Tocmai m-am întors din Ferentari, mai exact strada Zăbrăuţilor, acolo unde anul trecut, pe o vreme mult mai întunecată, am făcut fotografia asta. Vremea întunecată se potriveşte mult mai bine cu strada asta decît soarele de azi, mi se pare mie. Deşi astăzi străluceşte un soare vesel peste tot Bucureştiul, pe strada Zăbrăuţilor soarele pur şi simplu nu răsare! Mi-am pus poza asta şi pe un card bancar. Domnişoara de la bancă zicea că i se pare frumoasă. Eu cred că fetiţa cu umbrelă roz o face oarecum frumoasă, dar poza este urîtă! Urîtă e şi realitatea pe care o reprezintă.

Astăzi cu mine au fost şi două studente care îşi fac stagiul de practică la noi. Am urcat pînă la ultimul etaj al unui bloc exact ca cele din imagine, puțin mai la dreapta,  unde am găsit o garsonieră mică şi murdară, plină de copii şi în care singurul adult era drogat cu heroină, aşa că îşi vedea de somnul lui opiaceu fără să-i pese de zarva din jur.

Cuvintele nu pot să descrie impresia pe care ţi-o poate face o astfel de ex-cursie. Doar atît, să urci pînă la etajul patru, să bagi capul pe o uşă şi să pleci. După ce am ieşit din bloc, una dintre studente îmi spune că acum apreciază mai bine ceea ce are. Ăsta e efectul pe care o vizită într-o altă lume decît cea obişnuită, adică lumea  în care oamenii se îmbracă cu stil, merg la film, se duc la cumpăruturi în Mall, beau cafea  la Starbucks şi au camera lor acasă, ar trebui să îl aibă asupra oricărui om sănătos la cap.

Comentarii
  1. arethe333 spune:

    hm…. de ce ce oprim de cele mai multe ori la „acum apreciez mai mult ce am”? replica asta vine din frica – ne ingrozim si ne intristam cand vedem asa ceva si ne vine frica la gandul „dar daca as fi eu aici?”. frica asta vine din faptul ca ne copleseste si ne invinge ce vedem, ideea de mizerie si urat uman, imobiliar, existential sau mai stiu eu cum. dar avand ca fir rosu uratul uman. si ne oprim aici. rasuflam usurati ca nu suntem noi acolo si apreciem mai mult starbucks etc. si trecem mai departe cu gandul. nu zic, putini din noi pot face ceva individual, pe loc, astfel incat sa gandul nostru sa-si permita sa treaca mai departe intr-o nota pragmatica. dar macar intr-o nota teoretica (care eventual sa preceada o indepartata, eventuala si „in nuce” nota pragmatica – doar din idei se nasc toate, nu? :D), macar teoretic, zic, sa nu ne oprim la „acum apreciez mai bine ce am”. gandul asta e doar a da bir cu fugitii inapoi in bratele a „ceea ce am”. adica, ce inseamna, mai exact, sa apreciezi mai mult ce ai, dupa ce ai vazut asa ceva? ca, de fiecare data cand iti vei cumpara o bluza de la stefanel sau vei inchide usa camerei personale ca sa nu te deranjeze nimeni, te vei gandi la ferentari si te vei simiti mai bine in propria piele? sau vei fi mai recunoscator lui Dumnezeu ca nu te-ai nascut acolo, intr-o astfel de familie etc? ma indoiesc. nu ne putem trai viata raportandu-ne la „treptele inferioare”. in plus, studenta nu ar avea cum sa se nasca acolo (nu e cazul aici pt o discutie asupra de ce nu avea cum). mie, sincer, mi se pare trist ca, atunci cand astfel de lumi se intalnesc, sa ai ca unica reactie (de inteles, nu-i bai), asta: „acum apreciez mai mult ce am”. are pentru ca este. nu invers. si este pentru ca nu s-a nascut acolo. diferenta intre mall si ferentari nu este de a avea, ci de a fi intr-un mod sau altul. e o diferenta mult mai profunda. and it makes you think. and that is what one should do, not escape in „i’m grateful for what i have”. asta e o falsa „invatatura” dintr-o astfel de experienta. si vorbesc din pozitia cuiva care a vazut/vizitat oameni (?) ce traiau in cocioabe fara ferestre pe groapa de gunoi a orasului.

