Cine o cunoaşte pe Irina Margareta Nistor? Pentru mine, pînă acum cîteva zile această doamnă era doar o voce pe care o ştiam din cele nu foarte multe filme pe casete video pe care le-am văzut în copilărie şi mai recent de la emisiunea de duminică dimineaţa de la radio Guerrilla, pe care o ascult doar accidental dacă se întîmplă să fiu în maşină la ora aia. Pentru mulţi, însă, vocea Irinei Margareta Nistor este legată de cele mai multe filme pe care le-au văzut în tinereţea lor. Era o vreme cînd filmele circulau pe casete video, pe televizoare alb-negru, apoi pe televizoare unde culorile se amestecau zgomotos. Aceea a fost vremea în care Irina Margareta Nistor era regina absolută a filmului în România. Eu trăiam în alt regat în vremea aia, anume în regatul bulgăresc, pentru că în copilărie am văzut atîtea filme pe bulgari unu şi bugari doi, încît învăţasem bulgara. Poate sună incredibil, dar ajunsesem să înţeleg foarte bine ce vorbeau bulgarii ăia, pentru că la ei toate filmele erau dublate. Probabil în viitor o să devin şi cetăţean bulgar, dacă asta o să fie singura cale de evita să plătesc 3000 de euro pentru a avea privilegiul să am număr românesc pe plăcuţele maşinii, dar asta e altă poveste.

Pe Irina Margareta Nistor am filmat-o duminica seara la prima proiecţie oficială a filmului lui Martin Scorsese, Taxi Driver.  Cine a văzut Taxi Driver pe casetă video, l-a văzut tradus de Irina Margareta Nistor. Înainte de începerea filmului, doamna Nistor ne-a amintit înseamnă să dublezi filmele live (dacă în sală a fost cineva care văzuse filmul pe casetă video, sigur a trăit un soi de deja-vu) şi ne-a adus aminte să ne bucurăm că legea prin  care se voia înlocuirea subtitrărilor cu dublarea, nu a trecut. Într-adevăr, România merită felicitări pentru asta. Sistemul de dublare a filmelor e o idioţenie enormă, dar o idioţenie pe  care o îghite aproape toată Europa civilizată. Prin faptul că la noi filmele  sînt traduse prin subtitrare şi nu prin dublare, România arată că poate să fie şi cap, nu doar coadă.

Pentru cine nu ştie, săptămîna asta au fost proiectate în Bucureşti (La Studio şi Noul Cinematograf al Regizorului Român) unele dintre filmele de la Cannes. Dar degeaba aflaţi acum, pentru că se termină, gata! În seara asta sînt ultimele trei filme, la care intenţionez să merg şi eu. O  să fie pentru prima dată cînd văd trei filme la rînd în cinematograf. Sper ca la ora 10.30 cînd începe ultimul (Once upon a time in Anatolia, cel mai bun film de anul ăsta) să nu fiu prea obosit şi să-l pot gusta cum trebuie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s