O să încerc să răspund, în cîteva cuvinte, la întrebarea din titlu. Că mă prinde, pe mine personal, e dincolo de orice îndoială. Nu că nu aş putea să trăiesc fără el sau că simt nevoia compulsivă de a intra pe Facebook. Dar atît timp cît sînt la un calculator, simt nevoia aproape compulsivă de a intra pe Facebook. Dacă Facebook ar fi vreo substanţă chimică, aş zice au crescut doza substanţei active care dă dependenţă, cum se aude că au făcut producătorii de tutun cu nicotina.

Că Facebook prinde lumea întreagă, iar e dincolo de orice îndoială, dacă ne luăm după cifre. Se zice că sînt în jur de cinci sute de millioane de utilizatori. Mie cifra asta mi se pare incredibilă şi chiar este. Oricum ar fi, sînt cîteva sute (vreo două, trei, aş zice eu) de milioane de oameni car folosesc Facebook.

Întrebarea este de ce? Probabil nu se poate da un singur răspuns la întrebarea asta, dar cred că unele sînt mai semnificative şi mai adecvate decît altele. Succesul unei tehnologii se explică exclusiv prin funcţia ei sau altfel spus prin nevoia pe care o îndeplineşte. V-aţi întrebat vreodată de ce video-telefonia nu se bucură de o popularitate mai mare? Din acelaşi motiv, sau mai bine zis, din acelaşi motiv răsturnat, pentru care mesajele scrise (sms) se bucură încă de o uriaşă popularitate. Sms-ul se foloseşte de o tehnologie rudimentară, dar este încă topul mijloacelor de comunicare (în special printre adolescenţi şi tineri, adică categoria cea mai deschisă către tehnologii noi şi sofisticate). Este aşa pentru că oferă un mijloc de comunicare neangajant: nu mi se vede faţa, nu mi se aude vocea, pot răspunde cînd şi dacă am chef. Apelul video, în schimb, are tocmai dezavantajele astea: mi se vede faţa (trebuie să-mi pese de freză!), mi se aude vocea, sînt angajat într-o conversaţie care mă solicită complet. Sms-ul facilitatează minciunile (şi oamenii au nevoie de minciuni, iar unora chiar le plac), apelul video le face imposibile sau în orice caz dificile. Aşa se explică popularitatea sms-ului şi lipsa de popularitate a apelului video.

Dar cum se explică uriaşa popularitate a Facebook-ului? Nu e vorba doar de comunicare şi nici măcar de comunicare în primul rînd. Deja m-am lungit, aşa că doar o să fac afirmaţii pe care n-o să le ilustrez sau argumentez prea mult. Facebook este nu un mijloc de comunicare, ci un spaţiu în care oamenii pot fi împreună. Adică, pur şi simplu are funcţii asemănătoare cu ale barurilor, restaurantelor, bisericilor (căci biserica, de orice fel, înainte de funcţia ei religioasă, are una socială) etc, adică acele locuri unde oamenii se duc să privească şi să fie priviţi, adică unde se duc pentru a li se confirma că există (în cazul bisericilor, pentru că unii sigur au ridicat din sprîncene cînd le-au văzut puse la un loc cu barurile, ea confirmă celor care o frecventează că aceştia există religios). Principala funcţie a Facebook-ului, aşadar, este aceea de a confirma individului modern- un individ singur şi care îşi trăieşte singurătatea ca pe o dramă, anonim dar care tînjeşte după recunoaştere, etc- că există!

