Destinul m-a dus în mormînt şi apoi la liceu, iar Lars von Trier e un fel de zeu

Săptămîna trecută am ajuns din greşeală în mormîntul Iuliei Haşdeu. Pentru cine nu ştie, Iulia Haşdeu a fost un copil minune, iar mai tîrziu un adolescent minune. Din păcate pentru ea, n-a mai apucat să fie şi un adult minune, pentru că a murit la 19 ani. Tatăl ei, Bogdan Petriceicu Haşdeu, n-a putut să accepte că a murit şi a încercat să îi contacteze spiritul. Aşa s-a creat legenda că spiritul ei poate fi contactat, legendă care i-a făcut pe nişte studenţi să îi fure capul din mormîntul care se vede în pozele de mai sus, pentru a-l folosi în şedinţe de spiritism. N-am înţeles prea bine, dar din cîte spunea un nene care avea grijă de mormîntul ei, se pare că i-au pus capul în mini-coşcigul din imagine. Pentru un popor de oameni superstiţioşi şi îmbibaţi de o religiozitate magică cum sînt românii, Iulia Haşdeu s-a transformat într-un fel de sfînt al studenţilor, spune un zvon.

O să fac şi eu un exerciţiu de superstiţie să văd dacă sînt în stare de aşa ceva. Iată : La cîteva zile după ce am intrat în mormîntul Iuliei  Haşdeu (era acolo şi o ziaristă de la Adevărul care n-a avut curaj să intre fără mine), stelele sau destinul sau spiritul Iuliei Haşdeu sau oricine altcineva trage sforile comediei umane a făcut să mă mut lîngă Liceul Iulia Haşdeu.

Aseară am fost în mall Vitan şi am văzut Melancholia. Mall-ul nu e cel mai bun loc unde să vezi un film bun (şi Melancholia e unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată), pentru roieşte de (cum să le zic ca să îmi rezolv setea de a-i jigni fără a mă murdări pe mîini făcînd asta?) tot felul de exemplare ale faunei urbane (mulţumesc Radio Guerrilla că m-ai scos din impas) care aleg filmul după titlu şi locuri libere, adică n-au habar la ce film se duc. Li se zice ţărani de mall. Eu zic că asta e o jignire pentru ţăranul care odată era talpa ţării. Mă rog. Cert e că aseară lîngă mine au nimerit cei mai ţărani dintre ţărani, adică două gorile şi două piţipoance, care ronţăiau popcorn şi rîdeau tare. Probabil Lars von Trier mi-a dat curaj, pentru că i-am pus din primul minut la punct şi se vedea că fac eforturi să facă linişte. La scurt timp, pentru că, evident, Lars von Trier nu era pe gustul lor, au început să se întrebe cînd se termină filmul. Eu am profitat prompt de ocazie şi le-am spus că filmul ţine 2 ore şi 15 minuter. Cînd au auzit au răsuflat uşuraţi şi în două minute se căraseră iar eu eram în sfîrşit fericit.

O să fie multe recenzii pentru Melancholia, făcute de oameni care se pricep la asta, aşa că n-o să scriu şi eu una. O să spun doar că Lars von Trier are dreptate cînd spune că e cel mai mare creator de film în viaţă. Pentru că vorbeam de spiritul Iuliei Haşdeu, îndrăznesc să spun că după părerea mea e cel mai mare şi dintre cei morţi.