Pastilă filosofică

Posted: Ianuarie 26, 2013 in Fără categorie
Etichete:, , , , , ,

2013-01-25-1118Atăzi, privind înspre munții înalți din Alaska, mi s-a formulat în minte un gînd care era de fapt de mult acolo. Tocmai am văzut undeva pe Facebook un mesaj dintre acelea care se vor și pline de adevăruri ultime și amuzante în același timp (sau poate doar una sau alta), care zicea că viața este ceea ce ți se întîmplă în timp ce tu ești cu ochii în smartphone.

Dar ce am înțeles eu azi e că lucrurile stau tocmai pe dos, adică viața este exact ceea nu ți se întîmplă. Întîmplările, acțiunea, sînt tocmai cele care ne distrag atenția de la viață. Filmele de acțiune sînt cele în care e cel mai puțin loc pentru viață, cele care se adresează în cel mai analfabet mod cu putință vieții, cele față de care viața rămîne cu totul străine. Doar în filmele în care nu se întîmplă nimic, în care, adică, nimeni nu se răzbună pe nimeni, nimeni nu violează pe nimeni, nimeni nu are de salvat lumea sau de prins vreun criminal, nimeni nu fuge cu banii, nimeni nu face trafic de droguri și așa mai departe, doar în aceste filme întrezărim scîntei de viață. (Breaking Bad e unul dintre rarele filme în care se face trafic de droguri și cu  toate astea rămîne destul loc pentru viață). Pentru că doar atunci cînd mugetul întîmplărilor a tăcut putem să auzim, în liniște, șoptirile timide ale vieții. Și spun asta pentru că într-adevăr viața bate filmul, pentru că viețile cele mai tumultoase, pline de acțiune și de întîmplări extraordinare, sînt cele care fac viața să zboare pe lîngă noi. Sau să spun altfel, anume că în viețile în care întîmplările tumultuoase dau buzna, viața însăși e uitată. Cine mai are timp să se mai gîndească la moarte cînd trăiește din plin? Dar viața nu e definită de nimic altceva mai bine decît marginea ei, destinația ei terminală, moartea. A uita moartea înseamnă efectiv a uita viața, adică viața ca viață, în calitatea ei determinantă, anume aceea că e trecătoare. La fel, cine mai are timp să se gîndească la naștere, adică la întrebarea de unde vine viața? Întrebarea asta e disprețuită de oamenii de acțiune, care nu îi găesesc niciun rost pe lume. Dar întrebarea asta e întrebarea de căpătîi a filosofiei, adică a înțelepciunii. Nu e de mirare că oamenii de acțiune urăsc filosofia. Pe de o parte pentru că au uitat viața iar pe de alta pentru că efectiv nu au inimă ca să înțeleagă pasiunea adîncă pentru viață din care ia naștere filosofia. Doar la americani mai întîlnești oameni de acțiune care nu urăsc filosofia (dar asta doar pentru că pentru ei filosofia e o chestie pe care ei o au la degetul mic, un instrument pe care îl scoți din cutia cu unelte ca să-ți faci treaba, după care îl pui la loc pînă data viitoare cînd vreo problema mai necesită vreo soluție filosofică. Pînă la urmă parcă cei dintîi sînt mult mai de preferat decît cei din urmă.

Viața este fondul întîmplărilor, și cu cît mai intense întîmplările, cu atît mai greu întrezărim fondul. E țesătura existențială fină care le ține pe toate, dar la care nimeni nu mai are timp să se uite, să o atingă, să o guste și să îi simtă mirosul.

Comentarii
  1. sjackm spune:

    Pana la urma si Heisenberg face ce face fiindca e motivat de constientizarea mortii.

