Am o conversaţie cu o colegă de birou despre de ce astăzi ne e din ce în ce mai greu să facem copii. Occidentul, cu  cît a devenit mai bogat şi mai răsfăţat, cu atît a pierdut pofta pentru făcut copii, spuneam eu. Nu voiam să spun că a  scăzut pofta pentru sex, care nu e acelaşi lucru cu pofta pentru făcut copii, deşi la cel mai elementar nivel cele două sînt inextricabil legate. Mie mi se pare că între pofta pentru făcut copii şi pofta pentru sex, cel puţin în Occidentul civlizat, e o relaţie invers proporţională.

Colega mea face observaţia că părinţii de astăzi se simt datori să  îşi bombardeze copiii cu munţi de jucării, pe care aceştia sînt incapabili să îi aprecieze şi de care oricum nu au nevoie. Culme a ironiei, ăsta este unul dintre motivele principale pentru care occidentalul de azi nu vrea să facă copii, i se pare că nu o să îşi permită să îl îngroape în jucării. Cu nenumărate hăinuţe şi haine pe care oricum nu le apreciează nimeni. Hainele fac parte dintr-un complex de elemente prin care noi, adulţii, ne punem în scenă în faţa celorlalţi. Cred că va fi toată lumea de acord că un nou născut sau chiar un copil de patru ani, nu are niciun fel de grijă, cu atît mai puţin grija de a se pune în scenă. Tot ce-şi doreşte el e să primească sînul matern la timp. Sau biberonul surogat.

După observaţia asta legată de jucării, în creierul meu se aprind mai multe beculeţe care semnalizează că s-ar putea ca acolo să fie originea novomaniei (un termen inventat de mine acum prin care vreau să desemnez dimensiunea bolnăvicioasă pe care noul şi noutatea o au în vieţile noastre de indivizi moderni). Fără să am pretenţia că ştiu ceva despre dezvoltarea copilului, îmi imaginez totuşi că fluxul constant de jucării în care se scaldă copilul face imposibil ca acesta să stabilească vreo relaţie afectivă cît de cît substanţială cu vreuna dintre ele. Altfel spus, astăzi jucăria preferată, mîine definitiv uitată. Pentru că abordează povestea asta  seria de filme Toy Story este atît de bună.

Astăzi ştim că în primii ani de viaţă se formează şi structurează modalităţile fundamentale de funcţionare şi raportare la lume. Dacă noul este atît de important pentru copilul care vrea în fiecare zi altă jucărie, nu e deloc surprinzător că odată ajuns adult va alerga după filme noi, muzică nouă, haine noi. Că noul, adică, va fi devenit pentru el o valoare supremă.

Aici e momentul unde lucrurile devin cu adevărat serioase, anume momentul în care modalităţile de raportare la lumea obiectelor debordează şi ajung să fie modalităţie de raportare la oameni. Cea mai mare problema pentru cuplurile romantice de astăzi, care foarte rar mai reuşesc să ajungă o familie, este noul. Problemele apar odată cu instalarea rutinei, care rutină, după cum o înţeleg eu, înseamnă eliminare sistematică a noului. El sau ea ajung să îşi dorească altceva, pe altcineva, un nou partener care de cele mai multe ori nu are altă virtute în afară de faptul că e altceva sau altcineva. Pentru scurt timp, desigur. Pînă devine la fel şi acelaşi şiciclul este reluat. Pe scurt, vrem mereu alte jucării.

Cu privire la egoismul Occidentului care nu vrea să mai facă copii pentru că aceştia îi strică corpul, îi mănîncă timpul, banii, se impun două observaţii importante. Prima, anume că Occidentul pare să fi uitat faptul elementar că nu există pe lume fericire mai mare decît aceea de a face un copil. Oricîte realizări, premii Nobel, călătorii în jurul lumii etc etc ar avea  cineva, dacă nu a făcut cel puţin un copil, odată ajuns la sfîrşitul vieţii va fi zdrobit de sentimentul că a trăit degeaba.

În al doilea rînd,  a face copii mulţi reprezintă o adevărată investiţie pentru bătrîneţe. Occidentalii devin din ce în ce mai dependenţi  de stat de la care se aşteaptă să aibă grijă de ei. Dar dacă cineva a făcut  trei, patru copii, cu siguranţă cel puţin unul dintre ei nu va fi plecat peste mări şi ţări şi nici nu va o inimă atît de haină încît să fie lîngă ei înainte de moarte.

Cine ar fi crezut că jucăriile pentru copii pot fi atît de periculoase!

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    În opinia mea, copiii sunt miracolul cel mai la îndemână pe care oamenii îl pot săvârși! Chiar consider copiii un miracol. În condiții de stres, deschid FB-ul și văd fotografii cu copii care râd sau care privesc intens ceva. Sau privesc fotografiile copilăriei mele și parcă totul trece! Da, copiii sunt un miracol!🙂

  2. eumiealmeu spune:

    acum 12 ani, când am născut, primeam de la stat 500.000 lei, iar chiria costa 1.500.000.
    am lasat banii mei sotului, pentru a putea sa plateasca el chiria acolo, pentru o singura persoană, și de restul să se descurce (era student, dar știa să mai facă și altele cu mâinile personale!)… și am plecat la ai mei, care erau săraci, dar tot au reușit să ne țină (că, na, acolo nu ne-au trecut la întreținere etc etc…)
    nu am putut cumpăra scutece de unică folosință, hainele le luam de la second (slavă Domnului că nu a făcut săracul vreo boală!), lapte nu foloseam de la farmacie ultimul răcnet ci lapte praf din comerț, deși cică moare copilul dacă îi dai așa ceva de la vârstă mică.
    asta a fost situația, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă acum să mă depășească și să fie sănătos și zdravăn ca un urs.
    cu timpul, când am început lucrul și s-a angajat și soțul meu, am cumpărat pentru copil jucării diverse, pentru că eu nu am avut jucării mică fiind și mai mult pentru mine le luam. odată, pe când îmi cerea un frate și eu spuneam că e scump să crești un copil în ziua de azi, mi-a spus: uite, vindem toate jucăriile astea pe care mi le-ai luat și nu m-am atins niciodată de ele și să vezi tu dacă nu vom avea bani pentru a-l crește. și crede-mă că mă angajez și eu pe undeva, doar-doar o să am și eu un frate.
    recomandare pentru cei care nu fac copii pentru că nu au bani de jucării: să facă primul copil și apoi să investească niște nopți, pentru a-i mai face un frate. și nu va mai fi nevoie de bani de jucării…🙂

  3. ionetecatalin spune:

    Frumos trait, mai bine zis🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s