Budiştii sînt budişti pentru că s-au născut budişti, hinduşii pentru că s-au născut hinduşi, creştinii pentru că s-au născut creştini. Există şi cazuri de convertire, cînd cineva îşi schimbă religia, adică trece de la Creştinism la Islam sau la Hinduism, dar cazurile astea sînt mai degrabă excepţionale. Mai frecvente sînt cazurile în care cineva trece de la o formă la alta a aceleiaşi religii, de exemplu de la catolicism la ortodoxie sau de la ortodoxie la o formă de protestantism.

Protestantismul, deoarece sufletul lui este individul şi principiul „sola scriptura”, adică libertatea de interpretare a Bibliei fără apelul la vreo altă autoritate omenească decît propriul cap (e adevărat că pînă la urma s-a renunţat şi la această ultimă formă de autoritate), a început un proces de auto-fragmentare incredibil de prolific, care continuă şi pînă în ziua de azi, deşi vîrful lui a fost în aşa numitele Mari Redeşteptări (Great Awakenings) din America secolelor 18 şi 19.

Atunci au apărut pe scena religioasă şi adventiştii, Biserica Adventistă fiind deci o biserică neo-protestantă (adică un fel de protest la protest) care are o trăsătură distinctivă foarte interesantă, anume aceea de a fi o sinteză de creştinism şi iudaism.

Bun, acum revenind la mine, eu sînt adventist pentru că m-am născut într-o familie adventistă undeva în sudul (sărac şi ortodox) al României. Sigur, unii o să fie de părere că trebuie să închei discuţia aici, că am spus tot atunci cînd am spus că m-am născut într-o familie adventistă. Într-un fel au dreptate, dar sînt şi multe alte feluri în care n-au dreptate. A spune că eu sînt în continuare adventist doar pentru că m-am născut într-o familie adventistă, înseamnă a-mi nega apriori capacitatea de auto-evaluare critică, capacitatea de a mă distanţa de mine însumi, cum ar veni, şi a înţelege cît de cît ce e cu lumea asta şi ce e cu mine aruncat prin ea.

Sigur, modul adventist de a vedea lumea a jucat un rol esenţial în dezvoltarea mea intelectuală timpurie, dar asta nu înseamnă că mi-a fost astfel anulată capacitatea de a mă răzgîndi. Îmi amintesc că în jurul vîrstei de 16 ani am început să mă îndoiesc nu doar de adventismul meu şi al părinţilor mei, dar chiar de existenţa lui Dumnezeu. Contactul cu lumea, în special prin cărţile pe care le citeam, a însemnat pentru mine un salt de pe planeta adventistă (mai general planeta creştină), atît de violent încît la un moment dat abia dacă mai simţeam gravitaţia acestei planete. Totuşi, nu m-am desprins de tot, şi în virtutea gravitaţiei am revenit la această planetă, deşi evident că nu în acelaşi punct de unde avusese loc saltul.

Asta înseamnă că astăzi nu mai sînt un adventist foarte ortodox, că nu aş fi, adică, considerat tocmai un adventist model de către liderii bisericii sau chiar de către fraţii mei; dar pentru mine tot ce contează este că eu ştiu mai bine (rămînînd astfel fidel principiului libertăţii individuale, al recursului la autoritatea supremă a propriului cap care este, în fond, esenţa protestantismului).

Nu vreau să discut toate punctele în care adventismul meu de azi diferă de adventismul copilăriei mele, pentru că ar fi prea multe. O să prezint doar cîteva dintre cele care mie mi se par esenţiale pentru esenţa adventismului însuşi.

Spuneam că adventismul e o sinteză de Creştinism şi iudaism. Şi aşa este. Adventiştii sînt frecvent ironizaţi pentru modul copilăresc în care se agaţă de anumite chestii pe care Creştinismul le-a lăsat de mult în urmă ca fiind simple chestiuni evreieşti. De fapt, tot ce are adventismul interesant şi original, adică ceea ce îi dă caractertul idiosincratic în peisajul unei creştinătăţi altfel destul de omogene, este de origine iudaică.

Am impresia că alunec pe panta teologiei comparate, o pantă pe care nu m-aş pricepe nici măcar să mă rostogolesc la vale. Hai să încerc să schimb registrul.

