Poate nu e o coincidenţă că tocmai am terminat o carte de Baudrillard în timp ce mîncam un hamburger de la McDonald’s. Poate Baudrillard e junk-food pentru spirit întocmai cum McDonald’s e junk-food pentru corp. Este, desigur, prezumţios din partea mea să spun aşa ceva, dar ăsta e unul dintre avantajele blogului: că poţi să spui orice. Reversul acestui dezavantaj este, desigur, că orice ai spune pe un blog nu înseamnă nimic.

Dacă am spus că Baudrillard e junk-food, nu înseamnă totuşi o judecată negativă în mod absolut. Din contră. Junk-food-ul are meritele lui, sau ei, nu ştiu cum să zic. Este gustoasă şi, desigur, hrănitoare. Doar  că nu e tocmai sănătoasă. De fapt este hiper-hrănitoare. Din nou, poate e doar o coincidenţă, dar Baudrillard a propus înlocuirea realităţii cu o hiper-realitate. Baudrillard este unul dintre intelectualii cei mai recenţi, recenţi atît cronologic cît şi calitativ, pentru că el, şi ei, par să îşi fi propus să depăşească tot ce i-a precedeat şi să anunţe demisia Realului însuşi (Baudrillard vobeşte obsesiv despre sfîrşitul politicului, sfîrşitul puterii, sfîrşitul socialului, al sexualităţii, al artei şi multe alte sfîrşituri)

Ca să revin, a spune că Baudrillard e junk-food pentru spirit nu înseamnă deloc a-i nega acestuia substanţa sau greutatea, ci doar sănătatea.  El nu este nici pe departe singurul intelectual care poate fi acuzat de un exces de gîndire,  exces care a dus nu la  culmi fără precedent ale gîndirii, ci la excedarea gîndirii însăşi. Nu la o mai bună înţelegere a Realului, ci la anihilarea lui. Şi aşa mai departe.

Realităţile mele de zi cu zi sînt ceva mai puţin intelectuale şi, din păcate, nu le poate pune nimeni în discuţia realitatea. O mamă cu cinci copii şi unul dintre ei în puşcărie, de exemplu. S-a mutat în Aleea Livezilor pentru că acolo i-a dat Vanghelie o locuinţă gratis (mai bine staţi pe drumuri decît într-o garsonieră gratis din Aleea Livezilor, credeţi-mă). La 13 ani, năzdrăvanu’ s-a apucat de heroină şi apoi s-a nenorocit definitiv cu drogurile legale. Drogurile astea legale sînt de fapt o răzbunare ironică a cadavrului în descompunere al socialului de care Baudrillard ar fi mîndru. Şi recunosc că e imposibil să renunţi la Baudrillard, după cum imposibil e să renunţi cu totul la McDonald’s (sau pizza sau shaorma sau cartofi prăjiţi).

Năzdrăvanul ăsta a făcut o grămadă de prostii, dar nu le-a făcut el, propriu-zis. Ar fi adecvată aici o exprimare impersonală,  de exemplu se poate spune că toate au fost făcute. Fără subiect, pentru că subiectul a fost înghiţit de obiectele din jur. Ar fi putut, ce-i drept, să fie mai mult decît a fost şi să lupte contra curentului. N-a făcut-o. Acum are 17 ani şi e în puşcărie pentru că a lovit cu un briceag pe concubinul unei verişoare care era dealer de heroină şi care n-a vrut să îi dea şi lui două bile, deşi murea de rău (sevraj). El spune că ăla l-a atacat primul cu piciorul unui pat şi el n-a făcut decît să reacţioneze cum a ştiut şi el mai bine. N-a vrut să-l rănească rău, dar în frenezia acţiunii n-a mai ştiut să ţină măsura lamei (aşa se zice) şi aceasta a intrat mai mult decît îşi propusese el. M-a rugat pe mine să îi transmit mamei lui să îl viziteze, pentru că deocamdată el nu poate s-o sune. Maică-sa mi-a spus printre lacrimi că strînge de cîteva săptămîni conserve de la cantina socială, deci  se privează pe ea şi pe ceilalţi patru copii de hrană, pentru a reuşi să strîngă de un pachet.

Pentru Baudrillard, nu Realitatea e problematică, ci conceptul de realitate, cuvîntul. Dar dacă ar fi fost el însuşi puştiul din Aleea Livezilor, n-ar mai fi ajuns niciodată să teoretizeze despre deşertul realului (şi n-am mai fi avut nici filmul Matrix, care tocmai de colo s-a inspirat). Puşcăria ar fi fost mai reală pentru el decît orice altceva şi poate i-ar fi dat mai multă dreptate lui Foucault. Poate n-ar mai fi scris textul Uitaţi-l pe Foucault. 

Comentarii
  1. sjackmsjackm spune:

    Incerc sa intru in profunzimea mesajului, desi din pacate nu citesc carti de filozofie. Ok, anumite carti pe care le-am rasfoit sunt trecute in sectia „Filozofie” in librarii, dar pe mine ma preocupa mai mult aspectele tehnice…
    Totusi, ai creat un melanj de situatii ca nici eu nu mai stiu ce sa pricep. Iti sunt mult inferior in capacitatea de a analiza mesajul unui scriitor daca ai ajuns sa spui ca acel scriitor scrie „junk-food pentru spirit”. Ce ma surprinde insa e imprejurarea in care ai terminat cartea. Stii de prapastia aia dintre sublim si ridicol? Mie, ca de altfel multora probabil, imi place sa imi imaginez ceea ce tu descrii. Iar vazut de sus, un filozof cara filozofeaza de la masa unui restaurant McDonalds in timp ce isi termina hamburgerul, pare o scena comica.
    Fii linistit, oricum cele mai tari idei vin defapt cand mancarea te paraseste.
    Pana la urma , domnul scriitor isi permite libertatea de a-si imagina noi realitati, in timp ce copilul lovit de soarta e blocat la a experimenta una singura, dura.

  2. ionetecatalin spune:

    Hamburgerul mi-l terminam in fata calculatorului, la birou, nu in restaurantul McDonalds. Cartea era un pdf. Faptul ca mi-am permis sa fac analogia a fost desigur extrem de arogant din partea mea, dar ai vazut ca junk nu e doar de rau. Cind vine vorba de spirit, insa, Baudrillard este fata de Kierkegaard sau Kant, de exemplu, ce este Jim Morrison fata de Bach sau Beethoven. Adica junk, dar cu greutate. Bun, poate nu fac altceva decit sa persist in aroganta initiala. Dar nu m as fi gindit niciodata sa spun asta daca nu as fi mincat acel big tasty in timp ce citeam ultimele pagini din carte. Concluzia nu e trasa atit de mult dintr-o analiza exhaustiva a lui Baudrillard. I-am citit si eu vreo 4 carti, deci n-as putea spune ca „l-am citit”- ci mai degraba concluzia mea e determinata de anumite concluzii ale lui.

  3. Dulce Deea spune:

    M-a rupt povestea despre amărâţii din Aleea Livezilor. Şi cu adevărat o filosofie care nu cuprinde empatic drama umană la ce foloseşte?
    Şi m-a pus pe gânduri ceea ce ai scris.

  4. ionetecatalin spune:

    Nici nu stii cit ma bucura ce spui. Ai cuprins in citeva cuvinte tot ce am incercat eu sa spun intr-un melanj suspicios de Baudrillard si Aleea Livezilor🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s