Nu îmi place în mod deosebit să fiu singur, dar nu mi-a fost vreodată frică de ea. Nu mă refer aici la singurătate în sensul de a nu a avea partener. Luată în sensul ăsta, singurătatea ar trebui să sperie pe orice om sănătos. Mă refer la singurătate înțeleasă ca întîlnire cu tine însuți. Singur. Liniște. Fără messenger. Poate chiar fără muzică.

Mi-a venit să scriu despre asta pentru că cineva mă compătimea că aici în Suedia sînt singur. Între patru pereți. În primul rînd, sînt cei mai frumoși pe care i-am avut eu vreodată. În al doilea, îmi place. Am dat de curînd peste un pasaj în care Kierkegaard, cel mai mare om care a trăit vreodată, după Ioan Botezătorul, vorbește despre singurătate. Nu-l pun aici ca să-mi laud natura profundă, ci ca să apăr însăși ideea de singurătate. Și după cuvintele lui Kierkegaard, alte cuvinte nu-și mai au rostul.

„Pe de altă parte, el simte adesea nevoia să fie singur, aceasta fiind pentru el o necesitate vitală-uneori ca respiratul, alte ori ca dormitul. Faptul că simte acestă nevoie vitală mai mult decît alți oameni este de asemenea un semn că are o natură mai profundă. În general nevoia de singurătate este un semn că este spirit într-un om pînă la urmă, si este măsură pentru ce spirit se află acolo. Cei trivial de neomenești sau mult-prea-omenești sînt într-o asemenea măsură lipsiți de nevoia de singurătate încît, ca o anume specie de păsări sociale (așa numitele love-birds) (niște papagali care nu pot să trăiască unul fără altul, din cîte știu eu-adăugarea mea), mor imediat dacă trebuie să fie o secundă singuri. După cum bebelușul trebuie adormit cu un cîntec de leagăn, așa și acești oameni au nevoie de bîzîitul tranchilizant al societății ca să poată mînca, bea, dormi, ruga, îndrăgosti etc. Dar în Antichitate ca și în Evul Mediu oamenii erau conștienți de nevoia de singurătate și aveau respect pentru ceea ce înseamnă ea. În sociabilitatea constantă a vremurilor noastre oamenii sînt atît de îngroziți de singurătate încît nu știu ce altă utilitate să-i mai dea, decît (o, admirabilă epigramă!) ca pedeapsă pentru criminali. Dar la urma urmelor e un fapt că în zilele noastre e o crimă să ai  spirit, deci e firesc că acești oameni, iubitorii de singurătate, sînt puși în aceiași categorie cu criminalii.”- Soren Kierkegaard, The sickness unto death (o traducere imprefectă în română ar fi Boala de moarte, dar probabil că și titlul din engleză e o traducere la fel de imperfectă a titlului original din daneză. Textul de mai sus e de asemenea o traducere foarte imperfecta din engleză, făcută de mine)

Asta nu înseamnă că sînt mereu singur. Tocmai am revenit din camera unui vecin, un spaniol gay, care are un Mac superb, cu un ecran imens, unde a văzut un film cu împreună cu vecina mea iraniană,  o chinezoiacă (sau koreancă, sau thai-nu știu să fac diferența), o semi-blondă din Germania, și încă două tipe cărora nu le mai știu țările. Numele nici atît. Iar mîine, împreună cu  vreo 20 de oameni de aici din Lilla Sunnersta, plec la Stockholm de unde vom lua un vapor pînă în Tallinn, Estonia. Deci singurătatea, ca orice altceva, e bună cu măsură.

Comentarii
  1. Mihai spune:

    Drum bun la Tallinn. Uită-te şi pe albumul meu online cu pozele de la Tallinn din 2007. Sper să vezi şi căprioara din bronz din părculeţul de la intrarea în oraşul vechi, din direcţia gării, e ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din Tallinn.

    Aştept să aud impresiile tale de la Tallinn.

    • ionetecatalin spune:

      Mersi Mihai. Probabil o sa pun si eu niste poze aici, daca nu se scufunda vaporul :))

      • Mihai spune:

        Am mers de mai multe ori cu vaporul şi de nenumărate ori cu avionul, deci sper să îţi insuflu optimism.

