Într-un episod din The Simpsons, un personaj spunea că pornografia creează standarde prea înainte de frumuseţe şi că ăsta ar fi principalul rău care vine cu ea. Dacă pornografia şi filmul x sau xxx  are efecte negative, probabil ele sînt altele decît crearea unui standard prea înalt de frumuseţe. Cred că după o perioadă de locuit în Suedia şi standardul meu de frumuseţe a crescut, şi orice comparaţie între Suedia şi pornografie ar fi anapoda. Şi aşa se spunea despre standardul ăsta al meu că e prea ridicat. Poate criticii mei nu se exprimau chiar aşa, dar în subtext se citea clar: „uită-te la tine, nu eşti deloc Brad Pitt, cum de îţi permiţi să visezi la Ilene Cosînzene?” . Răspunsul meu e că nu ştiu nici eu cum de îmi permit, dar uite că visez şi nu pot să nu visez.

Revenirea acasă a avut un gust predominant amar, pe care nici măcar faptul că mi-am revăzut bunica, pe care o mai visam din cînd în cind, nu l-a îndulcit prea mult. Cînd vorbesc despre asta, chiar şi cei apropiaţi mie se uită la mine ciudat, ca la un snob, un fiţos sau mai ştiu eu ce. Dar cine a gustat din ce înseamnă viaţa într-o ţară civilizată şi a fost nevoit să se întoarcă în ţara asta, mă va judeca mai puţin aspru.

Nu aş putea să dau vina pentru starea asta a mea pe ceva anume. Nici măcar pe vînzătorii din tîrgul Vitan care m-au fraierit cu cel puţin 100 de lei cînd mi-am cumpărat consumabilele pentru maşină. De fapt, ei aveau impresia că m-au fraierit. Dar nu m-au  fraierit. Eram perfect conştient de ce se întîmplă, de faptul că îmi fixau preţurile din burtă, dar eram prea scîrbit ca să reacţionez. Scîrbit, paralizat, n-am avut puterea să plec şi m-am lăsat jefuit de 100 de lei. Nu, jmecherilor, nu m-aţi fraierit. Eram încă în inerţia unei alte dimensiuni în care aşa ceva nu e nici măcar conceptibil, la fel cum o a patra dimensiune e inconceptibilă pentru noi, ăştia care trăim în trei.

Să fac o listă cu tot ce face să mă doară sufletul că nu mai sînt în Suedia? Nu, mai bine închid ochii şi mă trezesc în Uppsala, fără caniculă, fără lichele care te fraieresc prin tîrguri şi  dobitoci care fumează în trenuri şi se răţioesc la tine dacă îndrăzeşti să le atragi atenţia că nu e tocmai OK ce fac ei.

Poate motivul pentru care inima mi-a rămas în Suedia e că, nu ştiu de ce, am simţit-o, pe ea, pe Suedia, ca pe o promisiune foarte frumoasă. O promisiune care deocamdată nu s-a îndeplinit, dar care a trecut în taskbar şi de acolo licăre în continuare subliminal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s