E foarte ușor să scrii pe blog, pentru  că nu te corectează nimeni. Azi mi-am început ziua încercînd să modific un articol pe care l-am terminat acum cîteva zile, conform sugestiilor făcute de cineva care l-a analizat serios și mi-a făcut o mulțime de observații punctuale. La început am fost ușor deprimat, dar pentru că toate observațiile erau pertinente și valoroase, în cele din urmă am ajuns să simt o plăcere deosebită în a modifica ceea ce la un moment dat mi se părea bun. Nimic din ceea ce facem nu e bun în mod definitv, dar la un moment dat tot trebuie să ne oprim din corectat.

Eu a trebuit să mă opresc mai devreme decît plănuisem, pentru că prietena care acum ceva timp m-a invitat să vorbesc despre Probațiune la seminarul ei și apoi mi-a făcut cadou un ibric de cafea, m-a invitat azi la teatru. Am văzut Viața e vis, la Odeon. Ca să fiu blînd, piesa n-a fost deloc de vis. E adevărat, costumele, decorurile și sunetul au fost spectaculoase. Deci a fost o foarte stimulantă din punct de vedere vizual, auditiv și chiar olfactiv, căci la un moment dat un actor a fumat o  țigară întreagă pe scenă și fumul a ajuns pînă la mine. Sau doar mi s-a părut. Dar din punct de vedere cognitiv, piesa n-a strălucit. În orice caz, eu n-am  înțeles nimic din ea. Dacă era ceva de înțeles acolo, probabil mesajul intenționat de autor a fost: piesa mea n-are sens, și tocmai în asta rezidă sensul ei, deci înțelegeți și voi ce vreți. N-a avut dialog, n-a avut monolog. În afară de costume și decoruri extravagante, nu prea a avut nimic. Nu cred că am fost doar eu de părerea asta, pentru că la un moment dat din primul rînd au plecat două doamne care păreau a fi văzut piese de teatru toată viața lor. Dacă nu cumva erau chemate de amanți la o înîlnire urgentă și secretă, aș presupun că mult mai probabil e că nu le-a plăcut piesa. Printre lucrurile intresante din piesă au fost și o bicicletă și o tipă topless.

Tipa topless a rămas la teatru, dar bicicletă am avut și eu. Da, în ciuda vremii de afară și a prietenilor mei mirați, eu merg cu bicicleta și pe vremea asta. Și în seara asta chiar am mers, mai mult de 20 de kilometri. La un moment dat, după aproape 90 de minute de mers cu bicicleta prin ger, mult după ora zece și mult sub minus zece grade, am avut o revelație. Căștile mele AKG K77, pe lîngă un sunet excelent au și calitatea de a-mi acoperi în întregime urechile, ceea ce pe vreamea asta și pe bicicletă înseamnă foarte mult. După 90 de minute pe bicicletă îmi înghețaseră mîinile și picioarele și simțeam durere. Totodată, îmi părea rău că nu am dat pe acasă să iau mașina, deși faptul că ardeam calorii și-mi puneam la lucru diverși mușchi, mă făcea să-mi pară mai mult bine decît rău. Însă din căști muzica lui Mahler mă făcea să simt plăcere. O plăcere tristă, melancolică, dar plăcere. Gerul și muzica lui Mahler m-au făcut să înțeleg ceva în plus despre suferință. Da, suferința e inevitabilă pe lumea asta. Se poate spune că orice altceva e vis, doar suferința e reală, pentru că la ea revenim de fiecare dată, după scurtele popasuri în oazele de fericire. Dar există două moduri de raportare la suferință, și asta am înțeles eu cu claritate avînd mîinile și picioarele înghețate și cu partea a treia din simfonia a 9-a răsunîndu-mi iar și iar în cap.

