Ce frapează (într-un mod mai degrabă neplăcut) la toată literatura și filmele science-fiction, este incapacitatea imaginației de a vizualiza viitorul. Poate nu mă exprim bine. Să încerc să mă clarific. Am fost aseară să văd Rise of the planet of the apes, un film care nu poate fi numit bun, dar nici prost nu m-aș grăbi să-l numesc. M-am gîndit să văd în seara asta Planet of the Apes (1968), un clasic science fiction si unul dintre filmele foarte bune în general. În filmul ăsta din 1968, acțiunea se petrece  cam prin anul 2700. În acel viitor, oamenii au inventat nave care merg cu viteza luminii, dar aparatura de bord si mobilierul sînt cît se poate de retro. Undeva se poate vedea o bandă magnetică pe role care nu știu la ce folosea dar părea foarte importantă în economia navei spațiale. Ăsta nu e un caz izolat. După cum ziceam, e o caracteristică a întregii literaturi science fiction și bineînțeles  a filmelor bazate pe literatură. Asta înseamnă că nu e vorba de impotența imaginară a lui cutare scriitor, ci de un fel de lege a naturii: nimeni nu își poate imagina, de fapt, viitorul. Ca să nu mai zic că nimeni nu îl poate ghici. Așa că să nu le credeți pe țigăncile care vă promit că o să vă spună cu cine o să vă măritați. Toate proiecțiile noastre despre viitor sînt inextricabil legate de prezent. Dar viitorul este cu totul altceva decît prezentul.Viitorul e pentru prezent o surpriză absolută! Și nici știința nici magia nu pot să-l ghicească! Asta să fie limpede penru toată lumea și să nu vă lăsați păcăliți nici de una nici de alta. Pentru că sînt legate de prezent, proiecțiile noastre despre viitor sînt invariabil simple și banale variațiuni pe tema prezentului, nicidecum viziuni originale despre viitor. Cu toate astea, uite că totuși mă dau în vînt după literatură și filme SF.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    That makes two of us! Nici mie nu-mi plac cărțile sau filmele SF, cu atât cele horror.
    În cazul SF-urilor, totul se reduce la o viziune umanizantă și nu înțeleg de ce extratereștri nu pot avea alte forme decât cele humanoide?
    În ce privește horror-ul, la ce bun lupta cu răul, când e clar din start cine câștigă?
    Ambele categorii sunt la fel de basme, ghicite de minți ce vor să fure startul cu lumea reală și gustate de un public căruia îi este mai comod să călătorească într-o ”altă dimensiune”. Isterii precum cele legate de Harry Potter, ”Avatar” sau Pokemon… Doamne… Desenele animate Tom și Jerry au mai mult realism decât toate alea… Dar.. ”banii vorbește”…

  2. Tokolyi Mihai spune:

    Cam prea obscur/neclar spus *incapacitatea imaginației de a vizualiza viitorul*, mai ales când acest VIITORUL DEPINDE DE PUTEREA NOASTRĂ IMAGINATIV-CREATIVĂ DE A-L INVENTA, într-o relativ uriașă măsură. Ceea ce cred eu este că DACĂ AVEM PUTEREA DE A NE IMAGINA, AVEM PUTEREA ȘI DE A CREA, (absolut) ORICE !!!

    *nimeni nu își poate imagina, de fapt, viitorul* … ba întocmai că ne putem imagina viitorul, dificultatea și dezamăgirea apare în momentul în care IMAGINAȚIA NU CORESPUNDE CU REALITATEA!

    Altfel fiind spuse dacă avem imaginație avem și capacitatea de a vizualiza (până și RELATIV!) acest viitor, dacă nu avem imaginație atunci automat nu avem nici capacitatea de a pre-vizualiza acest viitor.

    Refuz să cred că *Viitorul e pentru prezent o surpriză absolută*, pentru că în acest fel nu facem decât să ne renegăm negativ imaginația (și prin aceasta automat și capacitatea de a crea), creare pe care astfel o limităm.

    Eu cred că viitorul pornește din imaginație și se sfrârșește, se sfarmă în realitate.

