Despre proşti şi alţi demoni

Posted: Martie 5, 2013 in Biografice, Chestii grele, relatii
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

Tot ce o să spun acum trebuie luat într-un sens moale –  în sensul că, adică, deşi există un sîmbure de adevăr în ce o să spun, e foarte posibil ca în realitate să existe mai multe exemple care să mă contrazică mai degrabă decît să mă confirme.

Am observat în scurta mea viaţă de pînă acum că prostia şi răutatea merg de obicei mînă în mînă. Că, adică, cînd ai de-a face cu o persoană care dă dovadă de o răutate neobişnuită, e foarte probabil ca respectiva persoană să fie şi proastă. Acuma, ştiu că nu e frumos să vorbesc aşa, dar că prostia e o realitate în lumea noastră, la fel ca şi răutatea, ba chiar că sînt realităţi prevalente, inundante, ştie toată lumea şi n-are rost să ne ascundem după degetul corectitudinii politice, această dictatură asupra limbajului care, în ciuda multelor ei aspecte pozitive, pînă la urmă sfîrşeşte prin a ne sufoca.

Oare ce lege misterioasă a naturii (umane) face ca prostia şi răutatea să meargă mînă în mînă? Nu ştiu, dar concluzia mea e că asta este în definitiv o veste bună. E adevărat că prostia şi răutatea  se pot potenţa una pe alta, făcîndu-l astfel pe purtătorul lor o fiinţă cu adevărat de temut. Toţi am avut de suferit la un moment dat  de suferit de pe urma unui coleg sau vecin răutăcios care, după ce la început, în prostia lui, nu făcea decît să ne provoace un uşor amuzament amestecat cu o indiferentă indignare, a ajuns la un moment dat să ne terorizeze, atunci cînd prostia s-a îmbaracat în vehiculul răutăţii şi a început să facă ravagii (Poate chiar noi am fost cei care au făcut pe alţii să sufere în felul ăsta, pentru că la un moment dat în viaţa noastră toţi am dat dovadă de prostie şi răutate.)

Dar, şi este un DAR mare care este de fapt şi vestea bună, de cele mai multe ori prostia ţine în şah răutatea. Au existat fără îndoială în istorie şi indivizi excepţionali, indivizi deosebit de inteligenţi şi incredibil de răi în acelaşi timp (deşi, la urma urmelor, inteligenţa, atunci cînd însoţeşte răutatea, este tot o formă a prostiei), dar individul rău mediu nu excelează în inteligenţă -este, adică, şi prost. Răutatea în individul respectiv este ca un prizonier într-o celulă, care răcneşte, se loveşte cu capul de pereţi, scuipă,  scoate mîinile printre gratii şi încearcă cu disperare să sfîşie orice ar prinde în mîini, dar nu ajunge foarte departe. Gratiile sînt prostia iar dorinţa lui de a sfîşia este răutatea. Să ni-l imaginăm pe individul ăsta liber, poate chiar înarmat- acesta ar fi un caz în care răutatea ar fi însoţită de inteligenţă, şi ar fi într-adevăr un scenariu de coşmar.

După cum spuneam, faptul că răutatea şi prostia merg de obicei mînă în mînă este pînă la urmă o veste bună. În cazul meu, cel puţin, răii pe care i-am întîlnit pînă acum erau eproape fără excepţie şi proşti, adică oarecum impotenţi în răutatea lor.

Comentarii
  1. eumiealmeu spune:

    pui și tu o poză cu tine îmbracat în tunică de focă sau de ren?🙂
    că nu se mai potrivește astea, cu tricou și cărți…

  2. Claudiu spune:

    Bun (sau de fapt,rău), deci sunt şi pe acolo oameni răi :))