Unul e cel pasiv sau reactiv. E specific celor care află că există suferință pe lume doar atunci cînd îi lovește pe ei nenorocirea. Aceștia se văicăresc, înjură, își smulg părul din cap și cam atît. Celălat mod, activ sau proactiv, e a priori conștient de existența suferinței, pe care o simte chiar cînd nu e a lui, îi iese în întîmpinare, ca în artă, cu o privire eroică  dar totuși deznădăjduită. Căci arta, adevărata artă, nu este altceva decît o mînă întinsă suferinței în încercarea de a o îmblînzi, de a face pace cu ea înainte de a da nas în nas cu ea.

Comentarii
  1. laura spune:

    Cam acelasi lucru am simtit si eu cand am mers la teatru, mai mult obilgata:(,nu am inteles absolut nimic atunci,ulterior am aflat ca era o comedie:).Dar asta a fost acum mult timp credeam ca s-au mai schimbat lucrurile. P.S ai avut mare curaj sa mergi pe bicicleta pe gerul asta,feicitari .Trebuie sa facem si noi o plimbare cu bicicleta in vara!:)

  2. Ciprian Bojan spune:

    Eu în locul bicicletei prefer mersul pe jos, fiindcă nu risc să-mi îngheţe mâinile şi picioarele pe ghidon şi nici n-am puţin de mers: cam 6km până la locul de muncă… Iar suferinţa e cam singurul lucru pe care nu ni-l poate lua sau interzice nimeni!

  3. Catalin spune:

    mersul pe jos nici nu te solicita fizic ca sa simti ca ai facut efort, nici nu te duce repede unde vrei sa ajungi, deci thumbs down pt mersul pe jos😛

    Laura, nu poti sa vbesti despre teatru in general, vbim despre anumite piese. Aia de aseara a fost proasta. Cea de miine poate sa fie foarte buna, daca mai ma duc🙂 Da, ne plimbam cu bicicleta, cum sa nu!

  4. Ciprian Bojan spune:

    Având în vedere că e vorba de două localităţi rurale, nu-mi permit să fac distanţa ca o plimbare de duminică după-amiaza. Cei 6Km îi străbat în cca o oră… Dar, desigur e părerea ta şi părerea mea…

  5. ionetecatalin spune:

    6 km la ora pe jos inseamna un ritm destul de alert, inseamna ceva🙂

  6. elena spune:

    am fost si eu la premiera…si m-am plictisit teribil..mi-au placut doar costumele si muzica (imi parea foarte cunoscuta dar nu-mi aduc aminte deloc compozitorul si titlul)…poate sa-ma „lumineze„ cineva in acst sens?

  7. ionetecatalin spune:

    din pacate eu nu pot🙂

  8. ionetecatalin spune:

    Ah, foarte frumos filmul ala. Ciudat ca nu mi aminteam muzica..

  9. loveteatru spune:

    Stimati domni si doamne,

    Exista un obicei in Romania ca din snobism sau pentru a-ti impresiona partenerul/partenera, sa se mearga la teatru. Iar majoritatea spectatorilor din Bucuresti asta fac, merg la teatru ca la Hollywood Multiplex. Nimeni nu tine cont ca teatrul este o arta profunda si nu un film cu sex explozii si replici mediocre. Exista din nefericire multe piese care se joaca ce se incadreaza perfect in acest scenariu, si care smulg ropote de aplauze din partea unui public total incult, devenind mari succese de casa. Referitor la Viata e vis, v-as recomanda pentru toti cei care au fost la piesa sau care vor sa mearga, sa citeasca cat ceva despre ea, mai ales pentru a intelege actiunea, dar si pentru a intelege abordarea regizorului. Probabil nu stiti ca este un dintre cele mai mari piese ale teatrului baroc, care poate rivaliza oricand cu Hamlet, Lear sau Furtuna. Mi-e personal mi s-a parut extraordinar modalitatea in care regizorul a reconstruit piesa originala adaptand-o teatrului modern, fara a pierde parfumul si genialitatea ei. Personal consider ca este cea mai buna piesa pe care am vazut-o in ultimii cinci ani, fiind inclusiv mai bine gandita decat Lear a lui Andrei Serban de la Bulandra. Este trist faptul ca nivelul de cultura a iubitorului de teatru din Romania a scazut atat de mult.

