Am fost să văd The Expendables, filmul în care au fost adunaţi toţi super-eroii umani ai ultimilor 30 de ani, la fel cum în The Avengers au fost adunaţi toţi super-eroii supra-umani ai benzilor desenate. Un film în care îi ai pe Schwarzenegger, Jean-Claude Van Damme, Sylvester Stallone, Chuck Norris, Dolph Lundgren, Jet Li, Bruce Willis, Jason Statham şi alţii, nu poate fi decît un film la care te duci sperînd că nu o să te vadă nimeni. Sigur, Bucureştiul e un oraş mare, dar ştim cu toţii că natura haotică a unui sistem urban de trei milioane sau mai mult de locuitori e uneori mînată de un soi de teleologie sadică capabilă să  ne arunce nas în nas cu vreun cunoscut exact atunci cînd ne dorim asta cel mai puţin.

M-am dus în primul rînd intrigat de faptul că filmul acesta are totuşi o notă mare pe IMDB, care, fără a fi absolut, e un indicator cît de cît rezonabil pentru modul în care un film este primit de mase. Şi masele, oricît de lipsite de gust ar fi, au totuşi nişte standarde minime pentru ceea ce, bineînţeles lipsit de orice valoare artistică, produce totuşi un anumit tip de delectare estetică. Şi nu-mi pare rău că m-am dus, pentru că mi-am elucidat misterul. Filmul nu este un dezastru în primul rînd pentru că nu se ia în serios: în filmul acesta Chuck Norris spune bancuri cu Chuck Norris, Arnold face glume despre Terminator, şi toată pleiada de super-eroi recunoaşte în cele din urmă că locul ei e la muzeu.

Ducîndu-mă la filmul acesta am vrut să văd şi dacă pot să rezist la un film “de acţiune”. Acţiunea nu e altceva decît un vid care simulează că ar fi ceva. Atunci cînd doi musculoşi se bat, o să cîştige unul sau celălalt. Cînd două maşini se urmăresc, toată tărăşenia nu se poate termina decît cu vreuna dintre ele explodînd sau plonjînd de pe vreun pod. Cu alte cuvinte, acţiunea este forma supremă de plictiseală, şi faptul că filmele de acţiune sînt totuşi cele mai gustate de public, arată cît de serios şi efectiv e procesul de cvasi-zombificare la care e supus individul modern. Filmele lui Tarkovski sînt artistice în cel mai înalt grad tocmai pentru că în ele nu se întîmplă absolut nimic. Narativitatea unidimiensională a filmelor de acţiune e înlocuită acolo de explorarea poetică a universului existenţial despre care, se ştie, habar n-avem în cîte dimensiuni există.

Comentarii
  1. A propos de filme slabe pe post de mari creatii…

    Filmul „La vie d’Adele”, al regizorului Abdellatif Kechiche, a fost vândut pe principalele pieţe mondiale, din SUA până în Australia, chiar înainte de a obține, duminică, Trofeul Palme d’Or 2013 al Festivalului de la Cannes, a declarat directorul general al casei de producţie Wild Bunch, Brahim Chioua, informează agerpres.ro.
    “La vie d’Adele” prezintă povestea de dragoste dintre două tinere, captând atenția și prin scenele explicite de sex între cele două femei. “Este încă o poveste, dar nu despre femei. Este o poveste despre iubire, despre pasiune, despre întâlniri! Este o poveste despre cupluri (…). Poate este și tema destinului, a hazardului(…), a spus, într-un interviu pentru Cinemagia, regizorul Abdellatif Kechiche…

    Chiar daca nu s-a oferit cineva sa faca vreo remarca, imi asum eu o umila parere! Vai de capul nostru ce filme se premiaza! La asta se rezuma creatia artistica, numai atat putem sa oferim unui public atras de a saptea arta! Filmul respectiv este interesant pentru lumea araba unde exista atatea restrictii( feriti-va de fanatismul religios!), dar pentru noi ce noutate sau expresivitate mai prezinta? Totusi, recunosc un mic pas intr-o alta directie cinematografica, mai ales in contextul filmelor proaste care acapareaza lumea prin vampiri, monstrii si roboti, adica prin lipsa de valoare! Cred ca filmul este interesant si pentru cei care au dubii in privinta sexualitatii, dar asta este problema lor! Pacat de atatea scenarii interesante si de mare valoare artistica care nu primesc girul unor producatori demni de dispret! Din pacate, traim intr-o lume urata atrasa de lipsa valorii, un proces de involutie la nivel planetar! Lucian Ciuchita

