Personal

Posted: Ianuarie 25, 2011 in Biografice
Etichete:, , , , , , , , , ,

Ultimele mele două posturi m-au făcut să-mi dau seama cît de personal e de fapt blogul meu personal. Ultimele două posturi au fost atipice  pentru că eu am fost aproape în totalitate absent din ele. În unul propuneam o ghicitoare, în altul vorbem despre Pitagora și mă abțineam de la comentarii, cu unica excepție răutăcioasă a celui dintre paranteze.

Mi-am dat seama că blogul meu e de fapt despre mine, despre modul în care eu văd lumea, despre cum se reflectă ideile altora în capul meu, așa zăpăcit cum se întîmplă să fie. Blogul meu este, la urma urmelor, un simplu exercițiu în solipsism, însă un solipsism luminat, care se știe fals și vrea să treacă dincolo de el însuși.  În asta stă toată semnificația blogului meu, dacă are vreuna, și ăsta e singurul lucru care îl face interesant. Și o semnificație are, cel puțin pentru mine. E un fel de martor care odată o să mă salveze sau o să condamne.

PS: Am făcut fotografiile astea la BCU, pe unde îmi fac veacul în ultimul timp.

Comentarii
  1. Ciprian Bojan spune:

    Cuvintele, ca formă de comunicare, scrisă sau vorbită, sunt „vârfuri de gânduri”. Astfel ce se găseşte-n tărtăcuţa noastră, hop pe buze, hop pe foaie, hop pe net. Nimic nu ne salvează sau nu ne condamnă mai mult Cătălin, decât noi înşine. Şi precum blogruile sunt o formă de comunicare a gândurilor noastre, pot fi sau nu metode sau pretexte de salvare sau de condamnare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s