Matei Călinescu are o carte numită A citi, a reciti. Din păcate eu încă n-am citit-o, deci se înțelege de la sine că de recitit nu poate fi vorba. Dar știu că Matei Călinescu construiește acolo un caz serios pentru recitit. E frumos, dar e și trist. Aproape toate lucrurile foarte frumoase sînt și triste. E trist pentru că și așa e o mare de cărți acolo pe care n-o s-o citim niciodată. Dacă cineva ne-ar convinge că ne-am îmbogăți la infinit reluînd iar și iar aceiași lectură, ce ar însemna asta pentru celelalte cărți. Dar ce vorbesc eu de infinit. Simplul fapt de a fi nevoie să citești o carte de două ori  e suficient pentru a-ți înjumătăți viața literară care și așa e atît, atît de scurtă.

Și în cazul filmelor lucrurile stau la fel. Sînt filme pe care le văd cu plăcere și a 4-a , a 7-a oară. Ce e interesant în cazul filmului e că poate fi o experiență împărtășită, pe cînd cartea nu poate fi. Un film pe care l-ai văzut deja, în compania cuiva care nu l-a văzut capătă un aer de prospețime și într-un fel simți că atunci îl vezi pentru prima oară. Asta face posibil ca reluînd un film pe care altfel nu l-ai fi revăzut, să îl experimentezi cu totul altfel și să fii într-adevăr mai bogat. Cel puțin așa se întîmplă cu mine: de fiecare dată cînd văd un film cu cineva care îl vede pentru prima dată, parcă îl văd prin ochii lui. Poate explicația e capacitatea mea empatică un pic peste medie. Nu glumesc, empatia e o chestie serioasă iar eu o am din belsug. Nu e neapărat o chestie bună, pentru că uneori mă trezesc fiindu-mi rușine că am ce să mănînc în timp ce undeva în lume mii de copii mor de foame. În momentele alea mîncarea nu mai e așa de bună la gust.

Zilele astea am revăzut Moon, despre care am scris și prima dată cînd l-am văzut, cred, pentru că e un film remarcabil. Dar după ce l-am văzut a treia oară am scris din nou, mai serios, mai adînc. Am scris pe noul meu blog în limba engleză, cine vrea să citească poate să dea click AICI

Comentarii
  1. Diana spune:

    Si eu care vroiam sa citesc ce ai scris pe noul tau blog in engleza…
    Dau click pe „AICI” si citesc „The URL is not valid and it can be loaded”. Banuiesc ca mesajul asta nu iti apartine, nu?
    Am o stare destul de proasta si am chef sa ma leg de tot ce prind. Ia zi, cat de bine stai cu empatia incat sa fac din tine un sac de box? OK, exagerez.
    Ideea e ca poate ai face bine sa te mai lauzi mai putin cu aptitudinea ta de a fi empatic si lasa-ma pe mine sau pe altii sa tragem concluzia asta. Ca sa fie o critica de tip constructiv, ar fi trebuit sa fiu mai … digerabila. Dar fii si tu dragutz azi si exerseaza-ti in tacere empatia rabdandu-mi excesele. Maine poate imi revin la starea de dinainte si o sa iti reamintesc cat de frumos scrii.

  2. Diana spune:

    Salut.
    Acum sunt o idee mai bine si o sa fiu mai dragutza.
    Ca sa nu zic o prostie, inainte sa iti scriu m-am uitat pe mai multe definitii si caracterizari ale empatiei. Si, da, ai dreptate cand spui ca e o experienta personala si ca altii pot cuantifica mai putin capacitatea empatica a cuiva.
    Pe tine cum te afecteaza lucrul asta? Iti aduce vreun neajuns? Te-a determinat vreodata sa actionezi mult mai subiectiv decat e cazul? Sau este o calitate pe care pe care „o tii sub control”, care te face sa intelegi experienta celuilalt, fara sa „degenereze” in acte subiective?

  3. Adrian Constantinescu spune:

    Salutare!
    Am citit cartea ta…si asa am dat si peste minunatele tale bloguri…
    Imi doresc de ceva timp sa ajung in Suedia insa nu am avut ocazia sa cunosc pe nimeni care e acolo…
    Iti cer daca vrei …o favoare, te rog mult spune-mi si mie ce inseamna acolo un salar de 800-900 de euro ? Si cam cat costa o chirie? Trage cu un ochi intr-un ziar local daca poti si ajuta-ma te rog…
    Multumesc mult , astept raspunsul tau…
    Numai bine !

  4. ionetecatalin spune:

    Nu e mare lucru de citit in cartea aia, dar pe bloguri sper ca e😛
    Ai nimerit foarte bine cu intrebarea, pentru ca eu exact cu atit traiesc, cu 900 de euro. Nu e un salariu, e o bursa. Salariile sint mai mari aici. E ma descurc foarte bine cu banii astia. 900 de euro inseamna 9000 de coaroane. 3700 dau pe chirie (in chirie intra toate cheltuielile, inclusiv internet, tv etc), 2000 pe mincare, fara sa incerc sa fac economie.
    Chiriile cam asa sint pe aici. Eu am singur un fel de garsoniera (ei le numesc studio. Difera de la oras la oras, daca e in centru sau mai departe etc. Oricum, pe scurt, pentru mine 900 de euro sint destui bani incit sa traiesc si sa-mi permit sa ma si plimb sau chiar sa- mi cumpar haine etc. Sper ca te ajuta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s