Singur pe lume cu bicicleta

Posted: Decembrie 14, 2010 in Fără categorie
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cei care ştiu că merg cu bicicleta prin Bucureşti mă avertizau că visul meu pe două roţi o să se termine repede. Dacă nu în urma vreunui accident, atunci sigur vremea urma să îmi pună capac, mi se spunea. Eu, care aveam experienţa unei ierni suedeze pe două roţi (sigur, Suedia era altă lume şi aveam piste dedicate şi curăţate, dar aici vorbesc doar despre vreme), zîmbeam în colţul gurii pentru că ştiam eu mai bine. Azi-dimineaţă fulguia şi era foarte frig, însă cu gluga în cap şi mănuşi în mîini, ar fi putut la fel de bine să fie miezul verii. În general nu sînt singurul biciclist, dar astăzi eram. Eram atît de singur (singur, atît de singur..vorba cîntecului) încît mă întrebam dacă nu cumva singurul biciclist din Bucureşti la ora aia.

Săptămîna trecută, cred că joi seara, eram pe la Unirea, cu bicicleta, şi începea să plouă. Am mers la o patiserie de pe lîngă Gogoaşa înfuriată şi mi-am luat o plăcintă cu dovleac şi una cu brînză dulce. Costau cinci lei amîndouă. În timp ce le cumpăram, la ghişeu vine o bătrînică şi întreabă dacă poate să cumpere ceva de un leu. I se răspunde scurt că nu. Pe mine parcă mă loveşte  ceva în capul pieptului. N-apuc să mă dumiresc, că bătrînica merge la Gogoaşa înfuriată, întreabă acelaşi lucru şi primeşte acelaşi răspuns. Între timp mă dumirisem oarecum, aşa că scot un leu, i-l dau şi îi spun că în mod sigur va putea cumpăra ceva cu doi lei. Se uită la mine bucuroasă şi îmi face cîteva urări de sănătate. Cred era efectiv fericită. Eu m-am simţit bine pe  moment, dar apoi m-am simţit extrem de ruşinat. De ce i-am dat doar un leu? Am realizat apoi că aş fi putut să îi dau şi o sută de lei şi tot nu i-aş fi rezolvat problema. Pentru că şi ea era singură pe lume, şi fără bicicletă.

Mi-am adus apoi aminte de cît de jalnică e lumea în care trăim şi  de faptul că singurul mod autentic de a fi în lumea asta este de a fi în lacrimi, plîngînd cu cei ce plîng. Am căutat adăpost într-un gang de pe bulevardul Unirii, faţă în faţă cu fîntînile luminate şi cu marea casă a poporului la ora mea trei, şi mi-a venit să plîng. Mi-am scos telefonul mobil şi am intrat pe Facebook, această patetică portiţă către omniprezenţă pe care ne-a deschis-o tehnologia, şi mi-am pus un status care spunea că îmi vine să plîng. Extrem de curajos şi extrem de nepotrivit pentru Facebook, pentru că acolo toată lumea vrea să ştie cît de bine îţi merge, nu cît de rău. Status „aşa da”: Sînt la munte. Status „aşa nu”: Copilul meu e grav bolnav , „N-am bani de pîine”, „Patinele mi-au făcut nişte răni urîte la picioare, vreţi poze?”  . Bineînţeles, statusul meu a fost ignorat pe Facebook şi la scurt timp mi-a trecut şi mie curajul şi l-am şters. La urma urmelor, oficial ne merge bine.

Anunțuri
Comentarii
  1. Lore spune:

    La batranica de la patiserie, tragicul era evident. Oamenii aia, cu statusuri optimiste pe facebook, au in viata lor alte motive de suferinta. Dar ce pot face? Se bucura si ei de nimicurile pe care le primesc, asa cum batranica ta a fost autentic fericita cu leul pe care i l-ai dat tu.

  2. ionetecatalin spune:

    @akuzatu : sint onorat ca iti faci reclama la mine pe blog 😀

    @ Lore: ea a fost autentic fericita, iar eu am fost autentic nefericit, adica nefericit pt nefericirea altcuiv…

  3. darklorelei spune:

    chiar asa! de ce i-ai dat doar un leu? 😦

    • ionetecatalin spune:

      pai…asta era diferenta care i ar fi garantat ca primeste de la patiseria aia. mai departea n am gindit si, dupa cum ziceam, nu puteam sa gidnesc. problemele astea nu se rezolva cu cinci lei, nici cu cinci sute de lei…

  4. Ciprian Bojan spune:

    Şi când mă gândesc la faptul că doar un leu poate face un suflet de om fericit… Nu ştiu, e prea a la Emile Zola… Lumea asta e IMPOSIBILĂ! I hate It!

  5. Fr0z3nasic3 spune:

    Ne naştem singuri, trăim singuri, murim singuri. Asta e realitatea. Dar nu ne face bine să o conştientizăm. Aşa că ne amăgim că avem prieteni. E plin supermarketul de pensionari când merg dimineaţa. Sunt în căutare de oferte şi se bucură de orice reducere, oricât de mică. Aşa de rău au ajuns mulţi dintre români. Să se bucure şi de un leu… forte de formă, amărât în fond.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s