  2. luciancaryon spune:

    Un scenarist român vrea să îi dea în judecată pe producătorii filmului „Escape plan”, cu Stallone
    de Diana Parvulescu

    Scenaristul Lucian Ciuchiţă a declarat, joi, că îi va da în judecată pe scenariştii şi producătorii filmului american „Escape Plan”, cu Sylvester Stallone şi Arnold Schwarzenegger, pe care îi acuză de furt intelectual, în cazul în care aceştia nu vor răspunde notificărilor deja adresate.

    Arnold Schwarzenegger şi Sylvester Stallone (Imagine: Mediafax Foto / AFP)
    Lucian Ciuchiţă, scenarist şi membru al Uniunii Cineaştilor din România (UCIN), a declarat joi, într-o conferinţă de presă organizată la sediul UCIN, că va iniţia o acţiune în justiţie împotriva scenariştilor filmului american „Escape Plan: Testul Suprem/ Escape Plan” – Miles Chapman şi Jason Keller – şi a producătorilor Summit Entertainment, Emmett/ Furla Films, Mark Canton Productions, Envision Entertainment, Boies/ Schiller Film Group şi Atmosphere Entertainment MM Distributors, pentru furt intelectual, având în vedere că aceştia „s-au inspirat” şi „au copiat” scenariul său „Prizonierii apelor”.
    El a precizat că a notificat producătorii şi scenariştii şi că este convins că va găsi „o soluţie mediatică rezonabilă” pentru drepturile de autor, afirmând că, în caz contrar, va „purta o bătălie completă” atât pe cale civilă, cât şi penală.
    „Acţiunea penală se va desfăşura şi în România şi în Statele Unite, pentru furt de drept intelectual. Sunt hotărât să fac toate demersurile judiciare şi publice pentru a mi se acorda prejudiciul provocat de dreptul de autor şi de tragere la răspundere pe autorului furtului. Ei şi-au însuşit povestea din scenariul meu «Prizonierii apelor» ca fiind a lor şi au anexat-o cu unele modificări scenariului iniţial «The tomb/ Mormântul»”, a afirmat Lucian Ciuchiţă.
    La conferinţa de joi au participat şi Laurenţiu Damian, preşedintele UCIN, şi Victoria Marinescu, scenarist şi producător de film, secretar al Asociaţiei Scenariştilor şi membru în Consiliul UCIN.
    În România, „instituţiile care protejează scenarii – de tipul Dacin Sara sau altele – nu funcţionează decât dacă le soliciţi foarte mult, iar în străinătate mi se pare că nu funcţionează cam deloc”, a spus Damian.
    „(…) foarte mulţi cineaşti vor fi puşi în situaţia să-şi apere dreptul de autor şi să-şi apere un scenariu. Un scenariu scris în România a devenit un scenariu american şi a devenit un film american. (…) Ce am putut să facem noi (UCIN, n.r.)? Să facem o expertiză şi un domn critic, care îşi cere scuze că nu poate să fie aici, domnul Călin Stănculescu, şi scenarista şi producătoarea Marinescu au studiat acest scenariu, au văzut că există multe similitudini între varianta română şi cea americană”, a adăugat Damian.
    Lucian Ciuchiţă a precizat că a scris scenariul „Prizonierii apelor” în urmă cu doi ani. „Un scenariu de film cu o propunere ca să ajungă chiar la studiourile de producţie de la Hollywood şi am avut la un moment dat un răspuns că nu se va face acest film. Eu nu am lăsat lucrurile aşa, am vrut să îl transform, ca să nu rămân cu un scenariu nefructificat, l-am transformat într-un roman şi, într-un viitor foarte apropiat, va fi şi acest roman publicat de editura Rao”, a spus acesta.
    Scenaristul a afirmat că, pe 15 noiembrie 2013, un prieten căruia îi povestise scenariul l-a sunat pentru a-i spune că a văzut filmul regizat după scenariul său în cinematograf. Ciuchiţă a precizat că cineva s-a inspirat şi a copiat povestea sa „Prizonierii apelor”.
