Limba zeilor

Poezia e un alt fel de a vorbi. E un fel de a vorbi în limbi îngerești, vorba lui Pavel. N-ar trebui să vorbesc tocmai eu despre poezie, care sînt un ignorant pur sînge în privința ei. Doar că am așa, niște intuiții, niște străfulgerări despre natura poeziei, fără să fi iubit, adică citit, vreodatăContinuă lectura „Limba zeilor”

Fantezie lingvistică

Curînd o să te trezeşti agăţat între două limbi Cătăline Înotînd stîngaci printr-un sos lingvistic Cu arome necoapte Uite, deja limba ta maternă Nu-şi mai găseşte cuvintele Şi tot nu eşti sătul Căci visezi la alte limbi Ai fantezii Cu limba-ţi curioasă Împleticindu-se prin toate colţurile gurii După delicii suedeze Şi în cele din urmăContinuă lectura „Fantezie lingvistică”

Zăpadă peste ocean

Poezia nu există decît în limbaj și este forma lui supremă. Fără a mă pricepe cîtuși de puțin la poezie, am înțeles totuși că poezia este în primul rînd frumosul creat prin folosirea cuvintelor, însă nu doar atît. Dar parcă uneori frumusețea poeziei transcende limbajul și irumpe în realitate. De exemplu asta cred că s-aContinuă lectura „Zăpadă peste ocean”

Foc străin

1 Noapte, frig, foame, Pustiu infinit Frică de moarte Greaţă de singurătate 2 Brusc Foc neaşteptat Lumină binecuvîntată Căldură binefăcătoare Supremă făgăduinţă 3 Naiv, cu toată inima Alerg, ajung, ating, privesc Vrăjit, piele fierbinte De plecat nu mai poate fi vorba 4 Căldură rece Flacără goală Fantomă dansatoare Culori mincinoase Degeaba arde 5 Mă aruncContinuă lectura „Foc străin”

În căutarea eului pierdut

  O mie de nimicuri legate într-un şir Un braţ de vreascuri Unele mai colorate decît altele Mirosind a bine sau a rău Momente pline sau goale Alungîndu-se unul pe altul, amestecîndu-se Picături fantomatice care Adunate în şi prin mine Sînt substanţă şi sînt eu   Mă trezesc acum După un vis Cu perlele împrăştiateContinuă lectura „În căutarea eului pierdut”