Nu  vreau să fac din blogul meu un loc unde povestesc ce mi se întîmplă. Sigur, ce mi se întîmplă devine parte din mine şi deci din ce scriu, dar mă  refer la obiceiul unor bloggeri de a povesti pur şi simplu chestii care li se întîmplă. Ca şi cum altora nu li s-ar întîmpla chestii sau ca şi cum chestiile care li se întîmplă lor ar fi mai interesante decît chestiile care se întîmplă altora.  Dar acum simt nevoia să povestesc că tocmai m-am întors de la sustinerea în Catedra a tezei mele de doctorat. Coordonatorul meu şi-a luat foarte în serios misiunea şi mi-a corectat chiar şi numeroase virgule puse aiurea. A fost o surpriză pentru mine să constat că uneori pun virgula aiurea.

La fel cum a fost  o surpriză pentru mine, un tip care crede că vorbeşte bine limba română, să constat că îl folosesc incorect pe decît, ca în bancul ăla cu tipul care e întrebat de vînzător de cît să-i pună cartofi şi el răspunde că decît cartofi, da. Niciodată nu-l folosesc greşit pe decît în scris, doar în vorbit, pentru că scrisul e un gest reflexiv pe cînd vorbitul e unul automat. Iar eu am crescut într-un mediu în care lumea foloseşte total greşit decît-ul şi am respirat aerul ăsta care a devenit a doua mea natură. Oricum, noroc că am întîlnit o ardeleancă şi ea mi-a atras atenţia cu privire la greşeala asta grosolană de vorbire.

Asta a fost o paranteză. Revenind la teza mea de doctorat, deşi coordonatorul mi-a citi-o atent şi mi-a făcut constant observaţii şi sugestii, astăzi tot aveam emoţii, pentru că apăream în faţa tuturor profesorilor din Catedra de sociologie. Din fericire, teza mea a fost primită mult mai bine decît îndrăzneam eu să sper. În ultimul timp eu îi vedeam doar lipsurile şi neajunsurile aşa că reacţia stîrnită printre evaluatori a fost neaşteptată  şi plăcută. Uite, azi chiar am motive să fiu fericit. Cred că niciodată nu sîntem mai fericiţi ca în momentele în care oamenii se uită la noi şi la ce facem şi li se pare că e ceva de capul nostru. Dar gata cu văicăreala fericită, că devin tocmai bloggerul de care mă luam la început, dacă nu am devenit deja.

Comentarii
  1. Alexa spune:

    Felicitări, Catalin! Mi-a plăcut observația ta ”scrisul e un gest reflexiv pe cînd vorbitul e unul automat”. Cumva încep să înțeleg mai bine de ce dintotdeauna m-am exprimat mai bine în scris (și aici nu mă refer doar la aspectele gramaticale) decât în sfera verbalului.

    Care-a fost titlul lucrării tale?

  2. diana spune:

    felicitari pentru sustinerea tezei de doctorat si succes in activitate!

  3. Ciprian Bojan spune:

    Şi mai constat io că ‘mneata foloseşti încă „î” în loc de „â”. Dar cu pă PC scrisu’ nu poa’ să fie decât lizibil, nu mă deranjază. Şi cum ziceam şi dincolo pă feizbuc: multă, multă sănătate şi putere de muncă! .)

  4. ionetecatalin spune:

    Multumesc pentru urari🙂

    Alexa, titlul lucrarii mele e Religia si modernitatea: secularizare sau pluralism religios?.

    Ciprian, e rusine ca tocmai tu, unul dintre cei mai fideli cititori ai mei, daca nu chiar cel mai fidel, sa nu stii de ce scriu eu cu i din i. Asa ca te rog frumos sa citesti postul asta😛 : https://ionetecatalin.wordpress.com/2010/02/24/de-ce-scriu-cu-i-din-i/

    • Ciprian Bojan spune:

      Nu, te criticam sau n-am văzut asta numa’ acum, da’ ziceam că nu mă-ntere’ cum, că mă-ntere’ ce scrii!🙂 Deci ziceam că sunt singurele hibe care nu-s hibe!😉

  5. mihaela spune:

    felicitari Catalin!

    Am stat cu emotii ieri,asteptam sa vad cum a fost!:)

    E minunata senzatia, nu?

    Sunt curioasa acum, daca golul ce urmeaza iti aduce o alta inspiratie?

  6. ionetecatalin spune:

    mersi, Miha. Deocamdata nu s a instalat golul pentru ca urmeaya sustinerea publica. Sa vedem apoi daca golul ma predispune la creatie sau la …hibernatie.

  7. arethe spune:

    felicitari!!! mazel tov! suna „ofertant” titlul lucrarii – ma face sa ma gandesc, tangential, la limitele eludate, la cele depasite si la cele create de ceea ce, in emisfera vestica in principal, se cheama „multiculturalism”. despre ceva mai putin tangential, mai degraba adiacent, mi s-a parut ca zice urmatoarea chestie: http://unciudadanodelmundolibre.wordpress.com/2011/06/13/exemplul-vaticanului/.
    in alta ordine de idei, cum ai sarbatoritara succesul?

  8. ionetecatalin spune:

    multumesc. inca n am sarbatorit pentru ca urmeaza sustinerea publica. o sa ma gindesc mai cu elan atunci la moduri de a sarbatori🙂 legat de ce spunea in linkul tau, o discutie foarte serioasa despre tema asta e o carte a lui Jose Casanova din 1994 (Public religions in the modern world). Nu am inteles de ce statul roman ar trebui sa si deschida urechile doar la vocile religioase ale ortodocsilor, catolicilor si musulmanilor, din moment ce, de exemplu, musulamanii sint mult mai putin reprezentati decit anumite confesiuni neprotestante. poate pe harta autorului nu existau neoprotestanti. ar trebui sa si o updateze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s