Dacă nu aş sta la biroul meu, adică la fostul meu birou, probabil nu aş mai simţi nevoia să scriu despre probaţiune. Sîntem fiinţe foarte imediate, adică trăim în imediat. Pentru noi, există doar ceea ce ne atinge acum. Mă gîndesc, de exemplu, la oamenii care trec prin vieţile noastre. La un moment dat sîntem înconjuraţi de oameni despre care  credem că o să rămînă cu noi toată viaţa noastră. Prieteni, colegi, iubiţi. Dar nici n-apucăm să zicem bine „peşte”, că cei din jurul nostru dispar. Dar nu rămînem singuri. Pentru om, oamenii sînt ce este apa pentru peşti. Asta înseamnă că imediat dispăruţii sînt înlocuiţi cu alţi oameni. Oameni odată dragi s-au transformat peste noapte în amintiri fumurii şi ne trăzim într-o bravă lume nouă, înconjuraţi de alţi oameni, la fel de dragi ca cei de odinioară sau poate chiar mai dragi, al căror singur defect e că mai devreme sau mai tîrziu o să se transforme şi ei în amintiri fumurii. Şi tot aşa pînă eu însumi mă transform în fum şi mă împrăştie vîntul în cele patru colţuri ale Pămîntului.

Probaţiunea a fost primul meu loc de muncă, şi acum e prima dată cînd scriu despre ea din prima mea zi ca fost consilier de probaţiune. În două cuvinte, probaţiunea este alternativă la puşcărie. Ştie toată lumea că puşcăria produce puşcăriaşi profesionişti. Aşa că cineva s-a gîndit la un moment dat să introducă o formă de executare a pedepselor pentru infracţiuni comise, fără puşcărie. Consilierul de probaţiune, adică ce am fost şi eu pînă ieri, are un statut extrem de ambiguu, şi nu mă refer doar la statutul profesional (nici funcţionar public, nici magistrat, nici struţ, nici găină), ci la misiunea lui de zi cu zi. Probaţiunea a început ca o idee umanitar-misionară, a unui creştin (John Augustus) foarte dornic să facă ceva pentru păcătoşii din jurul lui care putrezeau prin puşcării. Aşa că s-a dus la un judecător pe care l-a rugat să îi încredinţeze un infractor, garantînd cu reputaţia lui, şi promiţînd că o să facă om din el.

Iniţiativa asta a fost instituţionalizată, formalizată, birocratizată, secularizată şi în cele din urmă remunerată (prost), astfel că consilierul de probaţiune de astăzi nu mai seamănă deloc cu John Augustus de altă dată. Dar în misiunea consilierului de probaţiune de astăzi au mai rămas frimituri (sau să zic amintiri fumurii?) din practica lui John Augustus.  Ambiguitatea misiunii consilierului de probaţiune provine din două atribuţii ale acestuia, aproape diametral opuse. Pe de o parte, consilierul trebuie să fie un supraveghetor strict al modului în care persoanele supravegheate respectă măsurile de supraveghere impuse de instanţă. Din acest punct de vedere, consilierul de probaţiune nu e în niciun fel diferit de celelalte rotiţe din sistem, care îndeplinesc orbeşte şi birocratic litera legii. Dar pe de altă parte, şi de aici ambiguitatea, consilierul de probaţiune are şi misiunea să contribuie activ la recuperarea psiho-socială a persoanei supravegheate, să îi acorde asistenţă în procesul de reintegrare socială. Aici se regăsesc urmele fantomatice ale lui John Augustus. Şi această misiune este aceea care face să bată tare inima (cum îmi bătea şi mie acum aproape şase ani) în pieptul consilierului de probaţiune debutant. Nu supravegherea strict birocratică a modului în care sînt respectate măsurile de supraveghere. Altfel spus, consilierul de probaţiune ţine într-o mînă sabia iar în cealaltă o pungă cu sînge pentru transfuzie. Doar că birocraţia ajunge mai devreme sau mai tîrziu să sugă  sîngele şi viaţa din orice. Aşa se face că astă vară serviciul nostru de probaţiune a instituit nişte reguli absolut idioate care interziceau accesul în clădirea Judecătoriei Sectorului 3 bărbaţilor îmbrăcaţi în pantaloni trei sferturi sau papuci. Aşa se face o colegă de-a mea, care n-ar trebui să lucreze aici, se răţoia odată la mine spunînd că, ce, treaba mea e să  ascult poveştile tuturor infractorilor?  Păi da, dragă fostă colegă, exact asta e treaba ta. Şi în afară de treaba asta aproape că nu mai ai nicio altă treabă. Pentru că noi astăzi  nu mai avem ce să le dăm infractorilor, spre deosebire de John Augustus care avea. Putem măcar să le ascultăm poveştile.