  2. ionetecatalin spune:

    Sint de acord cu tine ca reactia „acum apreciez mai bine ce am” e una egoista. Dar cel putin e sanatoasa. Omul occidental modern sufera de nemultumire cronica desi e cel mai norocos om din istoria de pina acum. Are cea mai lunga speranta de viata, are medicina, tehnologie, confort etc etc. Si cu toate astea sufera de boli psihice si de sictir cronic ca nimeni inaintea lui. Contactul cu astfel de realitati, marginale si extraterestre pentru el dar obisnuite pentru o buna parte a umanitatii, are un efect terapeutic. Nu-l face mai bun, dar il face mai putin suportabil. Caci imaginea unui om care are de toate dar e vesnic nemultumit e cea mai insuportabila dintre toate.

  3. ontelusdangabriel spune:

    Cu vocatia ingratitudinii, dupa Caderea din Rai, nu stim sa multumim indeajuns pentru faptul ca suntem, pur si simplu, inainte de a avea ceva, iluzoriu oricum.

  4. arethe333 spune:

    word, ontelusgabriel, word.. ai spus-o mai bine si mai adanc, scurt si la obiect, decat eu sau catalin.

  5. arethe333 spune:

    acolo lipsea un „am spus-o”, intre „decat” si „eu”..:). de dragul gramaticii..:D

  6. ionetecatalin spune:

    Nu ca nu as aprecia si eu ce a spus ontelusgabriel, dar cind nu ai ce sa manînci nu poti sa apreciezi foarte bine faptul ca pur şi simplu eşti, nu-i aşa? Sa nu uitam ca despre astfel de oameni e vorba aici

  7. arethe333 spune:

    ei… era vorba mai putin de „pur si simplu”, ci de adancimile (nu cele la care ar sta neaparat sau tot timpul cineva – care are sau nu are sa manance – sa filosofeze) implicite si perfect traibile ale lui „a aprecia ca esti” – io prin asta inteleg „a face din tine ceva, poate mai bine decat esti, a nazui sau poate doar a-ti respecta viata si faptul ca esti in viata” etc.. un exemplu pentru asta? adultul dintr-o alta realitate, care refuza sa se imbibe cu heroina si alege sa aiba grija de copiii lui, chiar si in ferentari, apreciaza mai mult (fara sa conceptualizeze, probabil, asta) ca este decat o face cel din realitatea povestita de tine. si mi-am dat seama exact si cum sa zic mai pe scurt ce „problema” aveam cu studenta (nu neaparat egoismul): poate mai sanatos e sa apreciezi in 1 rand ce esti, nu ce ai. bine, daca ar face-o, omul occidental modern de care ziceai ar fi mai putin consumist. si poate mai angoasat (?). dar macar ar fi mai treaz si angoasa lui ar fi de fapt o lupta catre el insusi, sa zicem asa. teoretic, am credinta, suntem datori fiecare la lupta asta. practic, unii renunta si se apuca de heroina pentru ca traiesc in saracie iar datul banilor pe heroina ii saraceste si in adanceste si mai mult, altii renunta si se apuca de heroina sau de cumparaturi pentru ca, desi au ce manca, se plictisesc cu ei insisi si nu vor sa lupte. evident, exemplele astea sunt extreme. si probabil ca spusele studentei (cu care nu am nimic, doamne fere! :)) ) s-ar putea (sper) traduce si asa: „apreciez ceea ce am pentru ca de fapt apreciez ceea ce sunt si faptul ca am ce altii nu au, tocmai pentru ca sunt ceea ce SUNT (nascuta, f.probabil, intr-un mediu mental diferit de ferentari, desteapta cat sa merg la facultate, parinti care sa isi permita cat de cat sa imi plateasca asta etc. etc. etc.) ma lasa sa imi vad mai relaxata de ceea ce sunt si voi fi, fara sa ma preocup prea mult cu ce (nu) si (nu) voi avea”. ceva de genul asta… maslow – like. uf, gata! mai clara de atat nu pot fi, iertare!:)))

  8. Ciprian Bojan spune:

    După opinia mea purtătoarea umbrelei roz nu face decât să mărească efectul de sordid al imaginii, tocmai prin faptul că aceasta încearcă, parcă, să se detașeze de ansamblu… Imaginea ei face imaginea și mai tristă… Ceea ce nu înseamnă că din punct de vedere al mesajului fotograful nu a reușit să transmită ceva puternic privitorului, cred că mulți fotografi profesioniști sau artiști fotografi pot fi invidioși pe fotografia ta!

  9. ionetecatalin spune:

    @ Arethe: ai fost cit se poate de clara🙂

    Ciprian, daca macar un fotograf ar fi gelos pe fotografia mea si tot ar fi ceva :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s