Cel mai mare risc dintre toate

Posted: Mai 23, 2012 in Biografice, Credinta, De dragoste, Modernitate, Ultime
Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

Cel mai mare risc pe care şi-l poate asuma un om e acela de a face un copil. Pentru că instinctul de reproducere e atît de puternic,  riscul ăsta este doar rareori conştientizat. Toţi vrem copii, toţi facem copii, este, în fine, cel mai natural lucru din lume să avem copii. Doar că unii dintre noi îşi pierd copiii. Acestora le este dat să trăiască cea mai monstruoasă durere imaginabilă. Fără fund, fără speranţă, fără consolare. Durerea asta ar fi fost evitată dacă nu ar fi făcut copii. Acum cred că e mai limpede de ce cred eu că acesta e cel mai mare risc dintre toate.

Scriam odată că absolut tot ce se întîmplă sub soare e o metaforă care ne trimite la o realitate supra-omenească. Eu am înţeles lucrul ăsta şi îl cred din tot sufletul. Desigur, nu foarte mulţi vor vedea lucrurile la fel ca mine în privinţa asta. Cu toate astea, pentru cei care le văd, discuţia despre riscul suprem reprezentat de decizia de a a vea un copil reprezintă o ocazie extraordinară de a înţelege riscul inimaginabil la care s-a expus Dumnezeu atunci cînd a ales să facă copii, adică pe noi. Pentru că, s-o mai spun odată,  toată fabrica omenescului nu e altceva decît un complex de metafore menite a ne îndrepta înţelegerea către realităţile supra-omeneşti.

Mai sînt şi alte riscuri. De exemplu cînd iubeşti. Cu cît iubeşti mai mult, cu atît de te expui la riscul de a suferi mai mult. A te abandona fără rezerve cuiva, în dragoste, e totodată  acceptare cu dragă inimă a posibilităţii de a fi tranşant în adîncurile cele mai intime ale fiinţei tale (ca o oaie care merge la tăiere). Căci nu ştii niciodată ce o să facă cu tine cel căruia i te-ai abandonat. Pe de altă parte, cu cît eşti mai detaşat şi mai „şmecher” într-o relaţie, cu atît te păstrezi mai protejat; cu atît riscul e mai mic.

Dar vreau să termin cu o întrebare. Sau două. Are viaţa rost fără copii? Are viaţa rost fără dragoste? Tot ce putem face e să învăţăm să ne împăcăm cu posibilitatea durerii şi să avem grijă să nu ne pierdem pofta de jucători pătimaşi, adică aceea de a fi dispuşi să riscăm totul. Căci cine nu riscă, nu trăieşte.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    Mda… Prețul fericirii e mai mare dacă acesta a implicat și suferințe anterioare…😐

  2. eumiealmeu spune:

    intrebarea ta in legatura cu dragostea are un raspuns clar pentru mine – nu. dar cea cu copiii este o chestie care ma scoate din minti si acum, la 13 ani dupa ce am avut copil. initial, ai zice ca se poate sa traiesti si fara copii si inca ai trai mai bine. cine are copii si nervi tari, poate zice din start ca nu se poate trai fara copii, dar cei care au probleme emotionale, antecedente mai stau sa se gandeasca daca sa faca sau nu copii.
    eu imi dau seama ca tot ceea ce sunt frumos (daca e vreo astfel de parte!) este cadoul vietii pentru ca am avut copil si am invatat din ceea ce am trait cu el cum sa ma slefuiesc pentru a-i fi de folos si pentru a putea sa raman in permanenta alaturi de el.
    cele mai mari realizari ale mele tin de faptul ca am avut copil – am scris pentru copii fiindca a existat el, altfel nu mi-ar fi trecut prin cap sa fac asta – si m-am trezit ca, in loc sa devin cunoscuta ca mare scriitoare de romane, am devenit tanti aia care spune povesti…🙂 (ceea ce mi se pare fantastic, pentru ca oricum ca scriitor de romane eram o oarecare, dar ca povestitor ating o mai mare plaja de suflete!).
    insa vezi ca din cauza a ceea ce se intampla in jur, astazi de exemplu am vrut sa-i fac abonament la scuba diving, am vrut din toata inima, am accesat site, m-am informat, stiam ca el este indragostit de inot, ca e pasiunea lui, ca … pentru ca dupa 30 de minute de incantare ca ii fac o surpriza… sa ma abtin, sa inchid site si sa zic… si daca din cauza acestui sport i se va intampla ceva rau… am sa mai pot sa ma mai uit in oglinda ca eu l-am trimis spre moarte?
    daca indrazneste cineva sa rada de un astfel de rationament s-ar putea sa aiba parte de el, peste ani si sa-si aduca aminte cu amar ca a ras candva – eupersonal m-am avantat in multe aventuri in natura, dar cand vine vorba de copilul meu ajung la limita suportabilitatii si incerc sa-l conserv.
    a avea copil este monstruos, din perspectiva lui… i se poate intampla ceva rau, dar mai stiu si altceva… sunt foarte multi care nu se gandesc la rau, ori pentru ca nu au trait asa ceva, ori pentru ca au o educatie pozitiva. cei cu tare, probabil, si femeile in mod deosebit, isi fac mai multe griji.

  3. alecsxandra spune:

    deja articolul asta seamana cu o „tendinta”…a „maestrului de ceremonii” din Frumoasa si Bestia”…
    …nici o sansa..etc///…fa un imprumut…din salariu de la stat…si salveaza

  4. ionetecatalin spune:

    sint deja pînă la gînt în împrumuturi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s