Din toţi aceşti ani de probaţiune, nu rămîn cu nicio altă satisfacţie profesională decît aceea că am fost o ureche gata oricînd să asculte nenumărate poveşti de la nişte indivizi care înainte de a fi infractori sînt oameni, şi care poate pentru prima dată în ronţăitorul contact cu sistemul penal erau trataţi ca şi cum ar fi fost nişte oameni: cu defecte şi slăbiciuni, dar şi cu visuri şi calităţi, nu doar nişte maşini de încălcat legea. Şi cea mai mare insatisfacţie pe care o am este că în dosarele mele de supraveghere nu rămîne mare lucru în afară de o grămadă de stîngăcii birocratice. Nimic din momentele puternic încărcate existenţial şi care poate au însemnat o cotitură în existenţa unui infractor, nimic din încercările mele de a arăta celor care îmi erau supravegheaţi că viaţa se poate vedea şi altfel, şi că eu am de învăţat de la ei la fel de mult pe cît aveau şi ei de la mine. Sau, în cazul consumatorilor de droguri, mult mai mult eu de la ei.

Dar gata. A stat şi ploaia şi pot să plec de la birou. Am stat pînă la ora asta pentru că bicicleta şi ploaia nu fac casă bună împreună. Mai ales cînd eşti îmbrăcat cu o jachetă de piele. Foarte frumoasă, de altfel.

Dar acum că a stat ploaia, o să plec şi o să uit  de probaţiune. Şi de colegele care nu m-au înghiţit şi pe care la rîndul meu nu le-am înghiţit nici eu. O să uit chiar şi de cei care m-au iubit şi la rîndul meu i-am iubit şi eu. Pentru că aşa e viaţa: mai devreme sau mai tîrziu din toate şi din toţi nu mai rămîne decît fumul amintirilor.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    🙂 Hmmm, la asta ar merge un no comment, dacă viața n-ar fi făcută din atâtea plecări și sosiri. Cât despre ”clienții” tăi, indezirabili la un moment dat pentru societate, ei sunt simple ”unități statistice” pe care societatea sau instituțiile le place să le catalogheze și îndosarieze, pentru că e mai ușor să pui etichete decât să cauți și să propui o soluție pentru fiecare…😐
    Și, precum se spune, mult succes mai ”încolo”, or should I say: Good luck?😉🙂

  2. diana spune:

    mult succes Catalin in drumul pe care urmeaza sa il parcurgi si iti doresc sa fii iubit si sa iubesti acolo unde te vei stabili! imi pare rau ca pleci din sistem deoarece dupa parerea mea sistemul de probatiune pierde un profesionist valoros (am avut ocazia sa te cunosc la un seminar si am apreciat foarte mult modul in care observi, gandesti si analizezi lucrurile…in cazul in care se va naste intrebarea de unde stiu ca esti valoros:)), insa ma bucur pt tine deoarece am simtit din articolele tale ca iti doresti o schimbare, asa ca Dumnezeu sa aiba grija de tine acolo unde vei merg
    e si sa scoata in calea ta oameni minunati!

