Cînd îmi scriam teza de doctorat, aș fi scris despre orice loc de pe lumea asta, mai puțin despre țara mea. A fost nevoie să mă duc în Suedia și acolo o profesoară din Anglia să mă îndrepte, cu o artă pedagogică specific englezească, bag de seamă, către țara mea, să mă ajute să înțeleg că nu pot să înțeleg ce se întîmplă în lume pînă nu înțeleg ce se întîmplă sub nasul meu. Mai ales cînd e vorba de sociologie.

Acum că am plecat iar din țară, am înțeles și mai multe despre țara mea. Am tunat și fulgerat de multe ori, aici și în alte părți, împotriva României. Am încercat să fie limpede că pentru mine România e ceva și românii sînt cu totul altceva, dar nu am reușit de fiecare dată. Sau poate că distincția asta pur și simplu nu se poate face atît de hotărît pe cît îmi imaginam eu. Nu știu. Un prieten îmi spunea recent că de fiecare dată cînd lovesc în România, lovesc în români. Dacă e așa, îmi cer scuze de la români. De la România nu-mi cer. Cine ar putea să mi le accepte sau nu?

Și pînă la urmă despre asta e vorba, anume că românul e concret, în carne și oase, iar România e o abstracțiune. Una dintre temele veșnic fierbinți ale sociologiei este dată tocmai de relația misterioasă dintre concret și abstracțiune, dintre individ și societate, dintre cetățean și țara lui, pînă la urmă. Iar o întrebare fundamentală a sociologiei este tomai cum de este posibil să existe o societate, care este lipiciul social care ne ține împreună și face ca totul să nu se prăbușească într-un haos în care fiecare ar lua-o la sănătoasa și s-ar alege praful de tot. De fapt, e o întrebare încă și mai fundamentală decît asta, anume cum de a fost posibil să apară o societate de la bun început. Dar să încerci să explici de unde a apărut lipiciul e mult mai greu decît să explici cum funcționează.

Luînd contact cu societatea de aici de peste ocean, despre care se spune că e cea mai modernă din lume (deși nu e chiar așa), am înțeles ceva ce cred că ar putea fi dezvoltat într-un principiu sociologic. Poate principiul ăsta nu e valabil peste tot și poate nu e deloc un principiu. Dar dacă mă gîndesc doar la România și la SUA, mi se pare că ar fi totuși un sîmbure de adevăr în el.

Cu cît o societate e mai modernă, adică cu cît structurile sociale sînt mai perfecționate, mai complexe și funcționează mai eficient, cu atît individul mediu din societatea respectivă este mai puțin performant. Și invers, cu cît o societate are structuri sociale mai simpliste și mai nefuncționale, cu atît individul va fi mai performant. Cu cît mai complexă, mai perfecționată și mai pusă la punct este viața socială, cu atît mai puțin spațiu în care individul să se manifeste ca individ. Și invers, cu cît mai multe găuri și lacune în organizarea și funcționarea sistemului social, cu atît mai multă libertate pentru individ. Sau dacă nu libertate, sau nu doar libertate, în orice caz cu atît mai multe exigențe la adresa individului, mai multe așteptări, mai multă nevoie de mișcare.

Mă refer aici  la SUA și România, ca exemple. Cu alte cuvinte, cu cît viața e mai ușoară, cu atît individul va deveni mai leneș, va aștepta să i se livreze totul cu lingurița. Cam ca în Wall-E. Pe cînd într-un sistem social mai primitiv, cu probleme funcționale, individul va fi forțat să facă eforturi serioase pentru a supraviețui. Ca un înotător în apă rece, care știe că dacă nu se mișcă va muri de frig.

Așa se explică de ce țări cu probleme ca România reușesc să producă indivizi excepționali (nu mă număr printre ăștia, eu doar scriu despre ei). Și de fiecare dată cînd lovesc în România, departe de a lovi în români, le înalț ode, căci ei sînt cei care reușesc să stea vii și puternici în ape reci și tulburi.

