Aş vrea să locuiesc în Copenhaga, Stockholm sau Oslo. După mine, this is as close to heaven as an earthly city can get (pur şi simplu nu puteam să spun chestia asta în română).

Oslo, August 31st e un film norvegian care din cîte am auzit a cîştigat TIFF-ul de anul ăsta. Asta n-are mare importanţă,  ce contează e că filmul ăsta mi-a atins atîtea corzi sensibile încît în timp ce mă uitam la el mă simţeam ca o orchestră ce interpretează o simfonie. O simfonie tragică, disperată, noir, poate a la Mahler, dar o simfonie în orice caz şi încă una foarte frumoasă, aproape sublimă.

Filmul ăsta m-a făcut să vibrez pentru că am fost mai mult de o singură dată în poziţia celui care încearcă să convingă un consumator de droguri că trebuie să se lase. Trebuie să te laşi, e tot ce poţi să spui. Dacă consumatorul este suficient de deştept încît să întrebe de ce, eşti pus în încurcătură. Cum adică de ce? Răspunsul ţi se pare atît de evident încît întrebarea e, pentru tine, fără sens.

Pentru că o să mori, îi răspunzi. Dar şi tu o să mori, îţi răspunde el. Dar tu o să mori mai repede, îl avertizezi tu. Dar o să mor fericit, rîde el de tine.

Pînă la urmă, singura problemă a umanităţii este fericirea. Fericirea este singurul răspuns posibil la întrebarea de ce să trăieşti. Sigur, ştiinţa e importantă, progresul tehnologic e important, la fel şi toate celelate feluri de progres, dar singura problemă autentică pentru noi este cea existenţială (ăsta e motivul pentru care Kierkegaard este cel mai mare om care a trăit vreodată- pentru că este părintele existenţialismului)

Ce alternativă ai tu, ca un om sănătos şi nedrogat, pentru cel care şi-a creat un paradis artificial în propriul cap cu ajutorul drogurilor? Dacă scopul nostru al tututor este  fericirea, atunci de ce soluţia unei seringi plină ochi cu fericire să nu fie la fel de validă ca alte proiecte de viaţă? La urma urmelor, succesul nu înseamnă neapărat fericire. Şi nici măcar familia, nici măcar dragostea.

Trebuie să te laşi, gîndeşte-te la părinţii tăi. Gîndeşte-te la cîţi o să plîngă după tine.

Într-adevăr, un drogat nu e cu totul pierdut atîta timp cît există cel puţin un om care să însemne ceva pentru el. Doar în spaţiul miraculos de întîlnire care este intersubiectivitatea (adică acolo unde se întîlnesc mai mulţi subiecţi pentru a se ciocni, pentru a se iubi, pentru a se interoga reciproc, pentru a pune împreună întrebări şi pentru a căuta răspunsuri, cu alte cuvinte pentru a-şi da sens unul altuia-sau mai bine zis pentru a-şi împrumuta sens unul altuia, pentru că sensul pe care îl primim de la ceilalţi nu e niciodată definitiv, e mereu între parantezele  care sînt înseşi limitele condiţiei umane) drogatul poate găsi o fisură  înspre un paradis mai real decît paradisul artificial din propriul cap.

Dacă sora lui Anders ar fi fost ceva mai umană şi s-ar fi întîlnit cu el. Dacă Iselin- pe care o iubeşte cu scepticismul celui pentru care viaţa însăşi a devenit o uriaşă deziluzie, dar o iubeşte- ar fi răspuns la telefon. Dacă prietenul cel mai bun, un intelectual căsătorit şi cu doi copii şi care cîteva ore mai devreme jucase rolul celui care încearcă să-l convingă pe drogat de realitatea superioară a realităţii, ar fi venit la petrecerea la care chiar el îl invitase pe Anders, în loc să stea acasă pentru a se juca Battlefield cu soţia, poate lucrurile s-ar fi terminat altfel.

