În România nici zîmbetul nu e gratis

Posted: Septembrie 27, 2011 in Biografice, Hai (din) România!, Sociologie
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

Profit de ultimele zile cu soare cald vara asta. Profit cum mă pricep și eu. După birou, mă duc cu o carte în Cișmigiu. Pe lîngă citit, observ. Sînt multe de observat în Cișmigiu. De exemplu că Cișmigiul e atît o grădină pentru plimbările multor străini aflați în București, cît și un loc de întîlnire pentru PAFA. Nu știți ce e aia PAFA? Nici eu nu știam pînă săptămîna trecută cînd mi-a fost vîndută o publicație PAFA. Samusocial din România publică un ziar cu două foi al persoanelor adulte fără adăpost (PAFA). Am cumpărat cele patru foi (căci mi s-au oferit două numere la prețul de un leu), cu sentimentul de resemnare cu care accepți să ți se bage fără voie ceva pe gît, figurativ vorbind. Uneori dau bani cerșetorilor nu pentru că am inima bună, ci pentru că efortul de a refuza e mai mare decît cel de a scoate un leu sau doi din buzunar.

De data asta am fost surpins să văd că e vorba de  o publicație foarte interesantă, cel puțin pentru mine, care am și scris acum cîțiva ani despre persoanele fără adăpost și despre un tip ideal al acestora pe care eu îl numeam vagabond autentic. M-am bucurat să regăsesc în cele două pagini ale publicației (Gazeta străzii,fie-mi aici îngăduită observația cumva nelalocul ei, recunosc, că în ciuda pregătirii precare a autorilor, gazeta asta e mult mai interesantă decît Gazeta Sporturilor) aceeași pledoarie pe care o făceam și eu în cărticica mea, anume că  vagabondul nu e ceșetor, nici infractor. E altceva.

În seara asta, cînd soarele își trimitea ultimele raze calde printre ramurile încă verzi din Cișmigiu, am observat ce inițial m-a amuzat foarte mult, dar apoi m-a întristat și mai mult. Pe malul lacului se jucau niște tineri care evident nu erau români. Nu am auzit ce limbă vorbeau, dar după cum arătatu aș fi ghicit că sînt din vreo țară nordică. Ceea ce s-a întîmplat apoi mi-a confirmat că așa era. După ce au trecut pe lîngă grupul ăsta, niște tineri români s-au apropiat de mine și i-am auzit schimbînd cîteva vorbe. O puștoaică de vreo 18 ani era oripilată și se văicărea cu voce tare că o fată din grupul străinilor îi zîmbise. Rămăsese perplexă, interzisă și suspicioasă la maxim în urma acestui gest. Pentru mine, ăla a fost momentul în care am înțeles că tinerii respectivi sînt cel mai probabil dintr-o țară nordică, căci imediat mi-au venit în minte puținele mele plimbări prin Copenhaga în care am observat că lumea își zîmbește fără motive și fără rezerve. Oamenii respiră acolo o seninătate pe care și-o revarsă în toate întîlnirile cu semnii lor. Românii respiră un aer mohorît, o adevărată pîclă a suspiciunii, a neîncrederii, a bănuielilor cvasi-schizofrenice.

Îmi venea să strig după puștoaica aia oripilată și să îi spun că în alte colțuri de lume ceva mai fericite, a zîmbi străinilor pe stradă e ceva perfect normal, un obișnuit al relațiilor sociale de zi cu zi. Dar mi-am dat seama că și gestul meu ar fi imediat integrat în aceeași hermeneutică a suspiciunii, că aș trezi o reacție poate și mai violentă decît trezise zîmbetul acela extraterestru. Căci fără îndoială cea care zîmbise venea de pe cu totul altă planetă.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    Da, cultura şi atitudinea sunt oarecum gemene. E mai uşor să negăm ceva sau să ne arătăm miraţi, tocmai pentru că nu cunoaştem…

  2. sjackm spune:

    S-ar putea sa fi fost doar o coincidenta, dar daca tu spui ca din experienta ta majoritatea oamenilor in nord traiesc intr-o atmosfera destinsa si pozitiva( desi, sincer, majoritatea trupelor mai rebele de muzica de provenienta nordica contrazic acest fapt, I will trust your experience) am sa te cred deocamdata. Sau e posibil ca si ei sa fie la fel de afectati de absenta eticii intrata in putrefactie(cam fortata exprimarea, dar ma intelegi), dar au mai pastrat macar spiritul diplomatic🙂.

  3. ionetecatalin spune:

    Eu nu ma pricep la muzica, dar din cite stiu trupele de rock foarte dark vin din Finlanda. Oricum, poti sa ma crezi pe cuvint cind iti spun ca, cel putin in Danemarca, oamenii respira seninatate. Poti sa intrebi si pe altii, dar cel mai bine ar fi sa faci tu o vizita acolo cind o sa poti. Si e o seninatate autentica, nu diplomatie. De ce e asa, e o discutie prea complicata pt un schimb de comentarii.
    Nu etica e intrata in putrefactie, ci morala si idealurile. Dar lucrurile nu sint deloc asa de simple. Nici chiar in cel mai nihilist Occident morala nu e in intregime in putrefactie. si nici credinta si speranta, in ciuda unor povesti care spun ca Dumnezeu a murit definitiv prin unele tari.

  4. Sorin S. spune:

    Te-ai intrecut pe tine insuti cu aceasta postare.Fara indoiala ,este preferata mea. Am avut ocazia vara asta sa vizitez o tara insorita ,frumoasa, care era ,pana acum ceva timp ,un taram al promisiunilor pt compatriotii nostrii , si ,ai dreptate , zambetele lor nu costa nimic,insa ,indraznesc sa spun ca sunt de nepretuit. Stiu ca suna ca un cliseu pe care semi-doctii il arunca in discutii mai mereu , dar romanilor la mai trebuie cel putin 50 de ani de civilizare de calitate pt a interpreta un asemenea gest la adevarata lui valoare.

  5. Sorin S. spune:

    Cert este ca ne trebuie o campanie solida de promovare a bunului-simt,fie el doar cel elementar. Discutabila poate fi durata campaniei ,insa asta nu e grija noastra,nu? :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s