Adventiştii, la fel ca evreii, nu  mănîncă carne de porc (şi multe alte feluri de carne pe care nu le mîncau evreii). Adventiştii s-ar grăbi să precizeze că ăsta nu e deloc un element important pentru identitatea lor, că porcul nu e o chestiune teologică serioasă. Şi cu toate astea, aproape de nicio altă chestiune teologică nu se loveşte adventistul în viaţa lui de zi cu zi ca de porcul omniprezent. Adventiştii s-ar putea să se abţină de la porc din motive greşite (teologice), dar indiferent din ce motive se abţin, faptul că se abţin  e un lucru formidabil. Carnea de porc are o reputaţie proastă şi este prima la care renunţă oricine este cît de cît preocupat de propria sănătate. Consider a fi fost unul dintre cele mai bune lucruri ale istoriei corpului meu acela de a nu fi fost alimentat cu porc. Întrevăd aici la lucru o logică ciudată, care traversează lucrurile de la cele mai originare şi sacre pînă la cele mai recente şi seculare şi le uneşte, ca un fir roşu, într-un discurs bine articulat, legitim, adevărat, în cadrul căruia  însăşi distincţia sacru-profan pare a fi abolită- doar că gîndul îmi sare la dialectica hegeliană: poate sacrul şi profanul fuzionează astăzi într-o altă categorie, necunoscută pînă acum; cine ştie?!.

Este apoi chestiunea zilei de odihnă. Adventiştii se numesc de fapt Adventişti de Ziua a Şaptea, pentru a sublinia că ei au altă zi de odihnă decît restul creştinilor. Şi aşa este, pentru că în timp ce toată lumea sfinţeşte (?) duminica, adventiştii sfinţesc sîmbăta, care este, ştie toată lumea, ziua sfîntă a evreilor. Nu vreau cîtuşi de puţin să intru în nesfîrşita ceartă teologică cu privire la care zi e de fapt corectă (adventiştii ştiu foarte bine care e, la fel şi restul creştinilor, să fie fiecare sănătos pe limba lui). Vreau doar să spun că în timp ce pentru întregul Creştinism ziua de odihnă şi-a pierdut aproape definitiv dimensiunea ei sacră, absolută, indiscutabilă, transcedentă, adventiştii se raportează la sîmbăta lor ca şi cum ar fi efectiv din altă lume. Vineri seara cînd apune soarele, adventistul intră într-un alt spaţiu temporal, în care aproape toate chestiunile lumeşti îşi pierd relevanţa pînă sîmbătă seara cînd apune din nou şi adventistul aleargă imediat şi cu o poftă teribilă, ca şi cum ar fi un nou născut în corp de adult,  după toate lucrurile pe care şi le refuzase în Sabat. Văzut astfel, Sabatul nu mai apare ca mijloc de represiune a poftei de viaţă, ci ca mijloc privilegiat de stimulare a ei.

Chestia asta e cît se poate de intersantă, atît de intersantă încît un prieten ateu (şi care probabil o să facă comentarii acide chiar la acest post) spunea că „cine a inventat Sabatul ăsta al vostru a fost un geniu”. Afirmaţia lui nu avea nimic de ordinul reverenţei religioase în ea, ci izbucnise exclusiv din frustrarea pe care o resimte tot omul modern, inclusiv ateul, de a nu mai găsi nicăieri o oază sacră,  ci doar o mişcare perpetuă şi obositoare. Sabatul oferă adventistului un pretext absolut pentru nemişcare. Eficacitatea Sabatului ca zi de odihnă şi oază radicală de libertate în raport cu fluxul lucrurilor rezidă exclusiv în sacralitatea lui, pentru că doar sacrul, în măsura în care mai există, are puterea să se constituie ca insulă în oceanul dezvrăjit al vieţii moderne. Duminica e o zi de distracţie, nu de odihnă, pentru că în ea exigenţele productivităţii sînt înlocuite cu exigenţele distracţiei, dar rămîn în orice caz ca exigenţe.

John Polkinghorne, un mare fizician, a fost întrebat cîndva cum vede el supravieţuirea sufletului. El a răspuns, surprinzător pentru un creştin, că el nu crede că sufleul supravieţuieşte corpului. Că el crede într-un act (re)creativ divin prin care individul este readus la existenţă la înviere în integralitatea lui materială  (într-un alt tip de materie), dar că nimic din el nu supravieţuieşte după moarte, ca vreun abur sălăşluind prin cine ştie ce atmosferă supranaturală. În fapt, aceasta este concepţia modernă despre om, anume aceea de unitate psiho-somatică, în care sufletul este inspeparabil de trup, în care dimensiunea spirituală şi cea corporală sînt inextricabil legate, influenţîndu-se reciproc, exprimîndu-se una în alta. În consecinţă, conform înţelegerii moderne pe care o avem despre om, concepţia creştină dualistă, în care sufletul este văzut ca un prizonier în corp, care abia aşteaptă să zburde vesel şi descărnat prin sferele astrale, apare ca nimic mai mult decît puerilă nostalgie după un platonism care de mult nu mai e la modă. În orice caz, concepţia adventistă despre natura omului şi suflet, ciudată şi probabil unică în creştinism, se potriveşte perfect cu concepţia lui Polkinghorne despre om. Şi de altfel cu tot ceea ce ne spune bunul simţ şi întreaga existenţialitate. În plus, exclude toate poveştile cu fantome, cu monstruosul iad veşnic şi alte abominaţii morale şi raţionale.

