Poveste cu embrioni

Posted: Martie 13, 2012 in Credinta, Duşmanul ultim, Ultime
Etichete:, , , , , , , , , ,

Am găsit pe blogul unui comentator zgîrcit dar bun (arethe e comentatorul- iertat fie-mi masculinul deși e vorba de o femeie, dar nu puteam să zic zgîrcită dar bună fără să trimit la tot felul de vulgarități-  iar blogul e ăsta) următoarea chestie pe care eu o văd ca pe o metaforă simplă dar puternică. Textul e foarte frumos și nu vreau să comentez pe lîngă el ca să nu-i știrbesc din frumusețe. Chiar și cei care se vor identifica cu embrionul necredincios vor trebui, dacă sînt sinceri, să aprecieze frumusețea textului. Nici eu nu cred propriu-zis în viața de după moarte în accepțiunile ei clasice (creștine sau păgîne), eu cred mai degrabă într-o viață după învierea, dar la urma urmelor de la un punct încolo e vorba de tehnicalități. Important e că, fără îndoială, mă identific cu embrionul credincios din povestioara asta. Am avut chiar tupeul să mă îmbrac cu un tricou pe care scria „cred” (oricît de ridicol ar fi fost asta) și să apar neblurat într-o emisiune în care restul oamenilor o să apară blurați. Poate era bine să apar și eu blurat. Nu de  alta, dar tricoul ăla alb cu scris negru nu mă avantaja deloc, eram nebărbierit și cu părul nu într-una dintre cele mai bune zile ale lui.

Dar să-i ascultăm pe domnii embrioni:

„Discutie intre doi embrioni umani (gemeni in burta mamei) – Si tu crezi in viata de dupa nastere? – Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza. – Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate? – Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura. – Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical. – Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici. – Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric. – Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi. – Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? – Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. – Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista. – Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!””Discutie intre doi embrioni umani (gemeni in burta mamei) – Si tu crezi in viata de dupa nastere? – Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza. – Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate? – Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura. – Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical. – Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici. – Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric. – Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi. – Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? – Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. – Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista. – Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!”

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    „Fericit eşti tu, Simon, fiu al lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au dezvăluit lucrul acesta, ci Tatăl meu care este în ceruri”. ( Matei 16/17)
    Eu cred că pentru o ființă pământeană nu ar fi putut exista o mai mare apreciere decât cea adresată de Mântuitor lui Simon-Petru!

  2. ionetecatalin spune:

    Carnea şi sîngele nu ne dezvăluie mare lucru, asta e sigur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s