Certitudine vs. incertitudine şi invers

Posted: Februarie 9, 2012 in Credinta, Ştiinţă
Etichete:, , , , , , , , , , ,

Feynman, care a cîştigat un premiu Nobel, spunea într-un curs de fizică (Feynman Lectures on Physics) că după ce Einstein a arătat că legile mecanicii newtoniene sînt greşite, sîntem mult mai modeşti în pretenţiile noastre ştiinţifice şi acceptăm ideea că orice lege ar putea fi greşită.

Dacă la asta adăugăm faptul că un principiu fundamental al ştiinţei moderne este principiul incertitudinii al lui Heisenberg, care spune că putem cunoaşte ori poziţia ori viteza unei particule subatomice, niciodată pe amîndouă în acelaşi timp (şi asta nu pentru că nu putem să le măsurăm bine, ci pentru că e o lege fundamentală a lumii subatomice care interzice această cunoaştere), ajungem la o observaţie interesantă. Anume, că ştiinţa nu e atît de sigură şi de lipsită  de incertitudini cum cred unii. De fapt, aproape nimic nu poate fi cunoscut exact, nici în cele mai exacte ştiinţe.

Pe de altă parte, credinţa are reputaţia de a fi o chestie care nu e bazată pe nicio certitudine, ci doar incertitudini. Totuşi, întreb eu, oare nu există în termodinamica credinţei un principiu echivalent dar cu semn chimbat principiului incertitudinii al lui Heisenberg ? Oare printre toate incertitudinile credinţei- care nu sînt accidentale, ci sînt esenţiale credinţei, adică ele fac credinţa să fie credinţă şi nu ştiinţă- nu găsim particule de certitudine, care se supun unor legi paradoxale şi care contrazic legile naturale, şi care spun că anumite lucruri pot fi ştiute în principiu? La fel, dar invers, cum principiul incertitudinii spune că în ştiinţă anumite lucruri nu pot fi în principiu ştiute.

Sigur, astea sînt doar speculaţiile mele şi oricine poate să mă acuze că bat cîmpii. Dar tot cîmpii bat şi cei care au înţeles atît de puţin din ştiinţă încît au impresia că pot extrage de acolo certitudini care să nu mai lase, în concepţia lor despre lume şi viaţă, niciun pic de loc pentru incertitudinile credinţei.

Comentarii
  1. Moi spune:

    Eu una cred ca nu exista neaparat incertitudine in credinta. Chiar dimpotriva. As spune doar ca certitudinile nu sunt partajate intotdeauna. O certitudine nu trebuie neaparat demonstrata stiintific.

  2. ionetecatalin spune:

    Daca am avea doar certitudinile demonstrabile stiintific, ar fi vai de noi. De fapt, cele mai importante certitudini, cele existentiale, adica cele care sint propriu zis substanta vietii, sint cit se poate de a-stiintifice. Cum ar fi binele sau frumosul sau dragostea sau idealurile. Cit se poate de nestiintifice, dar cit se poate de certe pentru cel ce le are. Deci de acord cu tine, Moi.

    Eram sigur ca o sa zica lumea ca bat campii, si eram aproape sigur ca Fabian o sa fie cel dintii :)) Si mai stiu eu pe cineva care sta la coada

  3. Ciprian Bojan spune:

    Spuneam undeva, că ” Adevărul, în sine, poate fi considerat o noţiune abstractă. În acelaşi timp, acesta poate fi şi definit, în forme simple, empirice, sau în forme elaborate, ştiinţifice. Spre exemplu, în matematică soluţia la o anumită problemă poate fi condiderată drept un adevăr. Datorită modului de operare în ştiinţele exacte, fiecare soluţie la o anumită problemă va deveni automat un adevăr. Cu toate acestea, şi în ştiinţele exacte se admit excepţii sau erori, care devin nonsensuri, din punct de vedere ştiinţific”… deci… io nu am cetit atâtea dar iaca zic!😀