    (deși nu prea sunt deacord cu unele dintre părerile tale din acest mic text, mi-a făcut o plăcere să-l citesc, mai ales pentru că mi-ai amintit de ceea ce spunea Blaga în cartea lui *Aspecte antropologice* (dacă nu mă înșel), că s-ar putea ca omul și maimuța să descindă dintr-un strămoș comun amândurora).

  3. ionetecatalin spune:

    Ciprian, eu ziceam ca de fapt in ciuda la ce ziceam imi place sf ul.

    Mihai, viitorul nu tine de imaginatie si de creativitate,ci e o functie a realitatii. Viitorul nu poate fi imaginat pt ca descoperiile de miine aduc la viata o realitate cu totul noua ce nu putea fi imaginata (vizualizata) pe baza premiselor vechi. adica, habar n-aveau creatorii de sf din anii 60 de descoperirea cd-romului, digitalului etc. la fel stau lucrurile si cu cei de azi, doar ca in viitor ne asteapta cu totul alte surpize. asta in masura in care o sa mai existe un viitor.

    • Ciprian Bojan spune:

      Oh, God! Suddenly I feel so lonely now!😆 Gusturile nu se discută, dar recunosc că ai dreptate în legătură cu viziunea asupra viitorului și nu numai!

  4. Ana spune:

    Catalin, eu vad ca sunt persoane in aceasta lume prezenta, care creeaza viitorul pe baza propriei imaginatii. M-am gandit prima oara la creatorul iPhone-ului, dar exemplele sunt multe. E drept ca acest viitor este mai apropiat, urmatorii 20-30 de ani. Viitorul indepartat (peste 100, 1000, 10000 de ani) este greu sa il „vizualizezi” pentru ca in fapt nu exista un singur viitor, ci multiple (daca nu infinite) posibilitati, in functie de alegerile pe care oamenii le fac in prezent. Si intradevar, poate ca majoritatea dintre noi nu putem sa prevedem ce se va intampla, insa cand citesc Jules Verne ma minunez unde a putut sa il poarte imaginatia pe acel om. La cateva decenii mai departe in viitor. Poate vizualizarea nu e „cristal clear”, mai are purici. Dar este un exemplu. Si inteleg la ce ai vrut tu sa te referi cu acea banda magnetica. Oricat de mult am vrea sa ne rupem de prezent pentru a descrie viitorul, nu avem cum. In prezent avem punctele de referinta si suntem limitati de logica timpului in care traim. Si uite acum, scriind acest mesaj, mi-am dat seama ca oamenii de fapt traiesc in timpi diferiti. A venit fratele meu in tara luna trecuta cu niste jucarioare electronice de mi-a stat mintea in loc. Si uite asa am putut sa vizualizez cum va arata Romania in cativa ani. Am putut sa privesc in viitorul nu foarte indepartat in care poate voi trai si eu.

  5. Tokolyi Mihai spune:

    Repet: IMAGINAȚIA NU CORESPUNDE CU REALITATEA! … dar pe undeva realitatea este dependentă de imaginație … cum ar fi și acel cogito la care faci aluzie, natura lui nefiind una sensibilă/materială, ci mai degrabă una inteligibilă/imaterială.

    Poți mirosi cugetul, poți vedea cugetul, poți auzi cugetul, poți simți cugetul?
    Nu, fără a-l putea imagina în prealabil, fără a-l empatiza!

    Spre deosebire de tine care ziceai că imaginația este *o functie a realitatii*, eu cred tocmai invers, că realitatea este o funcție a imaginației, chiar dacă nu a imaginației noastre, a imaginației unui (Dumne-)zeu.

    Iar prin faptul că ceea ce ne imaginăm nu corespunde cu ceea ce construim nu înseamnă că avem o imaginație defectuoasă, ci doar una ne-experimentată, deoarece: *Imposibilul e doar ceva NE-maivăzut!*,

    Astfel, nu putem construi ceea ce nu ne-am imaginat (noi înșine sau D-zeu).

    În plus, ce viitor ar mai fi acela care să corespundă cu imaginația noastră?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s