Știu pe cineva care are nevoie urgentă de un psiholog pentru a evita ceea ce ar fi o catastrofă pentru el și pentru cei din apropierea lui. Și mai știu și că posibilitatea de a apela la un psiholog e cu totul în afara orizontului lui, adică în afara lumii lui. A-l pune față în față cu un psiholog ar fi, pentru el, același lucru cu a-l pune față în față cu un extraterestru. În așa măsură îi contestă legitimitatea și rostul pe lume. Asta se datorează, desigur, ignoranței. Acea ignoranță care nu știe că omul s-a deșteptat destul de mult pentru a cuceri lumea prin științele naturii și tehnologie și pe el însuși prin științele umane, în special psihologie, sociologie și economie, căci acestea sînt științele care, mai mult decît alte științe umane, au și o foarte pronunțată dimensiune aplicată. Dar se mai datorează și, poate înainte de toate, unei îngîmfări fatale, anume îngîmfarea autosuficienței. Suferă de boala mortală a autosuficienței cel care, pe de o parte, crede că nu mai e nimic de îmbunătățit la el, că a atins, cum zic unii, desăvîrșirea, iar pe de altă parte și strîns legat de asta că nu are nevoie de altcineva ca să îl ajute să se vadă așa cum e.

Cu privire la prima parte a autosuficienței, bolnavul s-ar putea să nu gîndească în termenii ăștia. Să nu se creadă, adică, desăvîrșit sau neprihănit, ca să folosesc un argou religios, dar să demonstreze prin faptele lui că se crede astfel (ca să rămîn în același registru religios). Cel care critică peste măsură pe alții, demonstrează astfel că se crede mai bun decît ei. E doar un simptom. Cel veșnic nemulțumit și ușor irascibil, dovedește același lucru, căci sugerează că nimic nu e suficient de bun pentru el.  Cu privire la a doua parte a autosuficienței, care e la fel de gravă ca prima sau poate mai gravă, prin refuzarea din principiu a unei perspective la persoana a treia, adică să încerci să te  vezi așa cum te văd alții, bolnavul se izolează efectiv de umanitate, murind, cum s-ar zice, înainte de a fi murit. Același lucru se întîmplă și cu cei care consumă droguri și care ajung curînd să fie mulțumiți cu viața din capul lor și să nu le mai pese de restul umanității. Ei nu mai citesc, nu se mai uită la filme, nu-i mai interesează politica sau alte chestiuni lumești, pur și simplu pentru că viața din capul lor e incomparabil mai bogată decît cea din afară. Dar și ei sînt tot morți înainte de a fi murit, căci omul poate exista doar ca intersubiecitvitate, care este substanța umanității lui, adică părtășie cu alți oameni și cu mințile lor.

Un psiholog bun poate vindeca boala ucigașă a autosuficienței. Doar să-l lași. Dar ca să-l lași, ar trebui să nu fii bolnav. Cerc vicios. Sau mai bine zis capăt de linie.

Comentarii
  1. Flavius spune:

    Persoana de care vorbesti, prezinta cumva si simptome de paranoia ? Ce descrii tu se incadreaza in mare masura la tulburare de personalitate paranoida.Oamenii cu problema asta traiesc intr-adevar in alta lume,una mult mai „periculoasa” decat lumea reala.

  2. ionetecatalin spune:

    Eu nu ma pricep, dar sint convins ca nu e vorba de ceva clinic sau patologic, sau patologic in sens clinic. E mai degraba vorba de o ceva ce imi vine sa numesc „angajare existentiala”…

  3. Ciprian Bojan spune:

    Poate e lehamite, nu autosuficiență, zic….

  4. ionetecatalin spune:

    cine stie ce o fi, de fapt

  5. Flavius spune:

    „Un psiholog bun (…) Doar să-l lași.” Exista mult prea multi oameni cu problema asta in Romania.

  6. Flavius spune:

    Si in lume,insa in Romania ponderea e mai mare,cel putin din experienta mea de viata.Si cred ca stiu si explicatia: in mare parte ,mediul familial in care oamenii si-au petrecut copilaria.

  7. Fr0z3nasic3 spune:

    Ce faci, bre? Renunţaşi la solipsism? Că citisem un astfel de subiect acum un car de ani. Ce nevoie am avea de psihologi? Ne cunosc şi ne înţeleg ei mai bine decât o fac prietenii? Sau decât o facem noi singuri? Dar ce să facem… mai apar şi astfel de pseudoştiinţe pentru oamenii care se tem de muncă.

  8. ionetecatalin spune:

    Comentariul tău mă provoacă şi mă înţeapă. Sint indivizi exceptionali, poate geniali, care n-au nevoie de psiholog, pentru ca sint capabili de introspectie si autonaliza dar si detasare de sine. Pentru ceilalti, care nu sint in stare de toate astea, e nevoie de psiholog

  9. Cati spune:

    Am parte de o astfel de colega care mai este si psiholog pe deasupra. Uneori incerc sa o scuz spunandu-mi mie si celorlalti colegi ca este bolnava, dar vorba unei colege… „bolnava cu capul, bolnava insa atunci cand vine vorba de binele propriei ei persoane da dovada de mare PARSIVENIE si o duce capul să producă rău în jurul ei, jignind cu foarte multă uşurinţă.”
    În momentul în care observi că nu poti lupta importiva pilelor, impotriva celor care sunt la putere trebuie sa gasesti o cale ca sa nu ajungi sa sari de pe axa.
    Imi este lehamite uneori, alteori prefer să fac abstracţie, să ignor persoana ei si ceea ce face pentru că dacă nu încerc să mă detaşez tot mie îmi fac rău.

  10. ionetecatalin spune:

    N-ar fi primul psiholog care are nevoie de un psiholog 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s