Să-mi aleagă cineva un titlu…

Posted: Mai 25, 2012 in Fără categorie
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mă uit la un număr special al revistei Respiro dedicat fenomenului Facebook, o revistă pentru adolescenţi de care nu a auzit nimeni şi pentru care am scris şi eu un articol. Cînd te uiţi la ea  îţi dă impresia că e mai degrabă o fiţuică decît o revistă. Pe copertă un titlu mare îţi sare în ochi, Ecuaţia timpului pe Facebook. Este titlul articolului meu, care pare a fi la piece du resistance a numărului, judecînd după mărimea literelor cu care este scris. Şi nici măcar nu este un titlu pe care  l-am ales eu.

De fapt, ideea articolului nu mi-a aparţinut cîtuşi de puţin. A fost unul dintre alte multe lucruri pe care le-am făcut împins la spate de alţii. Pentru articolul acestui număr am fost împins de la spate sau tras din faţă, n-are importanţă cum o pun în cuvinte, de redactorul şef al revistei, o tînără de 23 de ani care acum două săptămîni a fost omorîtă într-un accident  pe trecerea de pietoni de un tip care mergea pe bulevardul Camil Ressu ca pe autostradă.

Cine şi cum a omorît-o, nu mai are importanţă. Importanţă mai are acum durerea care a rămas în urma ei. Accidental, am fost şi eu în preajma durerii pe care a lăsat-o ea în urmă şi am gustat-o atît cît poate să o guste cineva care nu i-a fost nici părinte, nici frate, nici iubit, ci doar un tip pe care îl ştia destul de bine şi pa care, îmi place să cred, îl aprecia.

Îmi place să cred asta pentru că aprecierea ei este unul dintre lucrurile pe care le-a lăsat în urmă, şi care acum că ea nu mai este capătă astfel  o greutate fabuloasă. La fel de fabuloasă ca o gaură neagră în care materia este atît de condensată încît un volum microscopic poate conţine masa unui întreg sistem solar. Aşa simt că este acum şi aprecierea pe care mi-o purta ea, o gaură neagră. Altă dată ai fi putut să  spui că acolo era un soare care radia inteligenţă şi bucuria de a trăi. Dar nu e soarta cîte unui soare să fie supernovă şi apoi gaură neagră?

Îmi vine acum în minte faptul că munca lui Hawking a sugerat că există totuşi ceva ce scapă, adică emană, chiar şi din găuri negre. Cum îmi place să spun mereu, universul şi tot ce e în el nu e decît o metaforă pentru nişte lucruri mult mai mari decît el însuşi.

Dar să revin la Respiro.  L. nu doar că mi-a ales un titlu, dar mi-a împărţit articolul în secţiuni şi a ales subtitluri pentru ele. Mi-a corectat pe ici pe colo, căci eu l-am scris mai degrabă neglijent şi dintr-o suflare, aşa cum le scriu pe toate.

Michel Houellebeq spunea într-o carte pe care tocmai am terminat-o că, deşi el a scris multe cărţi şi datorită lor nu ar fi uitat chiar imediat, pe absolut nimeni nu interesează supravieţuirea în memoria celorlalţi. Că, deşi e ateu şi nu poate să creadă în nimic, i-ar plăcea să supravieţuiască el, şi într-o formă materială, cît mai materială. Întrebarea lui Freddie Mercury este cea mai patetic de inautentică întrebare pusă vreodată; asta o spun eu. Houellebecq este aici, fără să ştie, adventist, foarte adventist. Căci adventiştii sînt un fel de oi negre ale Creştinismului tocmai din motivul ăsta: pentru că sînt materialişti, pentru că, adică, nu concep realitatea, orice realitate, fără ceva care să semene trupului pe care îl avem acum şi aerului pe care îl respirăm şi soarelui care ne încălzeşte pielea. Şi tocmai aici stă geniul lor. Dar despre asta altă dată.

L. a supravieţuit cumva în ce a făcut în revista Respiro, în ceea ce m-a pus pe mine să fac pentru revista asta, în toate celelalte lucruri pe care le-a făcut. Dar pe cine încălzeşte o astfel de supravieţuire? Pe ea nu, în orice caz. Şi nici pe cei care sîngerează după pierderea ei. E rece şi ar fi totul veşnic rece dacă nu ar fi speranţa unui soare capabil să topească cel mai încrîncenat scepticism. Un soare soare care nu fuzionează atomi de hidrogen pentru a rezulta heliu, ci care fuzionează toate paradoxurile conceptibile pentru a rezulta speranţa simplă a învierii.


Comentarii
  1. eumiealmeu spune:

    cand am citit prima data in Biblie versetul care spune, ca pe-o constatare dureroasa… mor oamenii de bine… am zis – ca un ateu convins ce eram eu pe vremea aceea! – toti mor (adica nu doar cei buni!). ei si? moartea este o eliberare, ziceam eu. in sfarsit, devii frunza, floare, iepure, koala… (eu si reincarnarea, una eram!)
    dupa ce am ajuns sa vad lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu – in sensul ca am inceput sa cunosc si sa apreciez Cuvantul Lui, nu ca as putea eu sa vad prin ochii Lui, cu intelepciunea Lui – mi-am dat seama ca moartea nu e o mare pierdere pentru noi – ca prea ne zbatem si suferim pe lumea asta!!!!, dar este si va fi cat timp se va perpetua pe acest pamant – cea mai grea palma pe fata Lui, pentru ca ceea ce El a proiectat ca vesnic, acum are un sfarsit… de ce ofta Dumnezeu ca se duc oamenii de bine? pentru ca El ar fi vrut ca ei sa traiasca vesnic, dar in conditiile acestea nu au cum, iar aceasta durere-eliberare a noastra (!!!), pentru El, este inregistrata ca un esec. deocamdata.
    pentru ca deocamdata se moare, pentru ca deocamdata se plange dupa cei ce dispar.
    si mie imi pare rau pentru L… cui nu-i pare, dintre cei care au cunoscut-o?
    dar cel mai mult Ii pare rau Lui, pentru ca nu ajungea ca erau atat de putini ai Lui, trebuia sa mai plece si cei mai buni?
    sa-ti mai spun ca plang? n-are rost, stii deja.

  2. Ciprian Bojan spune:

    Life is a bitch, Cătălin, poate ăsta ar fi fost titlul cel mai potrivit, dacă n-ar fi vorba de o tragedie. Eventual s-ar putea spune ”Formule și forme de supraviețuire”.

  3. ionetecatalin spune:

    Ciprian, apreciez ca mi-ai oferit deja doua titluri🙂 Dar titlul meu incerca sa o evoce cumva pe cea care nu mai este si care imi alesese titlul pentru articol. A fost calea mea, buna sau rea, de a incerca sa ii aduc un omagiu, ca si cum as ruga-o din nou sa imi aleaga un titlu pentru acest post in care povestesc despre cum ea mi-a ales un titlu pentru articol. Mi-e dor de ea, imi dau seama.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s