E deja un clișeu că noi românii sîntem celebri în lume pentru Hagi, Dracula și eventual Nadia Comăneci. Poate e adevărat, dar pentru oamenii mai educați sîntem celebri petnru adevăratele valori. Și adevăratele valori sînt nume ca Brâncuși, Eliade, Cioran, Lupasco, Ionesco, Enescu și alții. În perioada petrecută la Universitatea Uppsala, unde sociologia era în același departament cu teologia și studiile religioase, cînd făceam cunoștință cu cineva și suneam că sînt din România, aproape de fiecare dată era menționat numele lui Mircea Eliade. Într-adevăr, Eliade este probabil cel mai mare istoric al religiilor din lume. Sigur, n-ar fi putut să ajungă unde a ajuns dacă ar fi rămas în România, a fost nevoie să se ducă la Chicago pentru asta. Dar nu vreau să vorbesc iar despre colțul ăsta de lume ciudat care naște valori doar pentru a le sufoca. Zilele trecute eram la BCU, în sala profesorilor, și atenția mi-a fost atrasă de un set de volume mari, în piele. M-am apropiat și am văzut că era vorba de o enciclopedie a religiilor coordonată de Mircea Eliade. Șaisprezece volume de aproximativ o mie de pagini fiecare (dacă-mi amintesc eu bine), în care o armată de savanți din întreaga lume, sub comanda lui Eliade (Editor in chief), au încercat să dea socoteală de sacrul din întreaga lume și din întreaga istorie. Ambițios, nu-i așa? Și au reușit, atît cît pot niște oameni să reușească. A fost și ultimul mare proiect în care a fost implicat Eliade, A pucat să îl vadă finalizat și să scrie prefața, în martie 1986, cu o lună de zile înainte de a muri.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    Şi? Crezi că ne consideră cineva vreun popor răsărit?
    Ştii, parcă ne-am ghicit din nou… De data asta îţi las un Track-back.
    Mă obligi!😉😀

  2. ionetecatalin spune:

    Mersi🙂 Nu cred ca sintem un popor mai rasarit pt ca nu cred in popoare in general. Eu cred doar in indivizi.

  3. Ciprian Bojan spune:

    Mda, ce-i drept! Dar spune asta unui franţuz înţepat sau unui italian, mai ales din zona Milano-Torino-Venezia… Când e vorba de naţionalisme… Da’ era o ştire, cândva, de mult… cică ei ar fi fondatorii Uniunii Europene… Şi ce prinţipuri monşer, ce morală… Deci, în propoziţie era vorba de a judeca fiecare cum îl taie capu’, dar mereu cu două măsuri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s