Desigur, acum că sînt departe de România (nu știu dacă o să fie pentru mult timp sau puțin), n-o să mai lovesc deloc în ea, pentru că nu mă mai lovesc de ea și pentru că, în orice caz, am început deja s-o văd prin lentilele roz prin care orice pribeag prin străinătățuri ajunge mai devreme sau mai tîrziu să-și privească țara.

Comentarii
  1. RA spune:

    Cred că făcusem o mică profeție că o să descoperi că și acolo sistemul și oamenii au bube. Am impresia că pe unele ai început să le vezi.

  2. Toynbee spunea in „Studiu asupra istoriei” ca ceea ce e lesne si la indemana, e dusmanul civilizatiei”, vorbind despre diferenta dintre poporul din mesopotamia care a reusit sa transforme mlastinile tigrului si eufratului si alte popoare (vezi cel roman) care le-au avut pe toate sub nas, sau alte popoare care au luat in stapanire desertul sau gheturile

  3. ionetecatalin spune:

    Mai ales oamenii au bube pe aici.
    Marian, cred ca e primul tau comentariu pe blogul meu. Ti-as da un premiu, daca as avea la indemina

  4. Florian spune:

    Ma bucur ca te-ai reapucat de scris, Catalin…ma gandeam cat poti sa rezisti asa fara sa scri…:)

    Tot sistemul capitalist American e semi-putred, si tinde spre incompetenta, insa acest aspect in Romania e mult amplificat de nivelul coruptiei si iresponsabilitatii si devine absolut strigator la cer, Catalin…

    Daca ar fi insa sa aleg, cred ca prefer sistemul de acolo, celui de aici, diferenta e ca aici incompetenta e dublata de o coruptie si o indolenta rar intalnite de mine oriunde in lume. Setimentele tale sunt cat se poate de normale, avand in vedere ca esti plecat de aici, cu toate astea, desi se spune ca cel mai lung drum pe care il face un American fara masina, este cel de la frigider la televizor, cred totusi ca e o diferenta uriasa de mentalitate in spatele cifrelor economice. Vorbim totusi de prima superputere a lumii. Diferenta intre un american si un roman, si aici poate contrazic oarecum patriotismul sau anumite idei pro Romani din articolul tau, spuneam ca diferenta acesta spusa de catre un sociolog, este ca atunci cand un roman si un american dau faliment in afaceri, americanul se duce la banca si face un credit apoi pleaca intr-o vacanta de o luna sa-si incarce bateriile si sa ia totul de la zero, si apoi de cele mai multe ori reuseste in afaceri, in timp ce romanul nu gaseste alta solutie decat sinuciderea…mioritica solutie.

    Sunt de acord ca poporul asta a fost mult incercat in fel si chip, si nu are nici o vina, vina este in principal la nivelul mentalitatii generale si mai ales la nivelul clasei politice. Stiu …care clasa politica? Vorbind despre clasa politica din RO e ca si cum ar spune cineva ca-l doare capul…cum poate sa-l doara ceva ce nu exista ?🙂

    Dar dincolo de politica, ma impresioneaza nivelul de auto-educare si mentalizare colectiva al unor popoare…iti pot da exemple de alte popoare care s-au nascut din praf si cenusa si azi sunt economii si natiuni puternice datorita adn-ului si mentalitatii, vezi cazul Singapore, cred eu ca este cel mai elocvent caz. Sunt pe locul 4 la nivelul de trai in lume. Singapore pt mine este una dintre cele mai fascinante fenomene din ultimii 40 de ani…noi, ca popor si ca natiune mai avem de suferit in mod inutil si gratuit, din pacate…pana sa ajungem macar la sfertul lor.