În final nu putem spune decît că umanitatea s-a împiedicat pe drumul înspre spaţiul de întîlnire cu Anders în exact aceeaşi măsură în care s-a împiedicat el însuşi.

Filmul nu este despre melancolia specifică nordicilor (care este o melancolie frumoasă, virilă, sănătoasă) ci despre un punct culminant al istoriei umanităţii şi despre derizoriul sub formă de semn de întrebare care atîrnă asupra lui.

Părinţii m-au învăţat că religia e pentru cei slabi, eu nu sînt aşa de sigur, spune Anders spre final.

Comentarii
  1. Irina Brasov spune:

    O melancolie virila? Interesanta asociere de termeni🙂. Ai putea detalia, te rog?

  2. ionetecatalin spune:

    Nu stiu daca sint in stare sa detaliez. As putea sa o opun doar melancoliei ungurilor, de exemplu, care sint cei mai sinucigasi din lume, deci e vorba de un alt tip de melancolie, unul moale, bolnavicios. Deci si nordicii sint melancolici, dar ei nu ajung la sinucidere (spoiler alert: cu exceptia lui A. :D), ceea ce inseamna ca melancolia e sublimata in arta, ca la Lars Von Trier (care e bolnav de melancolie, de unde si capodopera lui : Melancholia) sau in alte forme, ceea ce o face creatoare, adica virila.

  3. Ciprian Bojan spune:

    Hm… lupta asta cu sinele, ca o abordare maniheistă, a ”binelui” și ”răului”… Suficient de multe cazuri reale pot fi adunate într-un film… În fond, nu e decât o întrebare simplă: dacă învinge ”binele” sau ”răul”, ce se va întâmpla după?…

  4. ionetecatalin spune:

    Pai tocmai: Anders nu vedea niciun „dupa”

  5. ionetecatalin spune:

    Nu inteleg urmatorul lucru: sint 20 de shareuri pe Facebook dar eu pina acum postul asta a avut 50 si ceva de vizitatori, ceea ce inseamna ca cele 20 de shareuri n-au adis nici macar un vizitator, pentru ca 30 (scazindu i pe cei 20 care au dat share) veneau oricum,

  6. ionetecatalin spune:

    Am schimbat titlul, am pus unul mai înțepător, poate agață mai bine

  7. Baltagul spune:

    Ungurii se sinucid ca gest de demnitate, in loc sa ucida pe altii, ca romanii, dintr-o melancolie sanatoasa. Sau n-ai auzit in lumea ta penitenciara expresia; „decat sa planga mama mea, mai bine sa planga mama ta”?

  8. ionetecatalin spune:

    Sincer sa fiu, nu stiu de ce se sinucid ungurii. Cred ca am plecat de la experienta mea cu o unguroaica care suferea de o melancolie moale, bolnavicioasa. Oricum, explicatia ta e foarte superficiala, pentru ca plaseaza toate motivele posibile pentru sinucidere in exterior, acolo unde e posibila razbunarea. Pe cind, in realitate, lucrurile sint tocmai invers: motivele de sinucidere nu sint aproape niciodata plasabile in exterior, ci in interior, sint de ordin existential sau psiho-patologic. Si ultimul lucru care vreau sa se itimple pe blogul meu e sa ajunga loc de cearta intre unguri si romani. Totusi, nu pot sa nu spun ca expresia „mai bine sa plinga ma-ta decit mama” nu are nicio relevanta in discutia despre sinucidere, pentru motivul invocat mai sus (sinuciderea tine de o logica a interiorului, nu a exteriorului)