  4. jemiol spune:

    Desi o particula in mod individual se supune principiului incertitudinii, fizica cuantica este una dintre cele mai precise materii stiintifice. Presupun ca ai un telefon mobil. Cu siguranta ca nu ai o incertitudine sporita in a crede ca vei putea initia apeluri de fiecare data cand iti doresti acest lucru. Telefoanele mobile functioneaza foarte bine – dezvoltarea electronicii depinzand de descoperirea comportamentului cuantic. Daca la nivel micro fizica cuantica pare incertitudine, la un registru macro vorbim de „certitudini” pe care o botezam „probabilitatea cea mai mare”.
    Stiinta nu functioneaza prin incertitudini ci prin aplicarea teoriei falsificarii. Credinta se poate supune acestui principiu?

  5. ionetecatalin spune:

    Nu, pentru ca daca s-ar supune acestui principiu n-ar mai fi in niciun fel distincta in raport cu stiinta. Si stiinta nu e forma suprema de cunoastere, chiar daca asa cred unii. Cum spuneam in comentariul anterior, cele mai importante cunostinte pentru noi, cele existentiale, nu sint in niciun fel stiintifice. Credinta e doar una dintre aceste forme de cunoastere existentiala. De fapt nu doar una dintre, ci forma suprema de cunoastere existentiala.

  6. jemiol spune:

    Cum spuneam in comentariul anterior, cele mai importante cunostinte pentru noi, cele existentiale, nu sint in niciun fel stiintifice.

    Defineste existential.
    Stiinta este forma suprema de cunoastere pentru ca intotdeauna postuleaza ca se poate insela. Credinta nu admite acest lucru.
    Nu exclud faptul ca este important, poate, pentru un anumit simtamant de fericire, sa ai o credinta in ceva, poate in viata de dupa moarte daca traiesti o „viata sfanta” ori in reincarnare etc. In marea majoritate a oamenilor se pare ca exista o inclinare spre spiritual, insa cu timpul aceasta se va sterge, sunt sigur insa teoria mea o supun falsificarii.

  7. ionetecatalin spune:

    Dar sa raspund mai ontopic un pic.Tu vrei sa scapi de incertitudine schimbind subiectul. La nivel cuantic domneste incertitudinea, dar hai sa nu ne mai uitam acolo, spui tu, Pentru ca la nivel macro lucram doar cu probabilitati care sint destul de bune pentru a ne da certitudine. Dar eu ziceam tocmai asta: hai sa ne uitam la nivel cuantic si sa luam la cunostinta incertitudinea de acolo. Nici prin cap nu-mi trecea sa spun ca la nivelul mai de bun simt al obiectelor la scara noastra ar domni aceeasi incertitudine si nebunie de la nivel cuantic.

  8. ionetecatalin spune:

    Sa stii ca nu esti deloc primul care are credinta ca ” cu timpul inclinarea catre spiritual se vasterge” Au avut-o minti „luminate” inca de acum doua, trei sute de ani. Au avut-o altii la fel de luminati si stiintifici acum o suta de ani (Comte, Marx, Freud etc), si si-au formulat credintele si sperantele sub forma de teorii falsificabile. Doar ca sa vezi, la sute de ani dupa, realitatea le-a falsificat acele teorii. Cu alte cuvinte, cum zicea Peter Berger, lumea de azi e la fel de furios religioasa ca oricind altcindva in istorie, desi prezicerile stiintifice presupuneau disparitia religiei sub impactul luminator al stiintei.

