Uneori, golul e bun. Ca atunci cînd te urci într-un vagon de tren și e gol, și ești fericit că poți să îți alegi ce loc vrei. Alteori, în schimb, golul e rău, ca atunci cînd ți-e foame și portofelul e gol. De fapt, de cele mai multe ori golul e rău. Pentru că e foarte ușor să golești plinul, dar nu e mereu ușor să umpli golul. De exemplu golul ăsta pe care îl am eu în suflet acum și pe care îl simte orice muritor din cînd în cînd. Cu  ce să îl umplu?

Poate cu amintiri? Amintirile sînt o resursă inepuizabilă care pot umple golul din prezent. Vidul surd pe care îl simți acum poate fi umplut cu melodiile vioaie ale clipelor colorate din trecut. Poate cu proiecte de viitor și visuri? Ele îl pot umple mai greu, pentru că nu au realitatea amintirilor. Visele nu pot genera energie, pentru că ele însele au nevoie de energie ca să existe.

Așa că apelez la amintiri. Mă uit la fotografia asta și îmi amintesc cum vara trecută eram plin de viață, trăind cea mai frumoasă perioadă din viața mea în Suedia. Fotografia asta e făcută în Insulele Lofoten din Norvegia. Eram atunci animat, retrospectiv, de cele șase luni petrecute în Suedia, de colaborarea cu Grace Davie, o profesoară celebră în sociologia religiei, de oamenii cunoscuți, de raiul pe pămînt care este Scandinavia, de întîlnirea cu Kierkegaard la mormîntul lui din Copenhaga. Prospectiv, eram animat de revenirea acasă, unde știam că nu mă așteaptă nimic prea mare și frumos, dar unde micile nimicuri și prospectul revederii celor apropiați erau  totuși veritabile scîntei existențiale.

Da, frumos moment cel în care am făcut fotografia asta. Frumoasă fotografie. Gol și lipsit de culoare mi-e prezentul și aș vrea să mă mut în ea pentru a umple vidul existențial cu niște aer curat de la  Polul Nord.

Comentarii
  1. T. spune:

    Nu vei putea umple niciodată golul cu amintiri sau vise… ele sunt cauza golului. Reprezintă termeni de comparaţie între ce-ai avut şi nu mai ai sau ce ai vrea să ai, dar nu ai.

    • mada spune:

      articolele tale pica la tanc, sa zic asa. chiar zilele astea ma gandeam sa fac cumva sa scap de amintiri. cel putin o perioada. pana nu vor mai durea atat de mult. amintirile frumoase nu fac decat sa accentueze starea de gol si de tristete, de neputinta.

  2. ionetecatalin spune:

    Amindoi sau amindoua pareti sa fiti de acord cu privire la asta. Si intr un fel aveti dreptate. Amintirile pot face ca golul prezent sa fie resimtit cu durere si mai mare. Dar exista un fel de amintiri care retraite pot efectiv sa umple golul din prezent. E ceea ce Kierkegaard numeste repetare, daca mi aduc eu bine aminte ce voia Kierkeegaard prin cuvintul asta…

  3. Ciprian Bojan spune:

    Prima dată ochii mi-au alunecat pe fotografie şi eram sigur că în plan secund era vorba despre un fiord, sau despre o formaţiune rezultată în urma acţiunii gheţarilor. Pe mine în schimb fotografia asta m-a întristat! Îmi transmite mesajul: „poţi admira dar nu poţi acea”! Locul meu nu poate fi acolo, decât ca prezenţă pasageră! De aceea, în acest caz, golul îl reprezint eu, privitorul…

  4. ionetecatalin spune:

    Cred ca inteleg foarte bine si probabil asta este efectul cel mai probabil al fotografiei asupra unei firi sensibile. Dar pentru mine fotografia este un portal pentru realitati pe care le-am trait, deci catre un continut care poate umple oarecum un gol prezent..

  5. […] să existe. Așa că apelez la amintiri. Mă uit la fotografia asta și îmi amintesc cum vara … citeşte mai multSTORY OF LIFE: PE FURIŞ… idei, proiecte de viitor, amintiri, vise… toate adunate într-un loc […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s