        Apropo: pe vapor e o orchestră, se fac concursuri de karaoke, deci s-ar putea să uiţi de melancolie. În 1998 am fost cu vaporul pe insula Gotland, într-o excursie ca a ta: cu colegii „internaţionali” de studenţie de la Universitatea din Uppsala. La întoarcere îmi amintesc că pe punte vedeam jumătate din cer în noapte şi cealaltă jumătate cu soarele care apunea, în timp ce un student francez ne cânta operă celor pe punte. Sper să ai şi tu amintiri de neuitat.

  2. Niciodată nu putem să fim împreună cu toţi cei pe care îi iubim…Eu aş da toată lumea acum pentru Bucureşti, pentru o singură persoană.
    Câteodată, sunt mai singură alături de oameni… decât sunt eu şi cu mine între patru pereţi. Prefer singurătatea decât să fiu alături de nişte oameni cu care nu am nimic în comun. Însă oameni minunaţi sunt peste tot, chiar dacă uneori nu îi vedem. Poate chiar la un pas de noi.
    Sunt sigură că nu eşti singur. Trăieşti o perioadă foarte frumoasă. Bucură-te de ea!🙂

    P.S. Am şi eu nişte prieteni din Tallinn şi Eesti. Mă roagă de vreo doi ani să merg cu ei, într-o vacanţă, să le văd ţara. Poate am să ajung cândva pe acolo…

  3. ionetecatalin spune:

    Chiar acum sint pe vapor pe drumul inapoi spre Stockholm. E frmos Tallinnul, dar nu prea am putut sa fac poze din cauza vremii. Un fel de furtuna de zapada.
    Mihaim, ceva amintiri frumoase am. Insa nimic de neuitat. Inca. Dar mai e timp pina miine dimineata :))
    Nicolle,inteleg perfect singuratatea de care vorbesti, o traiesc destul de frecvent. Acum, din fericire, n-a fost cazul. Ar trebui sa mergi in Tallinn, cred ca ti-ar placea🙂

  4. Mihai spune:

    Ai avut „noroc” cu viscolul şi gerul de acum, dar ai noroc cu adevărat că mai poţi merge cel puţin o dată în Estonia, de exemplu în mai, cel mai bine.

    Dacă te-ai uitat în albumul meu cu pozele făcute la Tallinn şi Tartu ai văzut că mie mi-a plăcut enorm de mult şi Tartu, un oraş care mi-a amintit de cartierul Cotroceni din Bucureşti, în care am copilărit. Îţi urez din toată inima să ajungi şi la Tartu.

  5. Mihai Bala spune:

    Foarte tare citatul. Expresia „Bazaitul tranchilizant al societatii” spune totul. De obicei, cand avem o problema de care ne e teama sa o confruntam, atunci fugim de singuratate.

    Nu l-am citit pe Kierkegaard, dar in ultima vreme aud numai remarci laudative duse la extrem la adresa lui. Ce carte de-a lui ai recomanda?

    • ionetecatalin spune:

      Ti-as recomanda Scoala crestinismului sau Frica si Cutremur. Nici eu nu prea l-am citit, adica sint departe de a-l fi citit in totalitate si probabil si mai departe de a-l fi inteles. Dar stiu ca il iubesc.

  6. Claudia spune:

    Eu recunosc ca singuratatea imi place cateodata si asta pentru ca ma face sa ma regasesc. Singuratatea poate fi constructiva atunci cand ii oferi aceasta sansa, te ajuta sa iti pui ordine in ganduri si in viata, e un moment in care esti tu cu tine.
    So, you’re right!🙂

  7. Kamelia spune:

    Un subiect dragut. Dar stiti voi oare cum e singuratatea in doi? Pff, e naspa.eu o simt pe propria-mi piele si e grea.
    Din acest motiv, cred, am inceput sa fiu mai atenta in jurul meu, lucru pe care pana acum vreo 5 anu lnu-l faceam.Aveam acasa tot ce-mi trebuia: dragoste, apreciere, dragalasenie, amor, complimente….etc. Sunt trista.

  8. ionetecatalin spune:

    Tristetea vine si pleaca. La fel si bucuria.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s