Junk-food pentru spirit

Poate nu e o coincidenţă că tocmai am terminat o carte de Baudrillard în timp ce mîncam un hamburger de la McDonald’s. Poate Baudrillard e junk-food pentru spirit întocmai cum McDonald’s e junk-food pentru corp. Este, desigur, prezumţios din partea mea să spun aşa ceva, dar ăsta e unul dintre avantajele blogului: că poţi să spui orice. Reversul acestui dezavantaj este, desigur, că orice ai spune pe un blog nu înseamnă nimic.

Dacă am spus că Baudrillard e junk-food, nu înseamnă totuşi o judecată negativă în mod absolut. Din contră. Junk-food-ul are meritele lui, sau ei, nu ştiu cum să zic. Este gustoasă şi, desigur, hrănitoare. Doar  că nu e tocmai sănătoasă. De fapt este hiper-hrănitoare. Din nou, poate e doar o coincidenţă, dar Baudrillard a propus înlocuirea realităţii cu o hiper-realitate. Baudrillard este unul dintre intelectualii cei mai recenţi, recenţi atît cronologic cît şi calitativ, pentru că el, şi ei, par să îşi fi propus să depăşească tot ce i-a precedeat şi să anunţe demisia Realului însuşi (Baudrillard vobeşte obsesiv despre sfîrşitul politicului, sfîrşitul puterii, sfîrşitul socialului, al sexualităţii, al artei şi multe alte sfîrşituri)

Ca să revin, a spune că Baudrillard e junk-food pentru spirit nu înseamnă deloc a-i nega acestuia substanţa sau greutatea, ci doar sănătatea.  El nu este nici pe departe singurul intelectual care poate fi acuzat de un exces de gîndire,  exces care a dus nu la  culmi fără precedent ale gîndirii, ci la excedarea gîndirii însăşi. Nu la o mai bună înţelegere a Realului, ci la anihilarea lui. Şi aşa mai departe.

Realităţile mele de zi cu zi sînt ceva mai puţin intelectuale şi, din păcate, nu le poate pune nimeni în discuţia realitatea. O mamă cu cinci copii şi unul dintre ei în puşcărie, de exemplu. S-a mutat în Aleea Livezilor pentru că acolo i-a dat Vanghelie o locuinţă gratis (mai bine staţi pe drumuri decît într-o garsonieră gratis din Aleea Livezilor, credeţi-mă). La 13 ani, năzdrăvanu’ s-a apucat de heroină şi apoi s-a nenorocit definitiv cu drogurile legale. Drogurile astea legale sînt de fapt o răzbunare ironică a cadavrului în descompunere al socialului de care Baudrillard ar fi mîndru. Şi recunosc că e imposibil să renunţi la Baudrillard, după cum imposibil e să renunţi cu totul la McDonald’s (sau pizza sau shaorma sau cartofi prăjiţi).

Năzdrăvanul ăsta a făcut o grămadă de prostii, dar nu le-a făcut el, propriu-zis. Ar fi adecvată aici o exprimare impersonală,  de exemplu se poate spune că toate au fost făcute. Fără subiect, pentru că subiectul a fost înghiţit de obiectele din jur. Ar fi putut, ce-i drept, să fie mai mult decît a fost şi să lupte contra curentului. N-a făcut-o. Acum are 17 ani şi e în puşcărie pentru că a lovit cu un briceag pe concubinul unei verişoare care era dealer de heroină şi care n-a vrut să îi dea şi lui două bile, deşi murea de rău (sevraj). El spune că ăla l-a atacat primul cu piciorul unui pat şi el n-a făcut decît să reacţioneze cum a ştiut şi el mai bine. N-a vrut să-l rănească rău, dar în frenezia acţiunii n-a mai ştiut să ţină măsura lamei (aşa se zice) şi aceasta a intrat mai mult decît îşi propusese el. M-a rugat pe mine să îi transmit mamei lui să îl viziteze, pentru că deocamdată el nu poate s-o sune. Maică-sa mi-a spus printre lacrimi că strînge de cîteva săptămîni conserve de la cantina socială, deci  se privează pe ea şi pe ceilalţi patru copii de hrană, pentru a reuşi să strîngă de un pachet.

