Roboți schizofrenici

Mi se pare mie sau pînă foarte recent oamenii puneau mai mult suflet în ce făceau? Prin a pune suflet în ceva înțeleg a face ceva și cu mintea și cu mîna în același timp, cu întreaga ființă, cu toată inima, ca un întreg unitar. Astăzi, nu în ultimul rînd din cauza tehnologiei care ne dă posibilitatea să fim în mai multe spații în același itmp, sîntem din ce în ce mai schizofrenici în aproape tot ce facem. Schizofrenie vine din greaca veche și înseamnă a avea mintea împărțită sau ruptă, și dacă asta înseamnă schizofrenie, atunci lumea e mai schizofrenică ca niciodată, astăzi cînd avem tot timpul un ochi în ecranul telefonului mobil cînd sîntem pe drum, și al laptopului cînd sîntem acasă. Sufletului nostru îi este din ce în ce mai greu să se regăsească într-un loc anume, rătăcind buimac prin diverse spații virtuale (Facebook, Whatsapp, de exemplu), și ca rezultat e din ce în ce mai greu să-l ancorăm în realitățile reale din jurul nostru, pentru simplul motiv că e foarte greu să-l chemăm acasă din peregrenările lui cibernetice, himerice, și să-i spunem, auzi, suflete al meu, mai stai locului pe canapea lîngă mine! Tehnologia ne recreează după chipul și asemănarea ei fără să ne dăm seama, dar știm foarte bine ce înseamnă asta, anume că sîntem din ce în ce mai roboți, mai fără o conștiină care să ne anime din interior, din ce în ce mai servili schemei pavloviene stimul-reflex condiționat, din ce în ce mai puțin oameni.
Pînă acum o sută de ani oamenii puneau mai mult suflet într-o strîngere de mînă decît oamenii de azi pun în sex, adică o strîngere de mînă însemna mai mult atunci decît înseamnă sexul astăzi. A lua mîna cuiva însemna deja promisiunea unui angajament sufletesc, pe cînd astăzi, sexul, care este mai ușor și mai comun decît erau strîngerile de mînă atunci, nu mai înseamnă nimic. A face sex cu cineva, oricît de minunate ar fi minutele de extaz comun, nu mai are nicio legătură cu sufletul, nu în felul în care în trecut o atingere de mînă însemna deja promisiunea unui contact sufletesc. Astăzi sexul nu mai este nici punctul culminant al unei relații cum era mai demult, dar nici ceva preliminar pentru o relație, cu alte cuvinte nu mai are nicio legătură cu relațiile și deci cu sufletul, deoarece relații se pot stabili doar între suflete, nu între corpuri. Ea sau el luînd telefonul de pe noptieră la doar cîteva minute după dansul umed și gălăgios cu bucuria cu care te întorci acasă și dîndu-și seama că în timpul freneziei fizice sufletul rămăsese acolo, navigînd pe Facebook sau Whatsapp.

4 răspunsuri la „Roboți schizofrenici”

  1. Mai demult inima omului avea porti care nu se inchideau decat la capatul drumului…. Era o banca la poarta ca un loc de popas pentru calatorii osteniti de drum…Era apoi vatra cu paine aburinda si vadra abia crescuta din fantana… Iar inima omului ardea..era un bulgare de omenie si de dragoste…. Acum…portile s-au inchis desi nimeni dintre noi n-a ajuns inca la capatul drumului…

  2. Eu cred ca generalizarile sunt putin pripite. 🙂 Cred ca exista oameni (si nu sunt neaparat exceptia) care, chiar daca se pierd din cand in cand prin virtual, apreciaza enorm o forma de apropiere reala, fizica, autentica, tinutul de mana, stransul in brate. Chiar daca traim intr-o lume a cuvintelor, nu ne putem hrani la nesfarsit din iluzia lor. „Ne imracam in cuvinte pana nu ne mai recunoastem” – poate. Dar la fel de bine poate ca, intorsi „acasa”, ne dezbracam de cuvinte si revenim la autenticitatea gesturilor mici, de apropiere. Si la sexul ca forma de intimitate, de cunoastere si bucurie in doi, nu ca „pauza” de FB sau whatsapp. 😀 Zic si eu…

Lasă un comentariu