. Sîrșitul lumii din filmul ăsa e unul pe care oricine și-l poate cumpăra dacă are un milion de euro.  Mi se pare destul de ieftin, pentru un sfîrșit al lumii. E un sfîrșit al lumii în care elita privilegiată a bogaților reușește să supraviețuiască, în timp ce mulțimea fără nume și fără chip este lăsată să se înnece. Eu credeam că sfîrșitul lumii e chestia aia de care nu poate nimeni să scape, indiferent de cît de mulți bani are. Dar în 2012 nu-i așa. Eu sfătuiesc pe toată lumea să pună mîna pe cărțile alea americane ieftine care te învață să faci un milion de dolari. Dar aveți grijă, vă trebuie un milion de euro. Astfel, dacă muncim conștiincios, pînă în 2012 strîngem toți cîte un milion de euro și sfîrșitul lumii nu va mai fi decit o chestie pe care o vedem la fel cum am văzut filmul astăzi la cinema, doar că la suprapreț.

Sfîrșitul lumii, cînd o să fie, o să fie absolut, fără discriminare între săraci și bogați, dar mai mult decît orice, în loc să fie produs de vreun meteorit care ne lovește sau neutronii veniți din soare care au efectul cuptorului de microunde asupra nucleului Pămîntului, ducînd la supraîncălzirea acestuia și la rearanjarea scoarței terestre, adică natural, o să fie supranatural!