  5. Florian spune:

    Catalin, te rog si eu ceva, cand o sa ai tu timp, citeste randurile astea publicate azi in Gandul, in Romania, de catre Cristian Tudor Popescu, ca sa vezi despre ce vorbesc… desi sunt convins ca sti si tu foarte bine chiar…🙂

    http://www.gandul.info/puterea-gandului/chestia-zilei-steag-sau-ciomag-10548910

  6. ionetecatalin spune:

    Ai dreptate, Florian. Cum ziceam si pe FB, ce am scris eu aici e mai degraba delir impresionist decit analiza sociologica. Dar chiar si asa, cu un simbure de adevar.

  7. ionetecatalin spune:

    Singura mea scuza e ca asta e un blog, nu jurnal academic.

  8. eumiealmeu spune:

    România va fi mereu de plâns, dacă indivizii capabili (dintre care cel dintâi ești tu!) pleacă să-și vadă de treaba lor și nu rămân să pună la punct un alt sistem. cu scuzele de rigoare, dar aceasta este realitatea. ca prietenă, ca om, te înțeleg că preferi să fii acolo, dar dacă e să privim din exterior lucrurile, trebuie să se sacrifice cineva pentru a se putea schimba lucrurile aici. și dacă cei care au creier nu o fac… se găsesc cei care au sau vor bani să o învârtă pe degete.

    • Florian spune:

      Draga eumiealmeu….

      Am simtamantul ca esti, si-ti spun asta cu tot respectul de care sunt in stare, inca in faza de idealist incurabil, sau incorigibil, Ma vad atat de bine pe mine in ce ai scris mai sus, eu cel de acum 10-15 ani…

      Idealistul incorigibil care crede ca poate schimba intreg sistemul social, economic si religios, chiar din temelii…Ei bine dupa ani muuulti de analiza am ajuns la o concluzie, (( absolut subiectiva avident, asa cum suntem noi toti, subiectivi…nu?:) ))) si anume ca nu se poate schimba decat cand vor trece cel putin doua generatii…cel putin. Cei care au creier, cei despre care vb tu mai sus, aceia se intreaba si ei zilnic ce sens are atata suferinta? e absolut necesara suferinta asta? poti sa-i judeci pt ca incearca sa aleaga o viata mai buna? atat cat se poate? pt ei si pt familia lor?

      Personal nu consider ca e de competenta mea,( mai ales acum dupa 15 ani de observatii si analiza,) sa-i provoc pe ceilalti la martiraj si la mumificarea vietii inca din timpul vietii lor, daca pot sa spun asa…

      Stand in Romania, te uzezi fara sa vrei, e o chestie atat de naturala, precum a respira, stand aici si vazand zi de zi cat de anormale sunt majoritatea lucrurilor, fata de cum ar trebui sa fie, pur si simplu te saturi de tot, si vrei sa incerci si alte zari, si alti oameni si alte perspective…atata tot.

      Nu poti spera la infinit ca ramand tu aici, sau eu aici, o noi vom schimba lumea, ….nu cred sincer, sunt doar realist si un idealist care s-a trezit…

      Am gandit ca tine muuuulti ani, insa m-am vazut nevoit sa recunosc ca nu e chiar asa usor sa schimbi totul in jurul tau, ba uneori e atat de greu sa schimbi ceva in bine, ca se rupe ceva din tine cu fiecare sacrificiu si efort supraomenesc pe care-l faci sa schimbi ceva…nu e deloc usor. De aia nu-i judec deloc, pe cei care satui poate sau pur si simplu obositi de starea de lucruri, vor sa inerce cum am mai spus si alte zari. A trai in Romania pt mine personal, a devenit un lucru extrem de dificil. Si nu cred ca ma voi readapta prea curand la viata de aici.Pare cuidat sa spun asta pt ca aici m-am nascut…Dar asta e. Ma bucur pt aventura lui Catalin…Din proprie experienta pot sa spun ca fiecare iesire de genul asta te imbogateste mai mult decat mii de carti…

      Deci, conjunctie concluziva…:)

      Draga eumiealmeu…no hard feelings? HAPPY SABBATH!!!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s