    El a spus că a văzut filmul şi că, până în minutul 12, acesta nu îi aparţine. „Le aparţine celor doi scenarişti americani (Miles Chapman şi Jason Keller, n.r.). Ei, de fapt, completează un scenariu mai vechi, ei s-au apucat de un film, se numea «The Tomb», şi mai târziu schimbă numele acestui film în «Escape Plan»”, a explicat acesta.
    În acest context, Victoria Marinescu a afirmat că, în urma expertizei realizate împreună cu criticul de film Călin Stănculescu, s-a stabilit că tema principală a ambelor filme este o închisoare pe apă, „pe nişte nave dezafectate”. „Acest lucru se regăşeşte şi în scenariu (scris de Lucian Ciuchiţă, n.r.) şi în film („Escape Plan”, n.r.), prin urmare, asta cu închisoarea pe ape este comună celor două producte, este o chestie ciudată. Eu zic că dânsul (Lucian Ciuchiţă, n.r.) are o listă întreagă de lucruri care sunt cu un alt înveliş în film, dar care sunt nişte lucruri destul de similare, cel puţin unele de bază”, a spus acesta.
    Victoria Marinescu a mai spus că această problemă trebuie să fie rezolvată printr-un proces, afirmând că, dacă ar avea scenariul original al filmului „Escape Plan”, ar putea vedea dacă nu cumva şi scenariştii americani au pornit tot de la această idee. „Mi se pare o idee destul de originală, ideea aceasta cu vasele dezafectate care devin închisoare. Prin urmare, este de verificat şi din partea cealaltă. Noi asta am spus în referate. Ne lipsesc nişte date. Dânsul are vreo 67 de similitudini, noi am zis că nu sunt toate neapărat nişte inspiraţii”, a spus aceasta.
    Pe de altă parte, Lucian Ciuchiţă a afirmat că scenarişti americani folosesc „petrolierul” ca închisoare, precizând că scenariştii au preluat „structura scenariului său”. „Ei puteau foarte bine să folosească mineralier, nave de linie, cargo. Ei au luat exact nava de petrolier, exact structura pe care eu o fac în scenariu”, a spus acesta.
    Potrivit scenaristului, cea mai interesantă similitudine este la minutul 81 al filmului, când în lungmetraj se afirmă: „Baza operativă Mannheim se află la 30 de kilometri de Ruse, se găseşte la graniţa bulgaro-română. Ai văzut cât de greu se poate trăda un amic?”. „Întâmplător, la graniţa română-bulgară, la 30 de kilometri de Ruse, eu am o casă de vacanţă şi acolo am scris această poveste. (…) Nu are ce să caute într-un film american această remarcă. Finalul este acelaşi. Eu am omul misterios, ei au şeful unei organizaţii secrete. (…) la mine, omul misterios este omorât, aruncat de la etaj, la ei este băgat într-o maşină, pus pe un container şi omorât. Finalul este la fel. Tot filmul, începând cu minutul 12 până la final, se vede foarte clar, toate acestea sunt şi probe pentru proces”, a mai spus acesta.
    Totodată, el a afirmat că în Statele Unite ale Americii a angajat o avocată, pe Robin Gross, afirmând că ea l-a direcţionat, în mod deliberat, „pe o pistă complet greşită, care presupune aşteptarea unei perioade lungi de timp pentru a face publică situaţia şi până la acţiunea judiciară”. „Aceasta nu a întreprins nimic până în ultima săptămână a lunii februarie din 2014, nici măcar o simplă notificare a pretenţiilor mele faţă de casele de producţie americane. În realitate, producătorul, de fapt, sunt şase case de producţie în spectrul producătorului, pare a fi un offshore creat special pentru producerea acestui film, fiind aşteptat să dispară cu ultimul dolar încasat din filmul «Escape Plan». Până în momentul de faţă, au încasat 137 de milioane de dolari”, a afirmat Lucian Ciuchiţă.