  9. Brasoveanu Dan spune:

    filmul este mult mai complex
    nu cred ca ai atins ce trebuia atins la acest film, eu l-am vazut altfel. Eu il vad ca un film despre insingurare. Ok aici este o insingurare datorata drogurilor, dar in final vorbim despre o insingurare. Anders din cauza drogurilor a capatat un handicap, o incapacitate de a trai viata. In dialogul tau imaginar ai gresit fundamental, este un dialog intre oameni care privesc viata ori retrospectiv ori teoretic. Cand privesti viata asa din pacate omiti un lucru fundamental, si anume: viata se traieste, viata este compusa din momentul vorbirii si atit. Din ceea ce traiesc in fiecare clipa. Anders nu mai putea trai clipa. Datorita drogurilor si a experientelor fabuloase pe care ecestea ti le induc stacheta lui Andres de fericire esra undeva foarte sus, foarte nenatural de sus astfel incat bucuria vietii pentru Andres nu mai era o bucurie, era un ceva banal fara gust, un ceva ce faci cand astepti sa ajungi dinou la o fericire autentica (in cazul lui cea indusa de droguri). Si aici intervine intr-adevar existentialismul lui Anders, el isi da seama ca din cauza abuzului de droguri nici macar acestea nu-I vor mai oferii o bucurie suficienta sa il motiveze sa suprte viata. Si atunci decide sa o termine. Incercarile lui de a contacta familia prietenii etc. nusunt decat incercari de a mai simtii ceva. De a simti ceva din bucuria vietii, si aici sunt sondate cele mai accesibile bucurii pe care de care un om normal se bucura, si anume:
    – servici/cariera (Anders merge la un interviu si isi da seama ca nu va avea satsfacii de la un servici/cariera pentru ca nu construise nimic in sensul asta)
    – iubiri trecute (incapacitatea de a-si contacta iubita il face sa inteleaga ca fostele iubiri de fapt nu sunt relevante pentru ca au trecut iar viata este ceva actual)
    – familia de unde venea (sora lui avea viata ei si se intelege din film ca dispozitia ei pentru a-l ajuta pe Andres era limitata. Familia era plecata din tara in vacanta si se intelege ca desemenea se impacasera cu idea ca-l pierdusera pe Andres)
    – familia pe care ar fi putut sa o iontemeieze chiar el (aici merge in vizita la un prieten cu familie ideala, adica nevasta frumoasa care ii impartasea pasiunile (aici intervine faza cu battlefield), copii frumosi, casa frumoasa, etc. (dar isi da seama ca asa ceva se construieste greu si cu munca continua, vezi povestile prietenului despre viata sexuala si problemele de servici)
    – golaneala (si merge la niste petreceri unde da rateuri la „golaneala”)
    Deci mai sus sunt de fapt momentele in care Andres isi da seama ca I-a trecut trenul vietii si ca nu se va mai putea bucura vreodata de aspectele cele mai fun ale vietii (adica cele enumerate mai sus).
    in plus este o scena cinematografcia superba cu mersul pe bicileta cu extinctorul care arata exact ca bucuria vietii vine din experienta imdiata pe care Andres nu o mai poate simti, motiv pentru care nu face baie in piscine (foarte importanta scena, scena asta arata ca nu se putea bucura alaturi de ceilalti oameni de lucrurile de care se bucurau ceilalti oameni)

    In plus ca si bonus filmul mai aduce din cand in cand in prim plan, depersonalizarea si dezumanizarea drogatului si ceva mediatatii existentiale despre sinucidere.

    Cam asta este filosofia filmului. Este un film pe cat de plat ca si naratiune pe atat de profund. Iar din pucnt de vedere cinematografic este superb. Si aici trebuie spus ceva si despre numele filmului caci este foarte important. Noaptea aceea continua nordica asta vrea sa spuna. Pe 31 august in lumea Nordica incepe noaptea (sau ziua) continua care mai dureaza 6 luni. Este o metafora despre viata lui Anders unde nu mai rasarea sorele, unde nu existau cicluri, unde nu exista tristete dar nici bucurie si asta pentru foarte mult timp de acum incolo.
    Recomand celor care au vazut filmul sa scrie pareri, imi doresc foarte mult sa vad si alte interpretari ale acestui film.
    Multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s