De ce scriu cu î din i

Poate dintre cei care mai citesc ce scriu aici cineva se va întreba: tipu’  ăsta nu pare să fie prost de tot, dar atunci de ce nu știe să scrie ca lumea cu â din a și sunt în loc de sînt? Cineva chiar s-a întrebat, adică m-a întrebat, deși nu în forma asta.

Ironic, am ajuns să scriu așa punîndu-mi eu însumi întrebarea asta. Citindu-i pe Patapievici, Pleșu, Liiceanu etc am observat că scriu cu î din i. Mi-am spus că se cred ei mai deștepți  decît restul lumii și pentru că mi se părea că au dreptate să se creadă am interpretat faptul ăsta ca pe o licență personală întru totul justificabilă.

Cred că era prin anul 3 de facultate cînd am văzut, sau am observat, căci poți să vezi fără să observi, că într-o revistă serioasă ca Dilema veche se scrie  tot cu î din i.  Mi-am spus atunci că trebuie să fie altceva la mijloc decît mofturile unor intelectuali răsfățați, așa că am scris un email către Dilema veche în care întrebam de ce scriu ei cu î  din i cînd toată lumea scrie altfel. Spre surprinderea și fericirea mea, mi s-a răspuns la email. (Încă și mai fericit am fost acum vreo 2 săptămîni cînd Ken Miller, unul dintre cei mai mari biologi  americani, autorul cărții Finding Darwin’s God pe care tocmai o terminasem de citit, mi-a răspuns foarte călduros la un e-mail la fel de călduros)  Și nu mi-a răspuns oricine, ci chiar Mircea Vasilescu, redactor la Dilema Veche și Profesor la facultatea de Litere. În total am primit de la el vreo două e-mailuri pe care însă n-o să le povestesc aici. Pe scurt, el mi-a spus că decizia de a se trece la scrierea cu î din a și cu sunt în loc de sînt a fost una în totalitate politică. În comisia care a votat legea au fost doi lingviști, unul dintre ei a votat împotriva legii iar celălat s-a abținut. Faptul ăsta în sine clarifică definitiv aspectul științific al problemei. Dar domnul Vasilescu a continuat spunîndu-mi că în forma de scriere cu î din a se încalcă un principiu fundamental al limbii române, și anume principiul fonetic, care spune că pentru un anume sunet există un singur semn/literă.

Așa că de atunci, poate și cu un pic de mîndrie că am și eu ceva în comun cu Pleșu, Liiceanu și Patapievici, scriu cu î din i, avînd dubla satisfacție: că sînt altfel decît toată lumea și corect din punct de vedere științific în același timp.