Eu mi-am perceput întotdeauna corporalitatea ca pe o dramă. Adică, corpul, orice altceva ar mai fi fost, era şi chestia aia care mă ţinea pironit în aici şi în acum. (Nu accept posibilitatea că aş putea exista şi altfel decît în corp, şi totuşi simt aşa cum am scris). Aş fi vrut să fiu mereu în altă parte şi încă mai vreau. Acum, Facebook-ul reprezintă o patetică portiţă către omniprezenţă, după cum scriam în altă parte, prin aceea că Facebook-ul ne dă efectiv posibilitatea să fim prezenţi peste tot (peste tot pe unde am prieteni pe Facebook) în acelaşi timp. Îmi updatez starea şi dintr-o dată exist pentru 300 sau 500 sau 5000 de oameni, într-un fel în care nu aş putea niciodată să o fac în corp.  Este, bineînţeles, vorba de o iluzie a omniprezenţei şi de un tip de omniprezenţă unidiercţional. Adică, doar eu exist pentru ei, ei nu există pentru mine, decît în măsura în care îmi comentează starea sau îmi „dau like”, această monedă de schimb a republicii Facebook. În orice caz, este vorba de o omniprezenţă seacă, căci nu pot gusta şi nu pot atinge nimic din realitatea unde sînt prezent doar virtual. Totuşi, pentru că omul există în principal în creier (chiar şi cei despre care nu s-ar crede asta), această iluzie şi tentaţie a omniprezenţei, aşa patetică cum este, funcţionează extrem de efectiv, făcînd din Facebook ceea ce este şi din Mark Zuckerberg cel mai tînăr miliardar din lume.

Comentarii
  1. Alin spune:

    Mark Zuckergberg nu este doar cel mai tanar miliardar din lume, a fost numit Man Of The Year 2010, intrand astfel in acelasi borcan cu Roosvelt, Charles de Gaule, Nixon, Gorbaciov, Obama si multi altii…

  2. ionetecatalin spune:

    Nota bene: Alin e unul dintre cei care nu vor sa auda de Facebook :))

  3. Ciprian Bojan spune:

    La început nici mie nu mi-a plăcut facebook-u’! Ba chiar îl consider, în continuare, un Hi5 ceva mai securizat. Şi totuşi… e un microb!

  4. ionetecatalin spune:

    Nu doar mai securizat. Daca vrei sa pleci de la hi5 (desi nu e tocmai nimerit punctul de plecare), ce se poate spune e e un hi5 care a suferit mutatii fundamentale si a evoluat intr o specie cu totul noua si net superioara.

  5. Ciprian Bojan spune:

    Mă rog, chestia asta cu superioritatea e chiar relativă… Da’ important e că nici una nici alta nu e cine ştie ce brânză, da’ e ca treaba cu manelele, „nimeni nu le place, da’ toţi le ascultă…” Părerea mea…

  6. ionetecatalin spune:

    nu stiu cum e treaba cu manelele, insa stiu ca sint oameni care le plac din tot sufletul, si oameni care chiar nu le asculta, de exemplu eu. hi5 ul chair a fost un fel de manea a social media. dar facebookul e un fenomen mondial pe care nu l mai poate ignora nimeni, deci superioritatea mi se pare evidenta..

  7. sabiaculuneta spune:

    Am sters contul dupa ce am vazut ca datele mele sunt vulnerabile, am primit de la concurenta pachete cu produse pe care nu le-am comandat. Noroc ca am stapanire de sine si nu am avut probleme. Partea intunecata a caminului cultural cu numele este ca nu are discernamant si nu alege cine sa faca parte din mambrii. Orice fufa nu e fufa daca nu are poze in bikini pe face orice smecher nu e smecer daca nu are filme cu masina lui. E un FAKE BOOCK si un fel de loc de dat cu capul. Partea roz e ca totul e trecator si se perimeaza repede, poate chiar mai repede decat lupta impotriva reflexului de a te loga.

  8. ionetecatalin spune:

    nu stiu cit de trecator e. de fapt, sint convins ca facebook nu e deloc trecator, si ca are un viitor stralucit, hranindu-se direct din natura umana. cit despre partea intunecata, orice lucru de pe lumea asta o are🙂

  9. darklorelei spune:

    hmmm, dar Mark Zuckerberg asta are cont pe Facebook? … ca l-as adauga la prieteni:P

  10. Moi spune:

    Pe mine una nu m-a prnis , probabil prea batrana … prefer linkedinul , mai strucutrat si mai … profesional

  11. ionetecatalin spune:

    atunci faptul ca ai citit articolul scris de mine e cu atit mai remarcabil😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s