N-am greșit, știu că de fapt e noaptea Valpurgiei, sărbătoarea păgînă făcută celebră poate cel mai mult de Goethe în Faust. Sigur, ca atîtea alte sărbători ale creștinătății, și asta s-a amestecat cu un sfînt creștin, de fapt o sfîntă care avea un nume asemănător (Sfînta Walpurga), și acum e o sărbătoare…creștină.Doar că azi în Suedia s-a sărbătorit ziua Valpurgiei (în suedeză Valborg, dacă nu greșesc). Fusesem avertizat despre modul ieșit din comun în care se bucură nordicii la venirea primăverii. Astăzi Uppsala a fost plină de oameni, cum un furnicar e plin de furnici. Și parcă fiecare purta pe față un soare al lui personal. N-a fost chiar extazul despre care mi se povestise. O suedeză îmi spunea că, mai mult sau mai puțin, suedezii parcă sînt beți de fericire cînd vine primăvara. N-am văzut nici asta încă, deși am văzut destui beți astăzi pe stradă. Deși nici ăștia nu au fost atît de mulți cum auzisem că or să fie.

Jazz cîntat pe stradă, petreceri cu boxe imense în cluburile Națiunilor, o cursă de ambarcațiuni  improvizate pe rîul care trece prin mijlocul orașului și, un fel de apogeu, aruncarea șepcilor albe de licean în aer, la semnalul Rectorului Universității Uppsala. Am prins cîte ceva din momentele astea în vreo trei clipuri video.

Iată unul dintre paradoxurile care sfîrtecă materia din care sîntem făcuți, probabil carne. Te uiți în jur și orizontul e plin de oameni, de locuri care te atrag doar în măsura în care sînt populate. Geografia e interesantă și tuturor ne plac munții, dar inima turismului e cultura: mergem peste să vedem alt fel de oameni, altfel de locuri, altfel de a fi al oamenilor în locuri.

Ne trage ața înspre oameni. Oricît de indivizi am fi, tot ne dorim să ne pierdem prin mulțime cîteodată, să ne integrăm într-un loc populat, să ne înființăm propria ecologie. Și mai ales, vrem să ne legăm cu ațe de oameni. Să fie subțiri, să le putem rupe oricînd ne vine, dar să ne legăm. Sîntem indivizi doar în măsura în care simțim că avem niște ațe pe care putem să le rupem oricînd. Fără ațe sîntem doar fantome. Așa că ne trezim alergînd înspre oameni. Să zicem că avem noroc și ne găsim un loc. Ne place acolo. Culorile sînt frumoase în jurul nostru, ațele sînt de mătase, muzica ne introduce într-un univers paralel în care domnește un alt fel de viață.

Dar chiar în momentul în care ți s-a îndeplinit visul, momentul în care îl trăiești, îți dai seama l-ai trădat, de fapt. Te uiți în jur și dintr-o dată vraja se rupe odată cu ațele. Dintr-o dată îți dai seama că totul în jurul tău, locul care acum a devenit al tău și tu parte din el, suferă de păcatul originar al identiății cu sine. Adică, nimic nu e mai mult decît ceea ce e. Dar tu vrei mai mult. Ce te vrăjise pe tine nu era cutare sau cutare loc, ci cîntecul de sirenă pe care îl cîntau toate în cor. Sirena asta vrea să te omoare, ca toate sirenele, asta e limpede. Pentru că nu-i poți urma cîntecul cîtă vreme ai un corp. Corpul ăsta poate să se multe dintr-un loc în altul, dar nu le poate îmbrățișa pe toate odată. Nu poate ajunge la sirena care cîntă ademenitor dintr-un pretudineni. Să zicem că o soluție ar fi posibilă. Că te poți dezbrăca de corp pentru cinci minute și că n-ai mai fi limitat la un loc anume. Dar, ah!, asta n-ar fi deloc  o soluție, pentru că vrăjile lumii și ale sirenelor au efect asupra ta doar în măsura în care ești un corp, în măsura în care sîngele îți aleargă prin vene și artere. Paradoxul, așadar, e acela că atîta timp cît ai un corp nu poți avea ceea ce îți dorești, iar cînd ai renunțat la corp, deci poți avea ceea ce înainte îți doreai, nu-ți mai dorești nimic.

Rămîne soluția resemnării și a speranței că poate într-o zi va apărea minunea în carne și oase ce va putea să dea fiecărui loc sonoritatea cîntecului de sirenă ce înainte venea doar dinspre pretutindeni.