  3. eumiealmeu spune:

    și cât m-am gândit eu de-a lungul anilor să o iau pe cea care ne-a făcut cunoștință și să venim și noi pe la locul tău de muncă, să vedem la fața locului despre ce e vorba. trecură anii, timp nu fuse deloc🙂 și rămăsei cu o idee neîmplinită. dar chiar așa, decizia e luată: la următorul loc de muncă nu mai ratăm. sunt sigură că ea la volan și eu spunând povești, ajungem direct în poarta ta🙂
    p.s. întotdeauna când pleci de undeva, știi cum se spune, nu? *ei pierd, nu eu*
    nu că ai avea tu un ego așa puternic🙂
    p.s. la p.s. cui lași bicicleta când pleci? că de mașină nu te mai întreb.🙂

  4. ionetecatalin spune:

    Din masina au mai ramas doar frimituri iar fericita mostenitoare a bicicletei mele e verisoara mea preferata. In afara de asta, nu am prea multe de impartit. Va astept neaparat la viitorul meu loc de munca :))

    Draga Diana, ce frumos mai scrii tu despre mine! imi pare rau ca nu stiu cine esti, ca sa pot intoarce in vreun fel cuvintele frumoase. Iti doresc si tie sa pleci din sistem, presupun ca ai ajusn sa -ti doresti asta🙂 Multumesc foarte mult pentru urarile frumoase.

  5. Sabina spune:

    Hey! Am citit aceasta postare si mi-a starnit curiozitatea pentru mai multe informatii, mai ales din partea cuiva care a facut parte din sistem. Urmeaza sa temin facultatea in mai putin de o luna si as vrea foarte, foarte mult daca ai putea sa-mi dai mai multe detalii despre profesia de consilier de probatiune…cu bune…cu rele. Astept raspuns!😀

    • ionetecatalin spune:

      Astepti raspuns aici? Nu stiu ce sa-ti raspund🙂 Te-as sfatui sa nu te faci consilier de probatiune daca gasesti ceva mai bun. Dar dintre toate joburile pe care le poti gasi ca asistent social, asta e probabil unul dintre cele mai bune. Ce facultate termini in mai putin de o luna?

      • Alina spune:

        Buna Catalin! Sunt „abonata” la blogul tau de aproximativ doi ani, cred, si recunosc ca motivul pentru care „”te-am citit” a fost fiindca stiam ca esti consilier de probatiune (vroiam sa vad ce gandeste/scrie un consilier). Sa stii ca, acum, fiind si eu coonsilier si dand de diverse adrese semnate de tine, ma gandeam ca poate o sa ne intalnim vreodata, la vreun curs. Se pare ca nu o sa mai fie posibil. Oricum, sper ca acum ti-e mai bine.

      • ionetecatalin spune:

        Esti consilier de probatiune? Unde?

  6. Alina spune:

    Da. La SP Prahova.

  7. ionetecatalin spune:

    Nu stiu cum e viata de consilier acolo🙂

  8. Elena spune:

    Buna:)Ma aflu si eu printre cei care ar vrea sa incerce a lucra in protabiune.La prima vedere,pare destul de interesant ,avand in vedere ca noi ca si consilier ar trebui sa tindem sa schimbam viata(modul de a gandi al unui infractor),insa banuiesc ca de cele mai multe ori teoria nu coincide cu practica.Te rog mult daca poti si vrei,sa imi spui daca se merita efortul de a invata pentru examen atat din pct de vedere a satisfactiei profesionale cat si a remuneratiei.Iti multumesc!

  9. Elena spune:

    Imi cer scuze de greselile facute mai sus,insa am o tastatura extrem de proasta

  10. ionetecatalin spune:

    Nu ti cere scuze. Eu fac greseli tot timpul si am o tastatura perfecta si mai sint si autorul blogului pe de-asupra. Ai ghicit foarte bine: practica nu coincide decit foarte putin cu teoria. Schimbarea vietii/modului de a gindi al infractorului o sa fie ultima ta grija. Prima, si cea mai importanta, e ca toate hirtiile sa fie in ordine. Eu am fost consilier mult prea mult timp, adica cinci ani, si ajunsesem foarte nefericit. Dar pentru o vreme, mai scurta, nu e deloc un job rau. Din punct de vedere al remuneratiei, nu e foarte rau. Cel putin pentru cei care licentiati in asistenta sociala, e unul dintre cele mai bine platite joburi. Din cite stiu eu primul an salariul era cam de 1600, iar dupa primul an 2000 si ceva. Poate e mai mult acum.

    • Elena spune:

      Multumesc frumos de raspuns.Daca nu deranjez prea mullt,asi vrea sa te intreb putin si de cum a decurs exameul,daca a fost dificil si cam cat de mult trebuie sa te pregatesti.