  3. Priveste-te in oglinda!

    Stau meditativ printre ganduri si ma intreb, oare ce ar fi fost daca?..
    Daca te-ai fi nascut in America, spre exemplu, ce s-ar fi intamplat cu tine? Raspunsul nu poate fi simplu, el trebuie sa cuprinda toate etapele din viata: copilaria, adolescenta si maturitatea stilistica. Cine esti si ce ai ajuns in momentul de fata?! Un om printre oameni, negresit! Dar, cum esti privit de cei din jur sau cum te privesti singur in fata oglinzii? Sa revenim la intrebarea initiala, se poate da un raspuns promp si la obiect? Nu stiu, poate doar sa incerci o usoara analiza a starilor tale pe mai multe paliere, o simulare a existentei pe doua continente distincte si cu mentalitati diferite, chiar opuse in manifestare.
    Sigur ai fi avut o copilarie si o adolescenta mai bune, fara lipsuri materiale si cu mai multa libertate de exprimare, cu mai multe tentatii si pofte implinite.
    In cealalta parte a lumii, in acea capsula a comunismului noi am avut parte de altceva, dar luciditatea ma face sa vad si o alta latura, mai subtila si mai profunda. Am avut in schimb vise si ne-am construit o lume viitoare mai puternica mental, ne-am antrenat intr-un spirit liber fara sa fim contaminati de lichelismul non-valorii si al superficialitatii unei societati fara criterii performante de dezvoltare. Ne-am simtit stigmatizati, dar am devenit mai puternici! Putem sa-l vedem ca pe un experiment prin care trebuia sa trecem, sa ne descoperim adevarata valoare interioara, sa devenim mai adaptabili si mai realisti. Daca te uiti in oglinda ta personala si incerci sa patrunzi dincolo de pelicula de argint care iti reflecta imaginea, atunci vei intelege reprezentarea plastica a infatisarii tale, o alta viziune a eului tau…
    Deci, nu stiu daca ma nasteam in alta parte era mai bine, poate nu eram capabil sa ma uit in oglinda si sa vad altceva, sa ma cunosc mai bine…sigur eram mai fals, tot timpul cu o foame materiala fara sa simt gustul celei spirituale, un fel de robot cu comenzi clare de lucru, intretinere si, eventual, de inlocuire cu un model mai bun dupa expirarea termenului de garantie si functionalitate…
    Este usor sa dai vina pe altcineva si pe altceva, sa nu-ti asumi raspunderea faptelor si sa te excluzi din ecuatie ca sa-ti albesti trecutul, cum sta un cearsaf apretat in bataia vantului…
    Cand acumulezi multa furie in tine si ai uitat sa dai drumul la supapa de presiune interioara, atunci esti precum cazanul unei locomotive. Folosesti presiunea ca sa mergi cu mare viteza pe sinele vietii intr-o directie impusa de paralelismul existential, dualismul bine-rau…Ce este omul??
    O locomotiva care trebuie sa mearga mereu inainte, rar merge cu spatele, numai cand intra in triaj, cand se descompune si se recompune pentru o alta destinatie…
    Important in viata este sa fii constient ce garnitura tragi dupa tine, faptele tale sunt multe si la fel de grele ca si incarcatura trenului. Faptele bune cantaresc mai mult si trenul va trage din greu pe panta urcusului existential, dar la destinatie, toti se vor bucura si iti vor rasplati efortul depus. Dar, pana acolo te asteapta multe pericole, unele independente de vointa ta, altele doar de amuzament pentru cei care se hranesc cu rau si „nimicul de temut”, un macaz se poate strica oricand si-ti schimba traseul in viata…Este riscul asumat cand pleci in calatoria vietii! Oricum, ai mai multe sanse sa reusesti in viata pe drumul de fier, decat sa ramai in casa pe saltaua din paie umede si roasa de timp invariabil..Te imbolnavesti de lancezeala mizeriei si de putregaiul sufletului chinuit de prea multe asteptari!
    Fiecare dintre noi trebuie sa fie un model pentru cei din jurul nostru. Modelul la care ma refer este luminos, emite o unda pe intelesul tuturor si ii capaciteaza intr-un fel, le ofera o cale de patrundere in tainele vremurilor si o rezolvare a unor imperfectiuni de moment.Serendipitatea isi spune cuvantul cand doi oameni pleaca la drum, sigur vor descoperi ceva interesant…

    Imi aduc aminte de cineva care se remarca prin modestie si profesionalism.Dorinta lui de cunoastere este arzatoare, insufla si transmite idei mai fierbinti decat caldura otelului topit, este intr-o permanenta cautare si receptiv la tot ce apare in aceasta lume.
    Aceasta persoana are o vorba in care se sintetizeaza o latura a noastra, ne divide la nivel molecular si ne sudeaza la loc printr-un laser chirurgical de metafizica pura pe axa reala a valorii, a axiologiei…
    El spune de multe ori o rugaminte fara sa fie auzit prea bine de catre noi, din cauza unei usoare surzenii interioare usor contagioasa care se manifesta involuntar! Parca il aud: „lasa-ti specialistul sa vorbeasca!”
    Il salut pe aceasta cale si-l asigur de aprecierea mea pe viata!