  2. pisicarosie spune:

    excelent spus. drumurile, pe care nu umblam, drumurile ce raman in noi, ne duc si ele, fara numar, undeva (blaga)

  3. ionetecatalin spune:

    Multumesc ca i-ati adus pe Heisenber si pe Blaga de partea mea🙂

  4. eumiealmeu spune:

    n-ai înregistrat tu nimic până ai plecat, te-ai tot fofilat🙂 , dar când te întorci prima dată o să dai peste de multe lucruri pe care le ai de spus.
    știi care e principiul și condiția🙂 pe care ți-am pus-o când ai plecat: să scrii în fiecare zi cel puțin 3 pagini. e obligatoriu. hai că te iert și nu te cert pentru că nu te-ai ținut până acum de cuvânt, dar de acum, la treaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaabă!🙂

  5. ionetecatalin spune:

    astepta putin sa ma mai asez si eu, sufleteste, psihiceste si in toate celelalte feluri in care trebuie sa se mai aseze un om, si promit sa respect norma😀

  6. Vremea schimbarilor…

    Acest mesaj este pentru maine, acea zi in care ne dorim o schimbare cu noi si cu felul nostru de a privi lucrurile. Cine sunt marii filozofi si cine suntem noi, se poate face o comparatie? Ea nu tine doar de introspectia si metamorfozarea starilor interioare, tine de pasul cu schimbarile si evolutia de sine statatoare a influntelor de moment pe palierele controverselor in idei si a unor polemici constructive. Ne putem supune unor critici si interpretari valabile atunci si acum? Este Leonardo da Vinci mai important in contributia evolutiei speciei umane decat Nikola Tesla? Comparatii de acest gen sunt nenumarate, dar nu-si au rostul. Este Newton mai inspirat in fizica decat Einstein? Sunt ei mai buni la sah decat Kasparov, sau stapanesc mai bine filozofia decat Immanuel Kant? Cine suntem noi daca nu incercam sa aflam cine suntem? Ne este frica sa nu cadem in derizoriu, suntem marginalizati si pigmentati fara spectrul razelor de lumina calauzitoare? Cineva m-a intrebat daca ma consider Umberto Eco?! Raspunsul a fost simplu, eu nu ma compar cu nimeni! Totusi, intrebarea ascundea ceva neclar si impur gandirii ideatice.
    Fara sa vreau, imi aduc aminte de cineva care avea o parere interesanta despre asemenea subiecte. Este un prieten in polemica persuasiunii simbolurilor, si mi-a spus candva ca nu-l mai intereseaza ce a spus cutare filozof, ca ala a spus atunci si era valabil in acel moment din existenta lui. De aceea nu mai retine nimic din ce au spus cei din vechime, il intereseaza doar ce spun contemporanii, ce se petrece in momentul de fata si mai ales, ideile revolutionare care apar in aceasta viata…Acest om este un filozof de mare forta interioara, dar nu-si cunoaste puterile pentru ca nu s-a masurat cu nimeni. Este din categoria ilustrilor necunoscuti, se ascunde de lumea plina de ignoranta si falsa creativitate, leviteaza deasupra acestui loc, este intr-o alta lume mult mai echilibrata…El a inteles un lucru foarte sensibil, cel de langa tine este mai important decat unul dintr-un univers paralel sau dintr-o perioada trecuta.
    Fiecare om isi are valoarea lui indiferent de timpul in care traieste, trecut, prezent sau viitor.

    Am un alt exemplu, poate mai facil, sau poate doar ilustrativ si mai putin meditativ , dar merita efortul de a-l prezenta. Comparatia se refera la posturile de televiziune, intotdeauna postul local( de cartier, de oras sau de judet) va fi mai urmarit decat postul national, unde sunt prezentate stirile la modul general..Omul este atras de ce se intampla in raza lui vizuala. Aria din vecinatatea lui este mult mai importanta decat aria generala, il privesc doar fenomenele si evenimentele de langa el.
    Stiti unde am vrut sa ajung, nu?
    Poate imi spuneti si mie ca eu nu stiu prea bine, doar ma caznesc sa inteleg ceva din ce este in jurul meu… Lucian Ciuchita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s