2012 o să fie în 2014

Astronomii au descoperit o cometă care se apropie vertiginos de noi. Doar cînd vine vorba de ameninţări cosmice putem să vorbim despre noi. Doar atunci umanitatea încetează să mai fie o abstacţiune şi devine o realitate palpabilă, în carne şi oase.

Cometa a fost denumită 2012 S1 (să sperăm că n-o să urmeze, după modelul oferit de  Samsung Galaxy, şi o S2, S3…) şi unii oameni de ştiinţă sînt de părere că la momentul de maximă apropiere cu Pămîntul o să fie chiar mai strălucitoare decît Luna. Ceea ce nu e puţin lucru. Încercaţi doar să vă imaginaţi un corp ceresc mai strălucitor decît o Lună plină dar despre care ştiţi bine că nu e Luna. Pe mine mă iau fiori cînd mă gîndesc la asta. Oamenii de știință ne asigură că nu există nicio șansă să fim loviți de cometa asta.   Dar tocmai siguranța oamenilor de știință m-a făcut să mă gîndesc la Melancholia, filmul lui Lars Von Trier. Dacă nu l-aţi văzut, n-ar strica să-l vedeţi. După părerea mea e unul dintre cele mai bune din istoria cinematografiei şi în orice caz unul dintre cele mai bune dintre filmele noi. Unde se poate vedea că știința nu știe întotdeauna. De altfel, știința adevărată va recunoaște întotdeauna că toate teoriile ei sînt provizorii, simple aproximări ale adevărului.

Chiar dacă se numeşte 2012 S1, cometa o să ajungă aproape de Pămînt în Ianuarie 2014, deşi o să fie vizibilă cu instrumente nu foarte sofisticate mult timp înainte de acea dată. Nu ştiu dacă asta dă sau nu apă celor care aşteaptă sfîrşitul lumii în 2012, dar în orice caz ar trebui să dea nişte fiori oricărui om care respiră. Ne aminteşte cît de fragili sîntem, că lumea noastră atîrnă efectiv de un fir de păr, chiar dacă, de aici de jos şi cu soarele strălucind vioi pe cer, ni se pare că Pămîntul nostru e etern. Doar noaptea ne mai aduce aminte de terorile care ne înconjoară. Să nu-mi spuneţi că n-aţi fost niciodată bîntuiţi de vreo teroare în timpul nopţii! Măcar un coşmar înfricoşător, dacă nu ceva mai serios.

Cine vrea, poate să citească aici  mai multe despre cometa asta, despre care s-a spus că probabil o să fie cel mai luminos eveniment din istoria cosmică a Pămîntului.

A walk to remeber on the Moon

Nu cred că am scris vreodată un post doar ca să recomand un film, dar acum parcă îmi vine s-o fac. După ce vezi un film ca 2012, în care pe primul loc e gălăgia, vizuală și sonoră, e necesar să îți amintești că cele mai bune filme sînt alea care nu au nevoie de mai mult de 2, 3 actori. Un exemplu e Antichrist, de Lars Von Trier, un film cu doar doi actori. Iar Moon, filmul pe care l-am văzut acum, are doar un actor, dacă nu-l punem la socoteală pe Kevin Spacey care e vocea unui robot și pe cei doi corporate hot shots care apar doar pe un monitor. Și așa, cu un singur actor și cîteva cadre cu peisaj lunar, plin de serenitate, filmul ăsta reușește să facă un film ca 2012 să pară o glumă proastă. Sigur, nu poți compara filme de genuri diferite, dar parcă îmi vine să le compar, căci după ce am văzut Moon, 2012 mi se pare o porcărie.

Dacă aș spune două cuvinte despre film, l-aș strica, așa că nu o să spun. O să spun doar că e un film care ridică întrebări etice profunde despre limitele folosirii tehnologiei, are un umor artificial incredibil de bun, produs de un robot care e tocmai opusul lui Bender din Futurama, performanțele actoricești sînt de nota zece iar coloana sonoră contribuie la crearea unei atmosfere în  care aproape îți vine să îți respirația plin de admirație, ca și cum ai fi pe Lună fără un costum de astronaut.

PS : Greșeam cînd ziceam că filmul are un singur actor. Sînt doi care seamănă foarte mult. Și într-o scenă apar și nevasta și fiica lui. Se pare că, la fel ca în  Antichrist, și în Moon a fost nevoie de 2 actori pentru a face un film excelent. Totuși, performanțele actorilor din Antichrist sînt incoparabil mai bune decît ale celor din Moon, dar asta în primul rînd pentru că acolo povestea cerea performanțe extreme.