Pentru Baudrillard, nu Realitatea e problematică, ci conceptul de realitate, cuvîntul. Dar dacă ar fi fost el însuşi puştiul din Aleea Livezilor, n-ar mai fi ajuns niciodată să teoretizeze despre deşertul realului (şi n-am mai fi avut nici filmul Matrix, care tocmai de colo s-a inspirat). Puşcăria ar fi fost mai reală pentru el decît orice altceva şi poate i-ar fi dat mai multă dreptate lui Foucault. Poate n-ar mai fi scris textul Uitaţi-l pe Foucault. 

A fi sau a nu fi legal

Zilele astea sînt pe un trip de legale.  Glumesc, nu mă droghez. Doar că datorită serviciului am foarte des ocazia să văd victime ale consumului de droguri legale sau aşa-greşit-zisele etnobotanice ceea mă face să fierb de furie că povestea asta nu se mai termină odată. Îmi aduc aminte de un  film ( A scanner darkly) făcut după o poveste a lui Philip K. Dick, în care o substanţă (substance D) făcea ravagii, producînd la început halucinaţii şi paranoia ca în scurt timp să ducă la o degradare fizică şi psihică aproape totală. Cam asta face astăzi Pure by Magic, Insomnia, Euforia sau cine ştie  cum s-or mai fi numind acum substanţele astea care, deşi vîndute ca ierburi de fumat  (de aici numele de etnobotanice)  sînt de fapt derivate de amfetamină care se injectează.

Astăzi am avut pentru prima dată ocazia să stau de vorbă cu un vînzător de asemenea ierburi artificiale criminale. Pentru el toată povestea n-a fost altceva  decît o oportunitate de afaceri de care a profitat, şi a profitat bine pentru că a ajuns ca în foarte scurt timp să obţină un profit de cinci mii de euro pe zi. Informaţia e cît se poate de reală, nu e deloc exagerată. Cumpăra drogurile din China cu cîteva mii de dolari pe kilogram şi le vindea în România cu mai mult de zece mii de euro pe kg. Tot el mai spunea că zvonurile care o asociază  pe Elena Băsescu, prin prietenul ei, cu piaţa asta de droguri legale, ar fi adevărate.  Asta n-are nicio legătură cu discursul pro-legalizare al Elenei Băsescu. Şi eu sînt pentru legalizarea tuturor drogurilor.

Dacă ar fi legală marijuana şi heroina, n-ar mai exista o piaţă pentru „etnobotanice”, care sînt de multe mai mai periculoase decît orice alt drog. Şi istoria ne arată că acolo unde drogurile sînt legale, contrar la ce crede toată lumea,  sînt mai puţini consumatori decît acolo unde ele sînt ilegale. Paradox al naturii umane? Curiozitate sociologică? Orice ar fi, omenirea ar fi cazul să îşi aducă aminte că prohibiţia care l-a creat pe Al Capone continuă să creeze şi astăzi monştri. Mult mai urîţi şi mai malefici.

Anglia avut aceeaşi problemă cu ceva timp în urmă, doar că a rezolvat-o foarte uşor prin interzicerea tututor substanţelor care produceau un anume tip de efect. La noi se interzic substanţele, nu efectele lor, ceea ce lasă loc liber inventatorilor de substanţe să vină cu reţete mereu noi, deci legale (căci ce nu e interzis, e permis) şi cu efecte din ce în ce mai periculoase.

Te cuprinde un sentiment de disperare cînd îţi dai seama că viaţa nu are nicio valoare în faţa unui stat care ar putea extrem de uşor să pună stop fenomenului.

PS: Aș vrea să fie limpede faptul că eu nu cred că zvonurile despre Elena Băsescu și drogurile legale sînt adevărate. Nu cred că domnul președinte, care e cunoscut pentru lupta anti-corupție și pentru onestitatea sa, ar permite așa ceva. Și bineînțeles că dacă ar fi așa, domnul președinte nu ar avea cum să nu știe că e așa.

