Te plimbi pe o stradă aglomerată, prin faţa magazinului Unirea la ora 6 seara, să zicem, şi ai impresia că te plimbi printre oameni. Doar că cei printre care te plimbi nu sînt toţi oameni. Sînt multe bestii deghizate în oameni. Sau demoni cu chipuri de oameni, dacă vreţi. Unii dintre ei ajung la puşcărie, ca cel pe care l-am văzut eu azi, alţii nu ajung pentru că nu-i prinde nimeni. Avea părul lung, creţ şi prins în coadă la spate, slăbănog şi părea extrem de iritat. Executa o pedeapsă de 18 ani pentru viol la spitalul penitenciar Jilava. Dacă vi se pare mult, asta e pentru că nu ştiţi că victima violului a fost propria fiică în vîrstă  de doi ani. De doi ani! Pe de o parte, 18 ani e mult pentru un viol, da. Pe de altă parte, nici 1000 de ani nu ar fi suficient ca să repare răul făcut. În astfel de cazuri, dreptatea e pur şi simplu imposibilă. Asta l-a făcut pe Kant să declare că trebuie să existe o lume de dincolo în care să se facă dreptate, pentru ca simţul nostru moral să nu fie doar o glumă proastă. Dar nu vreau să-mi dau eu cu părerea acum dacă avea sau nu dreptate Kant, vreau doar să spun că ăla nu era om, era bestie sau demon cu chip de om şi sper că a fost violat de numărare ori de colegii lui de cameră.

Tot azi în Jilava, în timp ce aşteptam să înceapă comisia de eliberare condiţionată, citeam un roman. Citind, am avut sentimentul că pierd vremea. De ce, adică, să pierd vremea cu ficţiune cînd sînt atîtea cărţi de ştiinţă, filosofie, istorie, teologie etc de citit? Cu excepţia cazului cînd e vorba de Dostoievski sau altcineva de teapa lui, cititul romanelor e, totuşi, pierdere de vreme.

 

PS: La scurt timp după ce am scris asta, m-am dus in Cișmigiu unde am citit vreo sută de pagini din romanul respectiv.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    Este pierdere de vreme, dacă îţi propui altceva decât deconectarea, citind romanul… Da’ dacă mintea vrea neapărat să zburde pă coclauri, măcar oferă-i neşte coclauri mişto!😆
    Cât despre oameni/neoameni, nu pot comenta… doar îmi exprim dezgustul. Binele şi răul sălăşluiesc în noi deopotrivă şi mă întreb: de ce e mai uşor, de ce ne face mai multă plăcere să facem rău? De ce uneori satisfacţia noastră produce răul altora, nu invidia ci suferinţa altora?

  2. Gabriel spune:

    Nimic nu se compara cu placerea cititului intre doua comisii. PNT-ul nu mai inspira totusi la citit…Prefer sa citesc in masina in parcare :))

  3. ionetecatalin spune:

    Vrei sa spui ca masuta aia cu bancute la care e intotdeauna umbra nu te inspira la citit ? Sau aia din ppd?
    Ciprian, intrebari grele pui

  4. alecsxandra spune:

    e adevarat ca parfumul evaziunii fiscale, de exemplu, pentru a salva pe cineva poate fi o dovada de emancipare…pe cand violul este intotdeauna o dovada de josnicie

  5. Tokolyi Mihai spune:

    Vreau să încep prin a vă critica asupra *pierderii de vreme*, deoarece:

    TIMPUL NU SE PIERDE, TIMPUL SE IROSEȘTE!!!

    Cât despre oameni Carl Gustav Jung (medic, psiholog și psihiatru elvețian) are o cugetare genială despre care s-ar putea gândi mult și bine, spunea acesta că: *Singurul pericol real pentru om este omul însuși*.

    Și Michelangelo avea o remarcă excepțională care spunea în termeni poetici că *mâna minții se supune*, dacă transpunem această remarcă în termeni psihologici rezultă că FIZICUL PSIHICULUI SE SUPUNE, faptele noastre fiind într-un fel o reflecție a cugetului (sau non-cugetului) de care dăm dovadă.

  6. alexa97ndra spune:

    „vreau doar să spun că ăla nu era om, era bestie sau demon cu chip de om şi sper că a fost violat de numărare ori de colegii lui de cameră”->Adevărul fiind spus,tocmai faptul că a violat-o arată că este om.A fi om înseamnă să distrugi ceea ce creezi negânditu-te că mai bine nu dădeai naştere făpturii respective sau măcar nu intrai în contact cu ea decât să-i fi pertubat armonia interioară şi să o fi lăsat fără trecut şi ,în unele cazuri,fără viitor şi speranţă.Şi poate sună ipocrit,însă nu este creştineşte să doreşti răul unei persoane care l-a comis la rândul ei.Dar lucrul acesta devine aproape imposibil când legile moralei sunt încălcate.Nici eu nu aş fi capabilă să iert o asemenea persoană,însă consider în continuare această mentalitate una greşită,deşi eu o abordez.Pe deasupra,se spune că Divinitatea are un plan cu fiecare şi nu putem să judecăm un om în funcţie de o faptă.Binele devine relativ şi,în ciuda faptului că la început o acţiune pare făcută cu intenţii bune sau rele,ea poate avea cauze şi urmări total diferite faţă de cele la care ne aşteptăm.Şi uite aşa principiul elementar al logicii cade.😕

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s