  10. ionetecatalin spune:

    Ma bucur foarte mult ca cineva care se pricepe la teatru a ajuns pe blogul meu. Dar chiar asa de nepriceput cum sint, ma indoiesc ca ce am vazut eu poate rivaliza in vreun fel cu Shakespeare.. In orice caz, daca a avut ceva, a avut mult mai mult parfum decit genialiate..

  11. ionetecatalin spune:

    Oricum, tot ce am spus eu e ca nu am inteles nimic din ea, nu ca a fost o piesa proasta. deci nu faceam judecati de valoare absolute.

    • Simona spune:

      Mie mi-a placut foarte mult Portretul lui Dorian Gray (si in special de Razvan Maziliu in acel rol) – un spectacol care pare sa semene foarte mult cu atmosfera din aceasta piesa de teatru la care urmeaza sa ma duc duminica. Citisem cartea inainte si mi s-a parut ca inteleg foarte mult🙂 sunt curioasa cum va fi acum cand nu am citit nimic despre piesa in sine🙂 voi reveni cu mesaj dupa.

  12. ionetecatalin spune:

    Foarte bine🙂 Eu am citit cartea. E si film, dar nu l am vazut. E destul potential acolo pt o piesa de teatru..

  13. atlas spune:

    portretul lui dorian grey si viata e vis au acelasi regizor, dragos galgotiu. piesa nu e stralucita si intr-adevar….este extrem de confuza daca nu ii cunosti subiectul. zici ca nu a avut nici dialog nici monolog…..a fost teatru nonverbal? ….piesa de fapt a avut numai monolog. prea mult chiar si gratuit de multe ori. o filizofie simplista prezentata intr-un decor fabulos cu niste costume din pacate cam kitchoase. in schimb tigara lui marius stanescu (care intamplator a si castigat acum cativa ani premiul uniter pentru cel mai bun actor in hamletmachine tot al lui dragos galgotiu) e un touch interesant in piesa.

  14. ionetecatalin spune:

    cind ziceam ca n a avut nici dialog nici monolog,voiam sa zic ca n a fost nimic cu substanta, ceva asemanator unui monolog al lui Hamlet, de exemplu, ca tot zicea cineva pe aici ca piesa originala e comparabila cu Shakespeare..

    Si cind ziceam ca n am inteles nimic exageram. Voiam sa spun acelasi lucu: ca mie nu mi a transmit nimic semnificativ, nu mi s a parut ca a avut vreun fel de substanta. Dar, desigur, e vorba de perceptiile unui nepriceput.

    • Simona spune:

      Am fost aseara. Cred ca 30 de minute ar fi fost arhisuficient pentru tot mesajul piesei. Nu am inteles de ce au tras de replici, miscare scenica si gesturi cu „profund” dar de nepatruns inteles pentru un subiect care putea fi tratat altfel (eventual si fara printi si printese, fara alte povesti de amor ce mi s-au parut de umplutura). Sa-l cautam pe Marin Sorescu si ne rezolva in 5 minute cu cateva replici incredibil de simple si uimitor de revelatorii. De data asta a fost prea mult spectacol si atat.

  15. ionetecatalin spune:

    Cred ca Simona are mai multa dreptate decit loveteatru, si nu spun asta pt ca ma acuza pe mine de mall-ism.

  16. atlas spune:

    pai loveteatru nu cred ca a vazut prea multe piese de teatru in ultimii 5 ani daca pe asta o considera mai buna decat lear ul lui andrei serban care la randul ei nu e chiar o capodopera.

  17. ionetecatalin spune:

    ciudat, scria ca si cum ar fi vazut nenumarate..:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s