Ca să termin: sînt adventist nu în ciuda ci tocmai datorită caracterului de sinteză originală între iudaism şi creştinism care este adventismul.

Comentarii
  1. eumiealmeu spune:

    cred că toți ar trebui să preluăm ideea, ca pe o leapșă🙂 și să spunem de ce suntem ceea ce suntem!

  2. pisicarosie spune:

    deci apartenenta ta la adventism se datoreaza seductiei exercitata mai degraba de sincretismul acestei religii (decat de sinteza). nu stiu daca am inteles bine. sinteza e prea mult spus dar elemente contradictorii si totusi reunite ma fac sa ma gandesc la sincretism. explicatia ta fiind exclusiv rationala n-ar avea loc aici cuvantul seductie si totusi l-am folosit. ar fi interesant de citit cum iti justifici credinta, si nu apartenenta formala fata de un cult sau altul. daca intrebi un budist de ce e budist n-o sa argumenteze comparand filosofia lui cu altele ci o sa se refere la existenta deci la experienta. vorbind de fantome, in mitul crestin asa cum si Isus si apostolii afirma ele chiar exista reprezentate de entitati ale unei lumi paralele in care ingerii decazuti isi fac oarecum de cap.

    interesant cum incerci sa aduci in discutie „conceptia moderna despre om” cand este evident ca la bazele religiei din care faci parte sta un creationism simplist de care stiinta de azi rade.

    dar imi place motivatia ta in favoarea zilei de odihna, ca si cum ar fi o posibilitate de incarcare a bateriilor. imi place cum scrii.

  3. ionetecatalin spune:

    Ai ridicat atitea probleme incit nu stiu daca o sa reusesc sa raspund intr un simplu comentariu. De fapt, nici nu cred ca o sa incerc acum. O sa ma adresez doar citorva puncte care mi-au sarit in ochi.
    Budistul este un atipic religios, incomparabil cu restul religiilor. Budistul e un fel de postmodernist sau liber cugetator avant la lettre, ca sa zic asa-deci foarte putin un credincios (Budismul e o religie ateista- la fel cu Heidegger e un teolog ateist)

    A ma intreba cum imi justific credinta inseamna a ma provoca la multe, multe cuvinte. DAca o sa te mai uiti prin blogul meu o sa gasesti raspindite pe ici pe colo raspindite indicii.

    Nu pot sa nu te atentionez ca nu exista un „mit crestin”-desi nu mi-e limpede ce ai vrut sa spui prin expresia asta. Barth arata in mod stralucit de ce nimci din Biblie nu e mit (el explica foarte bine ce e mitul), desi poate incorpora elemente de mit. El numeste forma specifica Bibliei de a relata evenimente pre-istorice sau a-istorice, care sint, adica, la originea istoriei, saga. Capitolele 1 si 2 din Geneza sint sub forma de saga, care fara a fi istorice (adica nu se preteaza la o interpretare literalista) relateaza totusi evenimente istorice. Si astfel ti-am raspuns si la ultima intrebare: sa zicem ca cu privire la origini sint barthian. cum spuneam: fratii mei nu m-ar considera un adventist model, in multe privinte, inclusiv cea a interpretarii genezei. Si cu toate astea, nu pot sa nu ma cnsider in continuare adventist, ba chiar mult mai adventist decit ei, pentru ca mi se pare ca eu am inteles mult mai bine decit ei cum stau lucrurile (sigur, nu e meritul meu personal asta-datorez asta marilor spirite ale secolului XX care au deschis cai de intelegere mult superioare „creationismului simplist de care astazi stiinta ride”

  4. ionetecatalin spune:

    Mi-am reicitit postul si am inteles mai bine ce intrebai in legatura cu „mitul crestin”: nicaieri in Biblie nu e vorba de fantome. Spiritele mortilor sint denuntate clar ca spirite rele (ingeri cazuti) si de aceea contactul cu ele era strict interzis (cei care se duceau la vrajitoare erau omoriti cu pietre). Sigur, Biblia admite o intreaga realitate populata de fiinte intermediare intre om si Dumnezeu (spirite), dar ele sin cu totul altceva decit sufletele oamenilor. Lucrurile nu sint simple, pentru ca tot im Biblie se pot gasi o multime de argumente pentru sustinerea conceptiei traditionale despre natura umana (dualismul trup suflet acceptat in general in crestinism)- doar ca mai mult si mai semnificative mi se par a fi cele care sustin conceptia adventista (si accidental moderna) a unei unitati psiho-somatice indivizibile si pe care nu o asteapta niciun iad vesnic ci doar un rai vesnic optional la care alternativa e simpla nefiinta.

