Sfîrșiturile lumii

Scriam odată că sfîrșitul lumii vine din Ferentari. Acum aș putea scrie că sfîrșitul lumii vin din Japonia sau din Libia. Ambele locuri au trimis și trimit în continuare unde de șoc prin întreaga lume. Dezastrul din Japonia este cel mai scump din istoria omenirii, citeam undeva. Și este cel mai semnificativ pentru lume în întregul ei pentru că niciodată în istorie n-a mai existat o lume în felul în care există azi, adică o societate interconectată și globalizată. Mai demult, oamenii traiau în țări izolate, cumva asemănătoare insulelor. Astăzi trăim într-un sat global și ce strănută cineva în China poate avea efecte imediat în România sau Marea Britanie.

Dincolo de numărul de morți, de oameni care locuiesc în corturi, de distrugerea drumurilor, de radioactivitate și așa mai departe, cineva scria că semnificația dezastrului din Japonia stă în aceea de a ne fi arătat foarte clar fragilitatea oricărei construcții omenești. Căci Japonia nu e o țară oarecare, ci este una dintre cele mai avansate din lume, cu sisteme de protecție extrem de sofisticate, cu trenuri care nu cumulează împreună un minut de întîrziere într-un an și așa mai departe. Eu am avut mereu sentimentul fragilității oricărei construcții omenești, poate din cauza asta am și o înclinație serioasă către metafizic.

Revenind la sfîrșitul lumii, el poate veni de oriunde: din Ferentari (cineva din Ferentari mi-a lăsat un comentariu foarte supărat la postul Sfîrșitul lumii vine din Ferentari , îmi pare rău că nu a fost clar pentru toată lumea că foloseam Ferentariul ca un simbol, nu mă refeream în primul rînd la cartierul bucureștean și în orice caz nu la întreg cartierul, mă refeream mai ales la cîteva străzi din Prelungirea Ferentari, dacă e nevoie să mă localizez, totuși), înțeles ca sfîrșit al umanității prin droguri- din Africa, înțeles ca victorie a bolii și sărăciei- din Orientul Mijlociu, ca victorie a războiului asupra păcii- din Japonia, ca victorie a naturii dezlănțuite asupra sisificelor întreprinderi omenești. Și mai poate veni oricînd din mine însumi, ca eșec al vreunui organ vital sau al spiritului, adică al capacității mele de a-mi păstra și dezvolta umanitatea.

Carvasăzică, perspective de sfîrșit al lumii avem din belșug. Umanitatea pare a fi un fir subțire de apă de al cărui izvor el însuși se îndoiește și habar nu are unde se varsă și nici de ce curge. Totuși, credința mea e că sfîrșitul lumii n-o să fie un accident. O să fie climaxul istoriei și împlinirea acesteia, și din motivul ăsta nu avem motive să ne temem  de niciunul dintre sfîrșiturile lumii enumerate mai sus. Ar fi, însă, uman din partea noastră să ne lăsăm păstrunși de suferința japonezilor și libienilor, doar așa putem fi siguri că sfîrșitul lumii n-a venit deja!

 

Un vulcan global

Că au mai erupt vulcani în istorie, nu mai trebuie spus. Dar că erupția lui Eyjafjallajokull, vulcanul din Islanda, e un eveniment unic in istorie, probabil nu toată lumea a remarcat. Asta nu pentru că ar fi cea  mai mare eruptie vulcanică nici cea mai devastatoare în termeni de pagube materiale și omenești, ci pentru că ne arată natura lumii moderne. În umbra cenușei lui Eyjafjallajokull, vedem mai clar că lumea a devenit într-adevăr un sat global.

Am auzit zvonuri că în România lumea s-ar teme de efectele cenușei. Dacă zvonurile astea sînt adevărate, vedem mai clar și natura logicii care guvernează poporul Român, în umbra aceleiași cenușe. Și e una comică.  În Suedia nimeni nu se teme că cenușa face aerul irespirabil, și Suedia e mult mai aproape de Islanda decît România. Pentru că aici toată lumea a înțeles că cenușa e periculoasă doar pentru motoarele avioanelor, și de aici incredibilele implicații globale ale unei erupții cît se poate de locale. Toate aeroporturile din UK și Scandinavia au fost închise, se pare. UK și Scandinavia sînt cele mai avansate societăți are Europei, adică reprezintă puncte vitale în furnicarul lumii moderne. Alte două la fel de importante ar fi SUA și Japonia, pentru restul lumii. Eyjafjallajokull a întrerupt legătura dintre Europa și restul lumii iar implicațiile, deși nu neapărat dezastruoase, cu excepția companiilor aeriene care au suferit și suferă în continuare pierderi dezastruoase, sînt extrem de adînci. Sigur, lumea nu se termină odată cu vulcanul ăsta, dar cursul firesc al lumii, văzută ca un întreg, a suferit o deviere semnificativă în urma erupției unui vulcan pe o insulă din Oceanul Nord Atlantic, iar faptul ăsta în sine e foarte interesant.