Toți trăim în America

Posted: Ianuarie 24, 2013 in Biografice, Filme, Hai (din) România!
Etichete:, , , , , , , , , ,

Știți cîntecul ăla al trupei Rammstein care se numește „We all live in America” ? E un sîmbure serios de adevăr în vorba asta, că toți trăim în America, adică (eu trăiesc la propriu, zilele astea, vorba asta are sens figurativ), sau mai mulți sîmburi de adevăr, cum ar fi sîmburi culturali, economici, militari și alte feluri de sîmburi, fie și doar în sensul că America a reușit prin Hollywood, de exemplu, să exporte un model cultural, așa cheesy cum o fi el, care a cucerit întreaga lume. Și cu toate astea, Hollywood nu te pregătește deloc pentru șocurile vieții cotidiene în America. Hollywood reușește doar să ofere o imagine din avion, cum ar veni, care nu ajunge niciodată la nivelul firului ierbii.

Și cu toate astea, mi-am dat seama aseară că Hollywood-ul mă ajută destul de mult să mă integrez în noua mea realitate socială. Hai să vă spun cum. Engleza mea nu e nici pe departe perfectă, dar de cînd am ajuns aici am ajuns s-o simt și mai imperfectă decît o credeam înainte (în ciuda americanilor care mi-au lăudat engleza, poate doar din politețe). Asta pentru că engleza mea nu avea cum să fie pregătită pentru întîlnirea cu piesajul infinit de divers al realității de zi cu zi (enleza e, se zice, limba cu cele mai multe cuvinte dintre toate limbile). Așa că la un moment dat m-am trezit făcîndu-mi probleme serioase în legătură cu capacitatea mea, nu neapărat de a trăi aici (nu e nevoie chiar de mare lucru pentru asta), dar de a funcționa într-o organizație complicată unde se așteaptă multe de la mine și așa mai departe.

Abia aseară, deci cam la zece zile după ce am ajuns aici, m-am uitat pentru prima dată la un nou episod din Breaking Bad (unul dintre cele mai bune seriale americane, cu siguranță unul dintre cele mai artistice ale tuturor timpurilor).  Episodul de aseară nu a făcut decît să îmi confirme încă o dată impresia asta pe care mi-o formasem de la bun început, dar nu despre asta e vorba. Uitîndu-mă la serialul ăsta, la care eram conectat încă din România, l-am perceput ca pe o punte între două realități sociale diferite, ca să zic așa. Înțelegeam foarte bine tot ce se vorbea și se întîmpla acolo și faptul ăsta mi-a întărit, într-un mod subtil dar semnificativ, convingerea că cele două realități sociale, România mea maternă și America adoptivă, nu sînt despărțite de o prăpastie chiar atît de fără fund cum mi se părea în momentele mele mai proaste. Breaking Bad (ar fi putut să fie alt serial sau film) se transformase peste noapte într-un veritabil portal cultural care, deși nu avea mare însemnătate funcțională, avea totuși marea însemnătate de a mă face să mă simt ca și cum aș fi fost cumva pregătit, pre-adaptat, ca să zic așa, la noul mediu în care trebuie să exist și să fac treabă.

Pînă la urmă, chiar trăim toți în America.

Comentarii
  1. eumiealmeu spune:

    au trecut deja 10 zile de cand esti acolo? parca a fost ieri plecarea. in fine, tu vezi ca ai tendinta de a te crede mai jos decat esti, desi teoretic ai niste km in plus in sus, fata de toti ceilalti.
    daca ai avea un copil i-ai cere din saptamana a doua de viata sa curete cartofi? nu cred ca asteapta nimeni de la tine pe loc sa rezolvi problemele omenirii.. doar tu!🙂 ceea ce e caracteristic tie, deci tre sa lupti cu tine🙂
    parca esti copie la indigo cu prietena noastra comuna. aveti, frate, bucuria imperfectiunii, ca altfel nu o veti avea pe cea a perfectiunii. daca tot ce faceti e perfect din prima, cum sa mai ai senzatia ca te-ai dezvoltat? – care senzatie e sensul vietii noastre, bag seama…

  2. ionetecatalin spune:

    e ciudat cind spui chestia asta tocmai acum (in fine, tu vezi ca ai tendinta de a te crede mai jos decat esti, desi teoretic…). in fine, uneori se intimpla niste lucruri incredibile, cum ar fi vise premonitorii si prieteni care reusesc sa ghiceasca care ti-e cel mai mare defect exact la momentul potrivit:))

  3. Florian spune:

    oricat de bine crezi ca sti sau domini o limba straina, in momentul in care ajungi s atraiesti zilnic intr-o tara, iti dai seama cat de putin sti acea limba…

    Globalizarea a condus la acest fenomen, de toti traim in USA, si asta e doar inceputul pe viitor ne vor spune ce sa mancam, cu ce anume sa ne imbracam, ce masini sa conducem, ce muzica sa ascultam, etc etc….it’s goign to be tough.

  4. Ciprian Bojan spune:

    Deși, unora dintre noi, America nu ne-o cere!😉😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s