Maneaua perfectă

Am auzit zilele astea o manea. N-am ascultat niciodată o manea, dar am auzit destule. Una dintre trăsăturile caracteristice ale industriei manelelor în România este radicala ei lipsă de creativitate. Asta nu înseamnă că nu există şi manele cu totul originale, probabil că există. Doar că în general „creaţia” muzicală în manele nu e nimic altceva decît preluarea cu o maximă nonşalanţă a unor melodii gata făcute şi punerea lor pe ritmuri consacrate. Din punctul ăsta de vedere, se poate spune şi despre Ponta că este un manelist. Iar cînd vine vorba de texte, acestea sînt atît de simple şi repetitive încît poţi să zici  că scriitorul (?) de texte pentru manele nu face altceva decît să recombine la infinit cîteva cuvinte cheie ca valoare şi duşman.

Dar maneaua pe care am auzit-o zilele astea e diferită. Nu mai ştiu cum se numeşte, dar textul manelei constă în verbalizarea notelor muzicale cîntate. Cîntăreţul, deci, în loc de alte versuri nu face altceva decît să pronunţe notele muzicale ale melodiei pe care o cîntă: si minor, la minor, fa minor şi aşa mai departe (mai toate tonurile erau minore- le plac minorele, se ştie)

După părerea mea (de nespecialist), maneaua asta reprezintă un fel de apogeu al industriei manelelor, deoarece în ea parcă străluceşte slab, timid, aproape imperceptibil (la fel  ca muzica în manele), un moment de onestitate dezarmantă a manelistului. El renunţă să mai disimuleze prezenţa sensului, să mai mascheze prin „duşman” şi „valoare” vidul care e de fapt singura substanţă a oricărei manele. Prin dedublarea notelor în limbaj, manelistul afirmă şi îmbrăţişează nimicul care e temelia artei sale. Momentul ăsta mie mi se pare sublim, nepreţuit, de o frumuseţe fără număr, cum ar zice manelistul însuşi.

Inception: nașterea unei capodopere

Sint unii care cred ca orice film nou e bun doar pentru ca e nou. Aceia care se duc in Mall si își aleg filmul dupa titlu si ora la care ruleaza. I-am privit întotdeauna cu superioritate pe aceștia, și poate că am de ce. Eu cînd vin la film știu exact ce urmează să văd și de ce.

Sînt alții, un pic snobi și în orice caz suferind de nostalgia unui paradis pierdut al cinematografiei, care cred că doar filmele vechi sînt bune și nu se uită deloc la cele noi.

Ambele categorii greșesc prin naivitate, chiar dacă ultima se crede foarte sofisticată. Christopher Nolan a demonstrat prin toate filmele lui că e un geniu, deși e tînăr și face filme..noi. N-are cum să le facă direct vechi și clasice! Ultimul lui film,  Inception, pe care l-am văzut aseară în avanpremieră, e fără îndoială unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată. Aș îndrăzni chiar să spun că nimeni din lumea filmului, și cînd spun nimeni vreau să spun NIMENI, n-a mai visat ceva atît de original!

Peste cincizeci de ani oamenii or să privească înapoi spre anul 2010 cu nostalgia că nu s-au născut mai devreme pentru a fi contemporani cu nașterea unei capodopere!