  11. ionetecatalin spune:

    Examenul are doua parti. Un interviu arbitrar, subiectiv si din pacate eliminator (pe care eu l am picat initial si l-am luat dupa contestatie), si un examen scris, care pe vremea mea ( au trecut opt ani de atunci- Doamne, cum mai trece timpul!) avea multe intrebari din drept, criminologie si alte citeva discipline adiacente. Era mult de tocit, mai simplu spus. Daca vrei sa ma intrebi chestii mai concrete, scrie-mi pe ionete.catalin@gmail.com, desi nu cred ca ti as fi de mare ajutor.

    • Alina spune:

      Ultimul examen a avut aceeasi structura: interviu (cu note, nota minima fiind 7) si proba scrisa (minim 7). Pentru proba scrisa gasesti toate informatiile, inclusiv bibliografia pe site-ul ministerului justitiei, la sectiunea posturi vacante. Nu e foarte mult de invatat, insa trebuie stiut tot foarte bine, intrucat subiectele sunt foarte atent formulate si au un barem foarte strict. La acestea se adauga proba medicala si proba psihologica (toate probele avand loc la Bucuresti).
      Legat de satisfactia profesionala, cred ca nimenu nu iti poate raspunde daca merita sau nu, caci fiecare persoana e diferita, astfel ca un consilier de probatiune poate fi foarte multumit de munca desfasurata, iar altul nu. Parerea mea este sa citesti bibliografia, sa iti faci o parere… iar daca iti place domeniul, daca te atrage literatura de specialitate si simti ca asta vrei sa faci, sa te pregatesti serios pentru examen. Eventual, ai putea sa mergi pe la serviciul de probatiune in judetul tau, ca sa vezi cum stau lucrurile in practica (sigur o sa te primeasca). Bafta!!

      • Elena spune:

        Va multumesc frumos pentru timpul acordat raspunsurilor.Eu sunt chiar din Bucuresti si mi-ar placea ff mult sa vad cum stau lucrurile in practica,insa nu stiu unde m-as putea duce si cine m–ar primi asa fara cunostinte.Bibiliografia am scos-o demult,insa exista posibiliatea ca anumite lucruri sa se fi schimbat in urma intrarii in vigoare a noului Cod Penal.Plus ca inca nu s-a afisat nimic cu privire la examenul de anul acesta,sper sa se tina.

  12. Alina spune:

    Intr-adevar, noul Cod penal a adus modificari si in activitatea consilierilor de probatiune, insa gasesti totul pe internet (noul cod penal, noul cod de procedura penala, legea 252/2013, legea 253/2013). Anuntul de concurs se afiseaza cu 2 luni inainte, nu mai devreme, asa ca va trebui sa urmaresti site-ul. Incearca sa mergi la serviciu la Bucuresti, eventual da un telefon inainte pentru a anunta ca vrei sa ii vizitezi, nu cred ca te vor refuza.

  13. Buna, ma gandesc si eu sa incep ce…ai lasat tu in urma, acum ceva timp! Chiar cu o schimbare radicala a profesiei, poate chiar a domiciliului! Ce sa zic? Cred in schimbarile majore de destin, mai ales daca apartin alegerilor noastre si cred ca nimic nu trebuie sa stea in loc, totul trebuie sa se miste, deci si eu…ca atare, imi iau, inca o data, viata in maini si ma apuc de invatat, de aceasta data, cu speranta de a fi pentru mai departe, ceea ce presupune azi, un consilier de probatiune! Daca ai ceva recomandari pentru mine, ti-as fi recunoscatoare! Multumesc!

  14. nona spune:

    este impresionanta scrisoarea. Intr-o buna zi poate iti voi spune povestea lui Alba de Zapada de la Probatiunea din Arad. Eu am lucrat sub comanda ei, acum pot in sfarsit sa vorbesc despre asta.

  15. ionetecatalin spune:

    Mi-am neglijat blogul. Din cite aud, probatiunea s-a transformat in ultimii ani intr-un fum sufocant de care cei care sint in el nu mai stiu cum sa scape. Asta ar fi recomandarea mea pentru cei care vor sa intre in Probatiune, o avertizare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s