De ce există ceva mai degrabă decît nimic?

Posted: Noiembrie 11, 2011 in filozofie, Ultime, Ştiinţă
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Întrebarea fundamentală a filosofiei este titlul postului meu de azi: de ce există ceva mai degrabă decît nimic? Filosofia şi-a pierdut astăzi locul de regină a cunoaşterii pe care îl avea odată, fiind retrogradată la poziţia de „femeie de serviciu” însărcinată cu curăţenia şi ordinea printre celelalte ştiinţe. Adică, filosofia nu mai îndrăzneşte să spună ceva prin propriile puteri, limitîndu-se la un metadiscurs ştiinţific, adică un discurs despre discursurile ştiinţelor. Asta pentru că ştiinţa este noua regină absolută a cunoaşterii. Doar ceea ce poate fi verificat ştiinţific, adică experimental, doar ceea ce este falsificabil şi în principiu accesibil empiric mai este astăzi serios.  Restul sînt vise şi fumuri şi poveşti de adormit copiii.

Dacă e aşa, ne-am aştepta ca întrebările filosofiei să nu ne mai intereseze astăzi. Dar nu-i aşa că ne interesează? Nu-i aşa  că încă ne bîntuie toate fantomele filosofiei? Că întrebările ei nu ne dau pace? Oricum ar fi şi indiferent cîţi dintre noi se simt bîntuiţi în acest fel de problemele ultime pe care doar filosofia şi le poate pune, un fapt e absolut remarcabil.

Uite care. Dintre toate ştiinţele, fizica e cea mai ştiinţă, dacă pot să spun aşa. Aş putea să explic de ce, dar nu e aşa de important acum. Cine nu mă crede, să-mi spună. Deci ştiinţa e, într-un sens, echivalentă cu fizica. Dar întrebarea cea mai importantă a fizicii în momentul de faţă e (o, răzbunare a filosofiei şi a chestiunilor ultime pe care pozitiviştii şi materialiştii le luau în rîs!) identică cu întrebarea fundamentală a filosofiei. Anume: de ce există ceva mai degrabă decît nimic. În termeni tehnici, misterul fundamental al fizicii este de ce universul a favorizat materia şi a defavorizat antimetaria, ceea ce e doar un altfel de a spune de ce există ceva mai degrabă decît nimic. Materia şi antimateria sînt chestii care atunci cînd se întîlnesc se anihilează reciproc cu eliberare de lumină. La un moment dat în istoria universului, materia şi antimateria s-au întîlnit şi din conflagraţia asta universală (la propriu) a ieşit victorioasă materia. Ce se vede acum e făcut din materie, iar antimateria e atît de rară încît ar putea fi considerată p specie pe cale de dispariţie. Oamenii de ştiinţă se întreabă de ce a cîştigat materia şi recunosc că, deocamdată, nu au habar.

Problema, zic eu, nu e doar că nu au acum habar. Dar că întrebarea asta necesită un răspuns dincolo de competenţele ştiinţei. Faptul că ştiinţa ne-a adus din nou în faţa mirării ultime din care a luat naştere filosofia şi ne lasă acolo uimiţi, ca viţelul la poartă nouă, ar trebui să spună ceva celor care au urechi să audă şi ochi ca să vadă. Dar mai ales inimă ca să înţeleagă.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    Rugăm respectos pe Domnia Voastră a binevoi să ne iertați pentru băgăciunea în seamă. Iaca-ia, care va să zică:
    http://bciprianmp.wordpress.com/2009/01/23/fundamentele-teoriei-cunoasterii/

  2. Ti-am raspuns pe blog dar copiez si aici ce am zis acolo: Nu stiu daca pot sa fiu de acord cu tine cind imparti cunoasterea intre filosofie si matematica. Tu spui ca matematica e o stiinta obiectiva, dar asta nu e chiar asa. adica, matematica e o inventie a mintii noastre, adica e subiectiva, dar care prin nu stiu ce minue se potriveste de minune cu realitatea obiectiva. Cineva a scris un articol intitluat „The unreasonable effectiveness of mathematics” pornind tocmai de la mirarea asta.

    • Ciprian Bojan spune:

      Este obiectivă câtă vreme nu operează cu nește cantități care tind ele la infinit, adică în cazul aritmeticii… Când vine vorba de nește filosofeală, gata: unu cu unu poa’ să facă 3, 1, 0 deci nici într-un caz 2… Vorbesc că de la asta s-a pornit: omu și-a adunat frumos ce avea de adunat și a zis (de exemplu): un opil, doi copii, trei copii…. prea mulți copii (😆 ) și așa a știut să știe ce e al lui… La asta mă refeream. Desigur matematique e mai mult decât atât…

  3. mihaibala spune:

    Intrebarea asta a fost cumva formulata de Heidegger? sau de Aristotel?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s