Scriam odată că sfîrșitul lumii vine din Ferentari. Acum aș putea scrie că sfîrșitul lumii vin din Japonia sau din Libia. Ambele locuri au trimis și trimit în continuare unde de șoc prin întreaga lume. Dezastrul din Japonia este cel mai scump din istoria omenirii, citeam undeva. Și este cel mai semnificativ pentru lume în întregul ei pentru că niciodată în istorie n-a mai existat o lume în felul în care există azi, adică o societate interconectată și globalizată. Mai demult, oamenii traiau în țări izolate, cumva asemănătoare insulelor. Astăzi trăim într-un sat global și ce strănută cineva în China poate avea efecte imediat în România sau Marea Britanie.

Dincolo de numărul de morți, de oameni care locuiesc în corturi, de distrugerea drumurilor, de radioactivitate și așa mai departe, cineva scria că semnificația dezastrului din Japonia stă în aceea de a ne fi arătat foarte clar fragilitatea oricărei construcții omenești. Căci Japonia nu e o țară oarecare, ci este una dintre cele mai avansate din lume, cu sisteme de protecție extrem de sofisticate, cu trenuri care nu cumulează împreună un minut de întîrziere într-un an și așa mai departe. Eu am avut mereu sentimentul fragilității oricărei construcții omenești, poate din cauza asta am și o înclinație serioasă către metafizic.

Revenind la sfîrșitul lumii, el poate veni de oriunde: din Ferentari (cineva din Ferentari mi-a lăsat un comentariu foarte supărat la postul Sfîrșitul lumii vine din Ferentari , îmi pare rău că nu a fost clar pentru toată lumea că foloseam Ferentariul ca un simbol, nu mă refeream în primul rînd la cartierul bucureștean și în orice caz nu la întreg cartierul, mă refeream mai ales la cîteva străzi din Prelungirea Ferentari, dacă e nevoie să mă localizez, totuși), înțeles ca sfîrșit al umanității prin droguri- din Africa, înțeles ca victorie a bolii și sărăciei- din Orientul Mijlociu, ca victorie a războiului asupra păcii- din Japonia, ca victorie a naturii dezlănțuite asupra sisificelor întreprinderi omenești. Și mai poate veni oricînd din mine însumi, ca eșec al vreunui organ vital sau al spiritului, adică al capacității mele de a-mi păstra și dezvolta umanitatea.

Carvasăzică, perspective de sfîrșit al lumii avem din belșug. Umanitatea pare a fi un fir subțire de apă de al cărui izvor el însuși se îndoiește și habar nu are unde se varsă și nici de ce curge. Totuși, credința mea e că sfîrșitul lumii n-o să fie un accident. O să fie climaxul istoriei și împlinirea acesteia, și din motivul ăsta nu avem motive să ne temem  de niciunul dintre sfîrșiturile lumii enumerate mai sus. Ar fi, însă, uman din partea noastră să ne lăsăm păstrunși de suferința japonezilor și libienilor, doar așa putem fi siguri că sfîrșitul lumii n-a venit deja!

 

Comentarii
  1. Simona spune:

    De-a lungul timpului au fost nenumarate sfarsituri si inceputuri pentru ca asta deriva din insasi ideea de timp (de flow cum se zice acum). Nu e vorba de globalizare vs. insule, semnificatia profunda a fost mereu aceeasi si pe masura capacitatii de constientizare a omului de acum vs. omul de atunci.

    Este o insiruire normala de evenimente si actiuni, natura urmeaza un curs asa zis logic (de tip cauza – efect, prin modul nostru de interpretarea a realitatii – limbaj si conventii) si sinusoidal. Fiecare va fi patruns de suferinta (= transformare, metoda de evolutie la nivel spiritual) celorlalti in functie de propriul nivel evolutiv, de propriile capacitati de perceptie si asimilare a acestor fapte. Lucru verificabil zilnic – sunt persoane care se simt mai degraba patrunse de Iri, pepe etc decat de Japonia sau Libia.

  2. ionetecatalin spune:

    De acord cu mare parte din ce ai scris, Simona. Insa lumea de astazi e o chestie cu totul noua in istorie, si asta e foarte semnificativ. Semnificatia profunda nu putea sa fie mereu aceeasi deoarece lumea nu era aceeasi. Globalizarea inseamna, printre altele, si ca ce se intimpla intr un colt al lumii are impact direct si imediat asupra intregii lumi.

  3. Ciprian Bojan spune:

    Mdeah… Al nostru Preşedinte (nu ştiu cât o fi preş şi cât dinte😛 ), cică să nu ne gândim cumva că e vorba de ţiţeiul libian… că e vorba de poporu’ libian, condus tiranic… Ok, şi de ce nu se intervine şi în Gabon, unde presupun că n-o domni tocma’ vreo democraţie lucie!😛
    Îmi cer scuze că am intrat pe „felia” politică, da’ nu prea poci pentru ca să mă abţiu!
    Cele două tragedii, japoneză şi libiană, vin să confirme că nu-i nevoie de un război să moară nişte mulţi oameni… Şi mai zic una: din lupta omului cu natura există un singur învingător!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s