Maneliștii de la Coldplay

Posted: Noiembrie 14, 2010 in Muzica
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Citez din memorie cîteva versuri dintr-un cîntec (nu-mi amintesc care) al trupei Coldplay. Doineau ei, aproximativ, așa: I used to roll the dice, see the fear in my enemies eyes. Pentru cine nu înțelege, e vorba de a da cu zarul ca să moară dușmanul, după traducerea și adaptarea făcute de mine. Nu-i așa că atunci cînd citim versurile astea parcă începe să ne răsune în cap o manea?

Spun asta nu pentru a coborî trupa Coldplay la nivelul maneliștilor noștri, ci doar pentru a-mi pune la încercare propria prejudecată că tot ce spun maneliștii sînt a priori prostii. Poate  sînt. Dar poate nu sînt toate. Totuși, cred că aici exagerez cu auto-punerea-la-încercare.

Revenind la Coldplay, băieții ăștia sînt capabili de niște versuri incredibil de bune, demne de pana unor filozofi sau scriitori de Nobel. În The Scientist, de exemplu, cîteva versuri sună cam așa: Questions of science, science and progress, don’t speak as loud as my heart. După cum le înțeleg eu, versurile astea sînt un fel de manifest antiscientist. Scientismul este ideologia care spune că doar ceea ce este științific este important. Dar știința, oricît de bună ar fi, și este foarte bună, nu poate explica totul. O realitate redusă doar la ceea ce poate fi explicat științific, este o realitate extrem de sărăcită, sărăcită chiar de ceea ce e mai important în viață, cum ar fi dragostea, idealurile și în general valorile din care sînt construite omenescul. Coldplay ne-o spune pe șleau: inima, adică ceea ce scapă științei, are o vocea mai puternică decît aceasta. Sensul vieții, dacă există vreunul, rezidă exact în ceea ce  eludează știința. Și bine face că o eludează, căci dacă ar pune știința mîna ei luminătoare pe chestia asta, ar distruge-o, așa cum distruge un student o broască pe care vrea să o cunoască disecînd-o.

Nu mă aștept să aud vreodată să aud de la maneliștii noștri vreun vers care să aibă măcar pe jumătate atîta sens cît au versurile celor de la Coldplay. Mă amuz doar de apropierea verbală accidentală dintre cele două lumi altfel destul de paralele.

Comentarii
  1. Stefan M. spune:

    Ateu 100%, aici.🙂
    Eu chiar cred ca doar ceea ce face stiinta este important. Omul are o viata personala si una profesionala. Ei bine, viata profesionala a omenirii tre’ sa fie stiinta si nimic altceva. Te rog eu, sa-ti iasa din cap ca „stiinta nu poate explica totul”, pentru ca religia n’a explicat nici 0,1% din cate a explicat stiinta. TOT ce vezi in jurul tau, in afara de natura, este stiinta. Tot ce creaza omul. N’a zis nimeni ca stiinta poate explica totul peste noapte. Dupa cum vezi, exista un progres de la an la an, si doar asa pot inainta lucrurile. Nici asa-zisul vostru D-zeu n’a creat totul dintr-un foc. I-a luat 7 zile, parca. Nu?

    Insa sunt de acord ca stiinta nu va explica niciodata chiar totul. Vor exista totdeauna lucruri noi de aflat, mai ales ca nimic nu este static. Totul evolueaza. Insasi omul nu se va putea auto-explica niciodata. Universul tau interior, ca individ, este de departe mai complex decat tot ceea ce poate exterioriza. Intelegi cine ai fost ieri, dar pentru ca azi esti cu putin mai mult.

    Stiinta nu va putea explica totul niciodata, pentru ca nu imi pot imagina omul recreand Universul. Exclus!

    Apoi mai exista o viata personala a omenirii. Aia nu tre’ legata de stiinta, decat in masura in care individul… nu? E liber s’o faca. In rest, n’ai decat sa stai in casa sa meditezi la ce vrei tu. Sa iubesti, sa mistifici… sa te rogi la Zei. Sa fumezi iarba.🙂
    Si iubirea are o explicatie. Doar pentru ca n’am gasit-o nu inseamna ca ea nu exista. Totul are o explicatie. As putea fi de acord cu tine, desi nu sunt sigur… As putea fi de acord ca anumite lucruri trebuiesc lasate necercetate. Si totusi parca as vrea sa descos si iubirea. De ce nu! Iubirea este de prea multe ori o crima perfecta. Pocnesti o femeie, amenda penala sau puscarie. In schimb, daca ea matura cu tine pe jos sentimental… N’ai decat sa ajungi sa te arunci de pe bloc si in caderea ta sa te opresti fix la 2 metri in pamant. Ea nu pateste nimic. Poate ca totusi e bine sa se inteleaga ce se petrece in psihicul uman cu… iubirea.

  2. ionetecatalin spune:

    Apreciez comentariul lung si frumos, dar trebuei sa ma iau de optimismul tau naiv in stiinta care era poate potrivit cind inca oamenii nu si pierdusera inca increderea in promisiunile iluminismului, dar in niciun caz nu mai e „la moda” azi. Dar asta cu optimismul e alta poveste. Wittgenstein zicea ca atunci cind stiinta va termina de dat raspuns la toate problemele care se poate da un raspuns stiintifnic, adevaratele probleme de viata nici macar nu vor fi fost atinse. si in sensul asta trebuie inteltse limitele stiintei. sa zicem ca in curind se va construi mult asteptata teorie unificata (sau marea teorie a toi tului) , pe care Hawking o crede posibila in timpul vietii lui. teoria asta va integra teoria relativitatii si mecanica cuantica si ne va da ecuatia ultima a universului. ei si? ea nu ne va spune totusi de ce exista ceva mai degraba decit nimic, care e mirarea primordiala si ultima. Si lista ar putea continua. Stiinta poate explica tot ce tine de realitatea materiala, dar doar in sensul extrem de limitat de a ne spune cum functioneaza, atit. Sufletul omenesc, insa, nu e niciodata multumit doar cu atit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s