    Cu drag,
    Lucian Ciuchita

  4. ionetecatalin spune:

    a) n-am reusit sa omor nicio foca pina acum. nici vreun ren😛
    b) si prosti
    c) raspunsurile tale, mai lungi decit posturile mele, ma faca sa ma simt de parca n-as mai fi pe blogul meu, de parca as fi un strain in propria casa :))

    • Stimate coleg de „suferinta” in lupta cu non-valoarea care ne inconjoara si ne sufoca albastrul orizont al privirii! Glumesc! Ma bucur ca avem o prima reactie si posibilitatea de a ne saluta cu aceasta ocazie. Iti admir postarile si am ajuns la ele dintr-o intamplare, mi-a aparut pe google un titlu ( pastila filosofica) si am fost curios. Eu am un blog cu acest titlu, l-am „lansat” pe 16 decembrie anul trecut. In fine, de la acea postare( pastila filosofica) am ajuns sa ne intalnim in spatiul virtual. Amandoi avem aceasta inclinatie de a transmite cu expresivitate frumoase si interesante cugetari, pe care le intitulam generic: pastile filozofice! Mi-a venit o idee, ce ar fi daca am colabora la un caiet filozofic? Suntem doi cugetatori pe continente diferite si ar fi interesanta aceasta provocare pentru amandoi. Fiecare avem o multime de reflectii si se pot publica intr-un caiet filozofic( dialog filozofic)..
      .Cu prietenie si respect,
      Lucian Ciuchita

  5. ionetecatalin spune:

    Ma onoreaza propunearea ta, dar cugetarile filosofice sint aproape fara exceptie niste incursiuni solitare in lumea spiritului, incursiuni in care foarte rar se poate merge de mina. Dar cine stie?! Oricum, ma bucur ca ai dat peste blogul meu🙂

    • Asa este, sunt incursiuni solitare! Dar, ma gandeam la o exprimare comuna intr-o pagina de filozofie( caiet mai mare!), un dialog imaginar si surprinzator de echilibrat intre doi filozofi care simt ceva din provocarea haotica si amuzanta a vietii…Ideea nu este rea, ba are unele elemente de noutate si poate sa castige in timp! Decat sa ne exprimam doar pe blog, hai sa facem o usoara furtuna in lumea noastra „materialista”, usor melancolica si cu tendinte de stagnare ca sa nu zic de involutie spirituala! Asa cum ne-am „descoperit” din intamplare ( datorita internetului), sunt cateva coincidente care ma provoaca la acest pas. Ma bucur ca suntem fizic la o distanta de mii de km( si ceva diferenta de fus orar), dar foarte aproape de stil si suflet. De fapt, cand doi oameni buni se cauta intre ei, se apreciaza enorm cand se intalnesc. Sunt sigur ca ti-a ramas vreun prieten in tara care te poate reprezenta si sa ma contacteze din partea ta. Ma refer la posibilitatea de a publica ceva inpreuna. mai vorbim cu drag, poate iese ceva constructiv si incrustat pe o placa din piatra sau una din lut…
      Cu drag,
      Lucian Ciuchita

  6. ionetecatalin spune:

    Sau poate chiar de aur, de ce nu? Deocamdata nu am resursele necesare pentru scris. Ma refer la timp si liniste. Dar desigur ca imi face mare placere sa pastrez deschisa portita catre placa noastra de aur. Multumesc inca odata pentru propunere.

    • Din aur o vom face sigur, dar alchimic! Te inteleg foarte bine si ramane in perspectiva aceasta propunere, poate intr-un viitor nu prea indepartat vom avea linistea necesara sa facem ce ne-am propus. In alta ordine de idei, eu sunt in momentul de fata cu un scenariu de film propus in lumea hollywoodiana, un proiect care se poate realiza in urmatorii ani. Nu se stie niciodata de unde sare iepurele! Mi-ar placea sa ne intalnim intr-un viitor apropiat pe „taramul fagaduintei”, cu sau fara scenarii si caiete filozofice. Glumesc! Este valabil si altfel, doar daca mai faci vreo vizita in tara noastra, a celor fara perspective reale si obositi de atata asteptare…
      Cu prietenie,
      Lucian Ciuchita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s