Vecini de coşmar: secţia 19 poliţie, şcoala generală şi magazinul de vise

Secţia 19 Poliţie e chiar lîngă piaţa Rahovei, pe strada Amurgului. Tot acolo e şi o şcoală generală, şi tot acolo e şi un magazin de droguri legale sau „etnobotanice”. Blocurile de pe strada Amurgului seamănă destul de mult cu cele de pe strada Aleea Livezilor despre care am mai scris pe aici. Magazinele astea se mai numesc şi
„de vise”, deşi ar trebui să se numească „de coşmaruri”, pentru că  prafurile care se vînd acolo şi care se fumează şi se injectează, sînt mai criminale decît heroina sau decît orice alt drog pentru care ajungi la puşcărie. Lucrurile stau cam aşa: marijuana e sănătate curată pe lîngă heroină; iar heroina e sănătate curată pe lîngă drogurile legale care se vînd în magazinele de vise aflate pe lîngă şcoli şi pe lîngă secţii de poliţie şi împrăştiate peste tot în Bucureşti. Drogurile astea legale, deşi se numesc etnobotanice, sînt nişte derivate de metamfetamină, deci n-au nimic în comun cu plantele, motiv pentru care denumirea de etnobotanice e cu totul improprie. Dar nu fără rost, pentru că cei care au ales-o au vrut să sugereze că ce vînd ei acolo sînt plante culese de prin grădinile Domnului, deci nu pot fi prea periculoase. Doar că în realitate ei vînd prăjiturele gătite doar din ingrediente artificiale prin bucătăriile dracului.

Şi lucruile stau cam aşa: cînd sună clopoţelul, în loc să dea fuga la covrigi, copiii dau fuga la magazinul de vise şi fumează ceva. Mai pe seară o să îşi injecteze, căci aşa funcţionează treaba: progresiv. După aceea, pentru că îşi pierd minţile şi ajung să fure şi să tîlhărească, ajung la secţia 19 de poliţie, care e tot acolo, în apropiere. Avem deci de-a face nu cu un cerc, ci cu un triunghi vicios.

Cei aflaţi în vîrful piramidei puterii, ca să folosesc tot o metaforă geometrică, se uită la copiii care îşi distrug vieţile şi pe ale celor din jurul lor şi spun: lasă-i să moară, proştii! Doar că nici familiile celor mai bogaţi nu sînt scutite de vraja magazinelor de vise, deşi e adevărat că cei care mor pe capete sînt cei mai săraci şi mai proşti. Pentru cei bogaţi există otrăvuri mai rafinate şi mai puţin periculoase, cum ar fi cocaina, deşi tot la mormînt duce şi asta în cele din urmă.

 

Pure și simplu nebunie

Insomnia este foarte la modă printre tinerii de azi. De fapt la modă sînt  Pure și alte droguri „legale” sau „etnobotanice” care o produc. Mai mulți consumatori de Pure (injectabil, adică cu seringa în venă), un drog care se poate cumpăra de la magazine aflate la numeroase colțuri de stradă, mi-au povestit că drogul ăsta îi ținea trezi. Pe unii doar cîteva zile, însă cineva îmi povestea recent că nu a dormit nouăsprezece (19!) zile, drogîndu-se întruna cu Pure.

Toți cei care au consumat și heroină și „legale” spun că legalele sînt mult mai rele. Heroina are nevoie de ani de zile ca să distrugă definitiv un om, în timp ce drogurile astae așa-zis etnobotanice care se pot cumpăra legal de la orice colț de stradă au nevoie doar de cîteva luni. Creierul consumatorilor e efectiv prăjit iar corpul e adus rapid într-o paragină generală. Nu știu altora cum li se pare, dar mie mi se pare că povestea asta e ruptă dintr-un film SF-noir. Sîntem în plină distopie, vă spun! (aici a fost zvonul din   Aleea Livezilor)  Drogurile astea sînt aduse și vîndute din România de unii dintre cei mai puternici oameni din țară, pe care nimeni nu-i bagă la pușcărie, deși ar merita să putrezească acolo.

Revenind la insomniile lungi de 10-20 de zile, mă întreb ce se mai intîmplă în capul consumatorilor de legale în timpul ăla, în afară de atacurile de panică, de pe urma cărora unii sar în casa liftului și își rup picioarele, alții sar de pe bloc, alții își dau foc și așa mai departe. Ce bine ar fi dacă perioada de nesomn ar putea fi folosită productiv! Zilele astea am ceva de scris și mi-ar prinde foarte bine o insomnie productivă care să țină vreo trei zile (ca să fiu rezonabil). Mai că sînt tentat să dau și eu fuga la un magazin de vise să-mi iau o doză de Pure. Dar la fel de bine aș putea să mă arunc în gol de la etajul 10 și să termin dintr-o dată, căci în definitiv să te apuci de Pure e cam același lucru. Eu cel puțin aș scăpa repede, fără chinurile iadului prin care ajung să treacă copilașii ăștia teribiliști și inconștienți care fumează și injectează „sare de baie” și „îngrășăminte pentru plante”, căci sub astfel de etichete sînt vîndute drogurile astea, pentru a ocolo justiția care, uite domne!, în cazul ăsta e chiar oarbă!