  9. ionetecatalin spune:

    Ma rogi sa definesc „existential”, ceea ce nu e deloc o intreprindere usoara, pentru existential inseamna o realitate in intregul ei, anume realitatea interioara a gindurilor, trairilor, dorintelor, fricilor, sperantelor, credintelor etc etc, ca opusa celei exterioare a obiectelor, legilor naturale etc etc. Daca numesti realitatea asta „viata psihica” sau „cognitie” sau mai stiu eu ce, subminezi existentialul, il reduci, iti scapa printre degete

  10. jemiol spune:

    Cum spuneai si tu intr-unul dintre comentariile mai vechi. De ce trebuie neaparat ca stiinta sa fie considerata „bau-bau” pentru credinta? De ce credinta ar fi incapabila sa se schimbe? Eu nu spun ca trebuie sa traim fara credinta, dar o credinta adecvata. Daca in vechime evreii credeau ca Dumnezeu locuieste in Sfanta Sfintelor, in chivot, mai tarziu Stefan si Pavel (chiar si Isaia mai timpuriu) le spune iudeilor ca Dumnezeu nu locuieste in locasuri faurite de maini omenesti.
    Atata timp cat credinta inseamna superstitie aceasta nu va putea evolua. Cand va gasi infatisarea unor principii elementare de viata – dragoste de exemplu – va fi ea insasi baza evolutiei.

    Dar eu ziceam tocmai asta: hai sa ne uitam la nivel cuantic si sa luam la cunostinta incertitudinea de acolo.

    „Prima chestie pe care trebuie sa o retinem in legatura cu mecanica cuantica, este ca ecuatiile aceasteia sunt deterministe ca orice ecuatie a mecanii clasice: legea dupa care evolueaza starea unui sistem cuantic este determinista, aceasta fiind ecuatia lui Schroedinger dependenta de timp. Conform acestei ecuatii, vectorul de stare cuantica al unui sistem izolat, incluzand si un sistem compus izolat format din obiect + aparat, evolueaza intotdeauna continuu si determinist. Hazardul (caracterul probabilistic) apare in discutie doar in momentul tranzitiei clasic-cuantic.

    Daca pozitia sau viteza unui corpuscul nu sunt determinabile cu exactitate in starea actuala a stiintei, asta nu inseamna neaparat ca acestea ar fi prin ele insele nedeterminate. Faptul ca nu se pot cunoaste concomitent pozitia unui corpuscul si viteza (impulsul) sa, nu ne da nicium dreptul sa spunem ca nu exista cauze care determina acesti parametrii. Asa au gandit Langevin, Einstein, Planck si Louis de Broglie.”

  11. ionetecatalin spune:

    Foarte de acord cu tine cel din prima parte a comentariului🙂 Cu privire la a doua parte, mai intii as intreba de unde e citatul. Pentru ca citatul pare sa faca abstractie de ceea ce pentru toti fizicienii pare sa fie un loc comun: anume ca principiul incertitudinii nu are legatura cu „starea actuala a stiintei”, cu tine de natura lumii cuantice. Care e exotica, ciudata si nedeterminista. Pot sa vin cu mai multe referinte bibliografice, daca e cazul. Daca nu le dau acum, e tocmai pentru ca chestia asta e general acceptata in fizica teoretica.

    Imi pare rau daca dau impresia ca m-as pricepe la fizica. Dar principiul incertitudinii e o certitudine pentru oricine, chiar si pentru unul cu o vaga cultura generala, ca mine.

  12. jemiol spune:

    Am gasit pe un site destul de bogat in explicatii. Principiul incertitudinii este intr-adevar o certitudine insa sunt discutii si au fost pe aceasta tema.

  13. ionetecatalin spune:

    Nu prea sint, din cite stiu eu. Dar hai, de dragul bunei intelegeri intre oameni, sa admintem ca exista incertitudini in legatura cu toate, inclusiv in legatura cu principiul incertitudinii🙂. Oricum, nu pot sa ma abtin sa nu fac observatia ca pe internet exista siteuri care sustin orice, inclusiv, de exemplu, ca aselenizarea a fost o inscenare sau ca soarele se invirte in jurul pamintului.

  14. jemiol spune:

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_incertitudinii
    Vezi capitolul Istorie si Interpretari
    Subiectul merita aprofundat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s