Comentarii
  1. Diana spune:

    Ma prinde felul in care scrii, esti amuzant, dar si profund. Observi lumea prin filtru de critic non-conformist, din orice evidenti realitatea intr-un mod atat de diferit.
    Aproape ca devin geloasa ca scrii cu atata lejeritate, ca orice te anina la a creea un continut. Nu stiu cand ai timp si nu inteleg de unde atatea idei sa tot scrii.
    Probabil ca asta iti e vocatia. Ai putea sa publici ceva esestica si, culmea, omul de rand ca mine te-ar citi cu pofta, pentru ca nu plictisesti.

    • ionetecatalin spune:

      Ah, Diana, ma faci sa rosesc🙂 Si eu cred ca asta imi e vocatia, pentru ca in orice caz nu am alta si nu vreau sa ma inchipui ca un om fara vocatie, adica „fara rost”. O sa scriu si ceva mai serios decit aici, asta e sigur. Desore „cind” nu stiu nimic inca. Dar stiu sigur ca daca nu scriu asta ar echivala cu un fel de sinucidere intr-un plan poate mai profund decit sinuciderea „obisnuita”

  2. Diana spune:

    Ups, am reusit sa fac pe cineva sa roseasca. Nu stiu daca am intentionat asta (poate doar sa te flatez un pic – ssst!). Da-ti cateva palme si o sa ai impresia ca nu mai sunt eu cauza roselii tale.
    Acum, lasand gluma: Sincera sa fiu, nu stiu daca ar mai avea atata farmec sa scrii pe un ton mai serios. Am citit lucrarea ta cu vagabondajul si, da, e interesant felul in care pui problemele mai serioase (chiar mi-a placut), insa, eu cred ca izul comic cu ceva tenta de sarcasm pe care il folosesti aici, pe blog, nu e de lepadat. Prin ce s-a evidentiat Creanga? Pe langa altele, prin umorul sau. A exagerat el? A riscat sa para un comedian superficial? Nu.
    Se pare ca vocatia ta e sa scrii, iar a mea sa fac pe criticul, hihi!

    PS: Fa-mi pe plac si nu mai rosi. Incerc sa fac iti ceva critica constructiva, nu sa te dau pe spate. Inca nu am apucat sa iti creionez si partile mai putin flatante ale felului in care scrii (glumesc!).

  3. ionetecatalin spune:

    Nu trebuie sa glumesti, sigur ca sint destule si partile acelea „mai putin flatante”si doar isi asteapta „criticul”.
    Ai citit lucrarea despre vagabondaj? Pe unde ai gasit-o? Sincer sa fiu, mi-e rusine cu carticica aia. A fost o chestie scrisa in graba, fara cercetare serioasa, fara scrupule academice, pe scurt, fara vreo valoare in afara de cea a limbajului..colorat. Am fost extrem de mirat sa o gasesc la raftul de sociologie in BCU. Probabil cei care au pus-o acolo n-au citit-o :))

  4. Diana spune:

    Eu ti-am citit lucrarea de diploma de la facultatea pe care am frecventat-o amandoi, cred.
    Ar trebui sa nu iti mai fie rusine cu ea, pentru ca a fost subiect de inspiratie pentru lucrarea mea de diploma si… hm! ar trebui sa ma reneg pe mine insami. Ulterior am vazut ca o editura a tiparit-o.
    Culmea e ca si lucrarea mea a fost scrisa in graba, si cu o multime de greseli de redactare.
    Intrebare: nu cred ca e cazul sa vorbesti de scrupule academice in ce o priveste lucrarea ta. Nu asta ti-ai propus si, deci, nu asta ai obtinut. Cel putin, asa mi-ai lasat mie impresia. Mie mi s-a parut ca altceva ai vrut sa evidentiezi si ai reusit. Vroiai sa faci ditamai cercetarea academica in contextul in care iti lipseau instrumentele si experienta necesara? Parca spuneai ceva de o doamna in varsta care a cercetat vreo 25 de ani un anume context pentru a da doctoratul. A avut si un motiv. Mr. Vexliard a lucrat zeci de ani, daca nu ma insel, cu genul asta de oameni, si ca atare a scris ce a scris si cum a scris.

  5. ionetecatalin spune:

    Tu despre ce ai scris la licenta?

  6. Diana spune:

    Vagabondajul si dependenta stradala. De fapt, m-a interesant fenomenul ca grup stradal, nu din perspectiva individului.

  7. ionetecatalin spune:

    interesant. ai avut unde sa ti faci cercetarea, la cite grupuri de vagabonzi sint in bucuresti :))

  8. Diana spune:

    Am facut studiu de caz pe un grup cu care am avut contact o perioada mai lunga de timp (cam un an si jumatate). Nu e o cercetare elaborata ci doar un studiu observational. Gasesti lucrarea pe google.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s