PS: Îi urez aici bun venit pe blogul meu lui Mihai T. Cred că m-ai vizitat și mai de mult, dar acum ai comentat mai substanțial și îți multumesc. Pînă acum n-am avut timp să îți răspund la fiecare comentariu, dar o s-o fac cît de repede pot.

PPS: O cititoare fidelă şi inteligentă mi-a atras atenţia că am făcut ceva foarte urît colportînd zvonuri din Aleea Livezilor despre cine ar aduce legalele în România. Aşa că am făcut ce n-am mai făcut niciodată pe blogul meu, adică m-am cenzurat singur eliminînd fraza respectivă. Îi mulţumesc cititoarei şi sper să stea în continuare cu ochii pe mine.

Adio heroină

Ştiinţa a adus pe lume heroina, iar după vreo sută de ani de ravagii facute de aceasta tot ştiinţa ne aduce un vaccin împotriva ei. Heroina este drogul care face cele mai mari ravagii la nivel mondial, fiind în acelaşi timp şi cea mai productivă vacă de muls pentru cei puternici care se îmbogăţesc de pe urma sclavilor heroinei. E un fapt ştiut de  toată lumea că banii din heroină sînt mai mulţi decît banii din tot petrolul din lume.

Ziceam că ştiinţa ne-a adus în sfîrşit un leac. Pînă acum exista un tratament substitutiv cu metadonă şi mai existau nişte operaţii miraculoase pe creier la clinici private, de exemplu în Israel. Pentru prima dată însă s-a descoperit un vaccin a cărui eficienţă uimeşte chiar şi pe descoperitorii lui şi care ar putea să fie un ajutor excepţional pentru cei care vor să se lase de heroină. Despre acest minunat vaccin  se poate citi aici, unde am citit şi eu prima dată.

Pînă la apariţia vaccinului, unii au apelat la un alt „tratament” pentru heroină, şi anume aşa numitele etnobotanice sau  „legale”. Aceste droguri care se pot cumpăra legal de pe internet sau de la magazinul de la parterul blocului, aşa numitele spice shopuri, într-adevăr vindecă dependenţa de heroină. Din nefericire pentru utilizatorul lor, însă, aceste droguri „legale” sau „etnobotanice” (le pun între ghilimele pentru că n-ar trebui să fie nici legale şi nici etnobotanice nu sînt), distrug sănătatea fizică şi psihică cam de o sută de ori mai repede decît heroina, deci tot de atîtea ori mai repede aduc şi moartea căutătorului de senzaţii tari cu orice preţ. Aşadar, n-aş recomanda tratamentul ăsta. Mai bine să aşteptăm vaccinul  care deocamdată a fost testat pe animale cu rezultate excepţionale.

Deci, dragă utilizatorule de heroină, mai rezistă puţin pînă apare vaccinul şi stai departe de etnobotanice.

Anul trecut pe vremea asta

Dacă ai blog, e greu să nu faci din el un loc de văicărit atunci cînd pățești chestii urîte. Parchez de trei ani în aceeași zonă, și n-am pățit niciodată nimic. În schimb, săptămîna trecută am găsit geamul spart și azi am găsit, sau mai bine nu am mai găsit, oglinzile. Cînd ți se întîmplă așa ceva, devii paranoic și începi să te întrebi dacă nu cumva cineva care te cunoaște îți face glume. Mi-au și venit cîțiva suspecți în minte.

Pe măsură ce drogurile „legale”  și heroina avansează, Bucureștiul devine din ce în ce mai puțin sigur pentru noi și pentru mașinile noastre. Măcar bicicleta mi-e în siguranță, pentru că o țin în casă. Take that, hoților!

Anul trecut pre vremea asta eram în siguranță în Suedia. Acolo, toate erau roz chiar dacă în perioada asta a anului erau înghețate. Nicio mizerie nu contamina orizontul, în orice direcție ai fi privit. Oamenii își meritau pe deplin numele de oameni. Aerul era pe deplin respirabil. Și suedezele erau foarte frumoase.

Aici, în dulcea patrie, stau cu oglinzile pe care tocmai le-am cumpărat în casă deoarece mi-e frică să le montez. Pînă dimineață s-ar putea să nu le mai găsesc. O să apelez la expertiza unui prieten care știe să le spargă. Da, o să le sparg înainte de a le monta, ca să le fac astfel mai puțin furabile.