O bucată de carne goală
Fără inimă
A sclipit o vreme
Ca și cum ar fi avut suflet
Dar n-avea
Nu poți
Decît să admiri
Cum o bucată de carne goală
Poate mima sufletul
Spiritul
Umanitatea
Aproape perfect
Cu excepția momentelor
În care arătai
Că nimic nu e mai presus
Decît stilul
Acum, sa ne odihnim linistiti
Și mai ales separat
Lasă un răspuns către ionetecatalin Anulează răspunsul