Şarpele mişcător e în ochii privitorului

Posted: Mai 3, 2012 in Modernitate, Ştiinţă
Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Se zice că frumuseţea e în ochii privitorului. Asta e adevărat, cel puţin într-o anumită măsură. În ce măsură, mai exact, nu poate să spună nimeni. E limpede ca lumina zilei că există un frumos pe care privitorul îl pune în obiectul pe care îl priveşte, care e, adică, rezultatul modului său unic de a vedea lumea. Dar la fel de limpede e că există şi un frumos obiectiv, unul pe care nu-l poate nega nimeni şi care îţi sare în ochi indiferent dacă îl aveai tu deja acolo ori ba.

E absolut firesc că nu ştim în ce măsură frumosul e în ochii privitorului. Ştiinţa modernă ne-a învăţat un lucru pe care unii nu pot să-l înghită, dar elementar pentru oricine are un pic de habar de problemele mai noi ale ştiinţei, anume că există o limită fundamentală a cunoaşterii noastre, un hotar dincolo de care nu putem trece cu cunoaşterea noastră, hotar a cărui natură este dată tocmai de cunoaşterea noastră. Interesant lucru. Şi plin de semnificaţii. Mă refer la principiul incertitudinii din mecanica cuantică, principiu care e de fapt coloana vertebrală a mecanicii cuantice, adică un principiu în funcţie de care aceasta stă în picioare sau cade.

Deci dacă avem probleme în a şti cum stă treaba în ceea ce priveşte particulele elementare, nu ştiu cum ne putem aştepta  să înţelegem prea mult din chestiuni mult mai importante cum e frumuseţea şi dacă e în ochii privitorului sau ba.

În orice caz, uite ceva ce sigur e în ochii privitorului. În fotografia de mai jos se poate vedea una dintre cele mai celebre iluzii optice, numită şerpi rotitori. Imaginea e compusă în aşa fel încît în zonele defocalizate, cînd te uiţi la ea, ai impresia ca   se învîrt cerculeţele care o compun. Doar că atunci cînd plimbi pe ea punctul de focalizare, observi că de fapt nu se mişcă nimic. Concluzia e că şerpii rotitori sînt doar în ochii tăi şi nicăieri altundeva. Ceea ce în niciun caz nu se poate spune despre frumuseţe.

PS: Scrisesem „coroana vertebrală” în loc de „coloana vertebrală”. Mi-a sărit în ochi în seara asta cînd am recitit textul (îmi place să îmi citesc textele). Sper că nu a apucat să rîdă foarte multă lume de mine. Eh, nu stiu de ce îmi fac griji..Bineînțeles că nu a rîs multă lume de mine, pentru că la mine pe blog nu e niciodată multă lume. Au rîs doar cei doi, trei care m-au vizitat.

Comentarii
  1. ionetecatalin spune:

    Reblogged this on Cogito and commented:

    PS: Scrisesem “coroana vertebrală” în loc de “coloana vertebrală”. Mi-a sărit în ochi în seara asta cînd am recitit textul (îmi place să îmi citesc textele). Sper că nu a apucat să rîdă foarte multă lume de mine. Eh, nu stiu de ce îmi fac griji..Bineînțeles că nu a rîs multă lume de mine, pentru că la mine pe blog nu e niciodată multă lume. Au rîs doar cei doi, trei care m-au vizitat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s