  5. pisicarosie spune:

    asta ziceam si eu, ca lucrurile nu-s simple🙂
    merci pt precizari.
    e bine daca ai inteles cum stau lucrurile cu stiinta…🙂 as vrea sa te intreb daca tu, conform datelor pe care le ai, aprobi teoria evolutiei sau o infirmi? e interesant…

  6. ionetecatalin spune:

    mai intii trebuie sa-ti multumesc pentru apreciere, nu stiu cum am uitat (cind spui ca iti palce cum scriu). Cu privire la ultima intrebare ar fi atit de multe de spus si le-as spuen cu mare placere, doar ca nu e locul aici. O sa spun doar ca nu exista conceptie moderna despre om neevolutionista.

  7. aysha spune:

    da .este o vorba -cine azi se leapada de credinta sa mıine se leapada de tara sa.daca ai o baza sanatoasa nu poti sa-ti laşi credinta.important este sa crezi ın DUMNEZEU.i eu locuiesc ıntr-o tara muslumana dar nu m-am lepadat de credinta creştina.poti fii creştin şi daca nu manınci carne de porc.

  8. sergiu spune:

    sambata a ramas ln umbra ca ea a fost o zi pt poporul israel..Ce mai avem noi cu dansii..noi nu mai tinem legea veche..daca tii sambata primeste si taierea lmprejur si la altar sa aduci tapi boi oi si capre jertfe sangeroase…atunci sa mutam si preotia si so aducem pe a lui Aron nu? OARE ASTA CATA NEBUNIE AR FI? Apostolul nu spune? IATA CELE VECHI AU TRECUT TOATE SAU FACUT NOI…NIMENI SA NU VA INVINUIASCA PE VOI PT.SAMBETE-adica de ce nu tinem sambata-ca acele vechi au trecut ca au fost umbra si lnchipuiri ale celor viitoare..deci sambata pt.noi este o amintire a Sabatului din vechiul testament iar noua nu nea adus sambata mantuire ci DUMINICA ca Hristos a lnviat Duminica-ziua izbavirii noastre din robia pacatului..Cand Mantuitorul a vindecat femeia garbova de 18 ani sambata cand a vindecat slabanogul sambata orbul din nastere sambata cand a facut atatea minuni sambata ll lnvinuiau zicand Acest om nu este de la Dumnezeu ca nu pazeste sambata..iar Mantuitorul lea spus Eu sunt Domn si al sambetei…adica eu vam dat sambata voua si tot eu pot sa o si iau…Si-l lntrebau De ce faci acestea care nu se cade a le face sambata?iar el le spunea ca a venit sa desfinteze sambata TATAL MEU PANA ACUMA LUCREAZA SI EU LUCREZ..Daca Tatal din cer lucreaza sambata si Hristos a lucrat sambata apoi eu care ma numesc crestin ortodox de ce sa tin sarbatoare sambata?Nu trebuie sa fac ce a facut Hristos?El a lucrat sambata…Hristos li spune slabanogului dupa ce l-l vindeca..IA PATUL TAU PE UMERI SI MERGI LA CASA TA.Proorocul Ieremia spune..NU CUMVA SA DUCETI VREO GREUTATE SAMBATA..iar Hristos li spune slabanogului sa-si duca patul ln spate dupa ce-l vindeca si-l lnvinuiau ca l-a vindecat sambata..Si atunci i-a mustrat Mantuitorul ORBILOR CE ESTE MAI USOR A ZICE..ETC..DECI Mantuitorul n-a mai vrut sa mai tina sambata ca el nu a venit pt.sambata a venit pt Popoare..EL ERA ASTEPTAREA NEAMURILOR..

  9. sergiu spune:

    RAMANETI CRESTINI ORTODOCS si nu va luati dupa sectari ca sunt lnaintemergatori ai lui Antihrist slugile satanei..Adevarul a fost si este dintru lnceput nu ca sectele ce au aparut ca ciupercile dupa ploaie…Cine va spune sa nu va lnchinati sa scoateti icoanele din casa sa nu ascultati de preoti sa nu cinstiti crucea sfintii etc FUGITI DE EL CA ACELA E PECETLUIT DE ANTIHRIST

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s