    Scenaristul a afirmat şi că Sylvester Stallone a lucrat pe scenariul filmului „Escape Plan”, afirmând că are dovada acţiunii vedetei americane. „Am trimis notificare şi scrisoare inclusiv lui Sylvester Stallone”, a spus acesta.
    Pe de altă parte, el a precizat că nu poate face publică sursa prin care scenariul său a ajuns la aceste case de producţie, având în vedere că se va începe o acţiune în justiţie. „Am această bănuială cum a ajuns scenariul meu din România în Statele Unite ale Americii. Am înregistrat acest scenariu în România”, a mai spus Lucian Ciuchiţă.
    El a precizat că a scris scenariul în septembrie 2012, l-a trimis în SUA în octombrie 2012, iar înregistrarea textului la Dacin Sara a fost făcută în februarie 2013.
    Lucian Ciuchiţă a precizat că procesul va începe foarte repede. „Nu poţi să mă sfidezi, pentru că legea mă sprijină. (…) Ei au mers pe acea ideea că nu mai trebuie să înregistreze nimic, pentru că au deja scenariul iniţial, «The Tomb», dar acolo era altă poveste. (…) Se vede cum se alipesc. După mine. Am exact perioada în care ei alipesc şi se vede infuzia, inspirată din scenariul meu. Totul este matematic, chiar şi într-o chestiune de creaţie”, a mai afirmat aceasta.
    „Escape Plan: Testul Suprem” îl prezintă pe Ray Breslin (Silvester Stallone), un expert în probleme de securitate în închisori – acesta le construieşte, le securizează şi, cel mai important, le testează încercând să evadeze din ele. Ray este plătit cu foarte mulţi bani pentru a înscena evadări din cele mai bine păzite închisori, iar, de-a lungul timpului, a fost închis în penitenciare de maximă securitate, conduse de Biroul Federal al Penitenciarelor, reuşind să scape de fiecare dată.
    Atunci când Ray şi partenerii săi de B&C Security, Abigail (Amy Ryan), Hush (Curtis „50 Cent” Jackson) şi Lester (Vincent D’Onofrio) primesc de două ori mai mulţi bani pentru a evalua Mormântul, o închisoare privată de maximă securitate construită conform principiilor lui Breslin, el nu poate să nu accepte o astfel de provocare. Pentru a simula o încarcerare reală, localizarea închisorii va rămâne necunoscută, iar Breslin nu va putea comunica în nici un fel cu echipa lui.
    Odată ajuns înăuntru, Breslin descoperă că Mormântul este o închisoare aflată pe un petrolier, în mijlocul unui ocean. Un labirint nesfârşit de celule cu pereţi de sticlă, aflate permanent sub supraveghere video şi înţesate de gardieni mascaţi, înarmaţi până în dinţi, Mormântul pare să nu permită nici un fel de scăpare. Şi, cum nu se putea mai rău, gardianul Willard Hobbes (Jim Caviezel), caracterizat de un sadism ieşit din comun, pare că şi-a stabilit propria misiune: aceea de a-i distruge pe deţinuţii care nu se supun regulilor lui, aşa cum este şi Breslin. Şi este în stare să nu se dea în lături de la nimic pentru asta.
    Atunci când Breslin încearcă să folosească codul de evacuare presetat pentru a se elibera, Hobbes pretinde că nu ştie despre ce este vorba. Realizând că i s-a întins o capcană, Breslin nu are de ales şi se vede nevoit să apeleze la misteriosul Emil Rottmayer (Arnold Schwarzenegger) pentru a-l ajuta să supravieţuiască violenţei şi uneltirilor din Mormânt.
    Filmul „Escape Plan” a avut un buget de 50 de milioane de dolari, fiind lansat în cinematografele din Statele Unite ale Americii pe 18 iulie 2013, iar în România, pe 25 octombrie 2013. Potrivit boxofficemojo.com, lungmetrajul a avut încasări de 137 de milioane de dolari la nivel mondial.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s