Limba zeilor

Poezia e un alt fel de a vorbi. E un fel de a vorbi în limbi îngerești, vorba lui Pavel. N-ar trebui să vorbesc tocmai eu despre poezie, care sînt un ignorant pur sînge în privința ei. Doar că am așa, niște intuiții, niște străfulgerări despre natura poeziei, fără să fi iubit, adică citit, vreodată cu adevărat poezia. Dar nu e niciodată prea tîrziu ca să te îndrăgostești, nu-i așa? Sper din tot sufletul. Și sper că asta e adevărat și cînd vine vorba de femei. Pentru că tot a venit vorba, și la femei mă pricep la fel de bine ca la poezie. Dar să nu mă mai laud atîta, îmi face rău.

Mai bine să împărtășesc cu dragii mei cititori, o poezie pe care am scris-o ieri. O profesoară de engleză a zis despre ea că e perfectă. I-a plăcut, spre mirarea mea, care nu mai scrisesem niciodată o poezie care să placă cuiva.

Sper ca cititorii mei care nu știu engleză să nu se supere. Eu nu vreau deloc să mă lepăd de limba română, dar vreau cu orice preț să devin foarte intim cu limba engleză. To get intimate cu ceva e precondiția procreației. Și exact asta vreau și eu, să procreez. Și copii, nu doar poezii, dar în privința asta limba engleză nu poate să mă ajute prea mult.

 

The mirror

The mirror is
Where mind and matter
Make love
And bring monsters to life

But never mind
The matter
Or the mind, for that matter
The mirror is all
That matters

It is as if
Mind wanted to
See itself reflected
In the matter
To matter for the matter
As it were
And so it created
The mirror

In the mirror
Reflexion meets reflexion
The soul faces the body
But since they are one anyway
The schizophrenia of their
Fabricated duality
(Plato was the greatest schizophrenic ever)
Takes the shape of a monster

Anunțuri

De o mie de ori la bal, niciodată la spital

America e faimoasă pentru multe lucruri, printre care și pentru prețurile ridicole în domeniul sănătății și educației. Foarte mulți dintre cei pe care îi cunosc pe aici muncesc pentru a plăti împrumutul care le-a plătit facultatea. Un tip din Austria care a venit aici pentru trei luni, s-a tăiat la o mînă și s-a dus la doctor pentru că tăietura era destul de adîncă. A fost nevoie de cîteva cusături și era ca nou, doar că toată povestea l-a costat 900 de dolari. 900 de dolari pentru niște dezinfectant și trei cusături. Un copil pe care îl cunosc plătește 20 000 $ pe zi pentru camera de spital. Nu plătește el, plătește asigurarea, dar atîta costă. El are un fel de asigurare care acoperă totul, dar astea sînt rare. În general, chiar dacă ai asigurare, trebuie să contribui și tu. În cazul ăsta, asigurarea ți-ar fi acoperit 90% din costuri, într-un caz fericit, și tu n-ar fi trebuit să plătești decît 2000 $ pe zi. Un fleac.

În America viața e ieftină atîta tim cît nu trebuie să te duci la școală (unde pe lîngă prețurile ridicole, mai riști să și fii împușcat de vreun nebun care a luat-o razna și a pus mîna pe prima pușcă- căci aici umblă cîinii cu puștile în coadă), sau la spital.

 

Vreau să mă călugăresc

Au trecut luni de zile, și zile de ore, și ore de secunde, de cînd n-am mai scris pe blog. Am și uitat cum se face. De fapt uitasem nu cum se face, ci mai degrabă că se face. Că face, că merită, adică. Și, stînd strîmb și judecînd drept (de stat strîmb, chiar stau strîmb acum, dar nu am nicio garanție că judec drept), nici nu merită.

Am scris multe articole aici care nu aveau alt rost decît să încerce să mă convingă pe mine însumi că merită să continui să scriu. Sînt din ce în ce mai puțin convingător, în privința asta. Nu că mi-aș fi pierdut credința în scris. Din contră, sînt mai credincios ca niciodată. De fapt, vreau să mă călugăresc. Dor că nu pot, deocamdată. Pînă una alta, mai merg din cînd în cînd la biserică, pentru a-mi liniști conștiința. Cam asta e blogul, mersul la biserică o dată pe săptămînă, sau mai rar, pentru a-ți liniști conștiința că ți-ai făcut datoria față de Dumnezeu. Cînd de fapt, datoria față de Dumnezeu are prea puțin de-a face cu mersul la biserică o dată pe săptămînă. Sau de mai multe ori. Rațiunea de a fi a protestantismului a fost nu de a distruge mănăstirile, ci de a face o mănăstire din întreaga lume. Fără jumătăți de măsură. Totul sau nimic.