Citeva picături rătăcite mi-au distrus tastatura laptopului. Trebuie să recunosc, e  o performanță, pentru cîteva picături. Dacă aș fi vărsat un pahar, n-ar fi fost mare lucru, dar cîteva picături venite din senin, ca o ploaie de vară cu soare, și care au reușit să-mi facă o pagubă de minimum o sută de euro, merită un premiu pentru excelență.

Dar n-a fost numai asta. Abia acum mi-am primit datele contului personal pentru a putea accesa reteaua unversității Uppsala. Suedezii ăștia sînt foarte atenți cu toate, nu doar cu gunoiul. De exemplu, n-ai voie să mergi cu bicicleta pe unde se merge pe jos și trebuie neapărat să ai lumină chiar dacă toate drumurile sînt luminate. Sau, pentru că o să pot accesa internetul doar prin contul personal, oamenii ăștia or să știe în fiecare secundă pe unde mă plimb pe net. Big brother is watching.

Ieri am terminat de citit o carte mare scrisă de un om mare. Cartea a avut aproape o mie de pagini iar tipul e Charles Taylor, un mare filosof și sociolog, care are aproape doi metri înălțime. Apoi am văzut un film, The invention of lying.

Cînd m-am apucat să văd filmul, nici nu-mi imaginam că o să aibă vreo legătură cu cartea pe care tocmai o terminam, după o săptămînă întreagă de citit la ea. Aș putea spune despre filmul ăsta că e un fel de fantasy, ca Stăpînul inelelor dar fără efecte speciale. Pe scurt, ni se propune o lume în care nimeni nu a mințit niciodată. Uitîndu-mă la film, mi-am dat seama că o astfel de lume e mult mai greu de imaginat decît cele din Stăpînul inelelor, Harry Potter și Star Wars la un loc. Filmul e o comedie, și nici nu prea putea să fie altceva, pentru că o astfel de lume, în care toată lumea spune întotdeaua și fără ezitare adevărul, ar fi de tot rîsul. Acum, cine mă cunoaște un pic, știe că nu sînt vreun om fără niciun fel de principii morale. Chiar dacă, uneori, mă comport ca unul. Ba din contră, sînt chiar un tip religios. Sînt mereu cu capul în nori, deci mereu cu un ochi înspre transcendent. Dar ce vreau să spun e că în condițiile în care trăim, în care binele este la tot pasul amestecat cu răul  ( Iisus zicea că grîul va fi pînă la sfîrșit amestecat cu neghina) să te aștepți ca toată lumea să spună mereu adevărul este mai mult decît utopic. E inimaginabil. Acum m-am convins definitiv că am dreptate cînd citesc porunca opta (cea care se referă la minciună)  în modul meu special, adică, ca interzicînd distorsionarea adevărului cu scopul de a face rău și atîta tot. Să nu mărturisești strîmb ÎMPOTRIVA aproapelui tău! E limpede ca bună ziua ce vrea să spună și toți cei care o citesc la modul absolut, ca interzicînd minciuna în genereal, se înșeală amarnic și ar trebui să deschidă mai bine ochii către lume și către ce scrie acolo.

Revenind la film, e o comedie foarte reușită pentru că premizele sînt absolut excepționale. Imaginați-vă ce putere poate avea un om care trăiește într-o lume în care minciuna e inconceptibilă  (nici nu există un cuvînt pentru ea) și care dintr-o dată descoperă minciuna. Omul ăsta va deveni fără îndoială cel mai puternic om din lume. Și cam asta se întîmplă și cu eroul nostru. Numai că ăsta e momentul în care filmul ia o întorsătură urîtă. Adică atunci cînd nu mai vrea să fie comedie și se hotărăște să devină serios. Pe patul de moarte al mamei, eroul nostru îi spune acesteia, care murea de frică știind că o să moară, că moartea e un lucru frumos, că nu e deloc sfîrșitul, ba din contră, e de-abia începutul. Dincolo p așteaptă toți cei pe care i-a iubit vreodată și o vilă imensă, numai a ei, în care să trăiască veșnic. Bineînțeles că mama lui îl crede și moare cu un zîmbet mare pe față. Dar minciuna albă a eroului nostru a fost auzită și de o soră care a răspîndit imediat vorba despre cum e cu lumea de dincolo. În secunda următoare, eroul nostru se trezește în centrul atenției întregii lumii. Toți ochii sînt pe el așa că n-are încotro decît să le spună încă odată, de data asta ceva mai elaborat, ce se întîmplă după moarte. Așa se face că eroul nostru devine dintr-o dată un fel de Moise, un fondator de religie.

Acum, ce vrea să spună filmul, e cît se poate de evident. Într-o lume în care nu ar exista minciună nu ar exista nici religie, pentru că religia e evident rodul unor fabulații mai mult sau mai puțin vinovate. Dar dacă te uiți mai atent, îți dai seama că, comedie sau nu, luînd poziția asta filmul se face de rîs. Dacă are dreptate, atunci greșește. Adică, dacă într-adevăr religia e rodul unor fabulații și atîta tot, fără să corespundă niciunei realități, atunci ea ar fi putut să apară doar într-o lume în care ea ar fi prima minciună. Că minciunile tipului din film, am uitat cum îl cheamă, au putut să se transforme într-o religie s-a datorat în întregime faptului că în lumea asta nu exista minciună astfel că orice ar fi spus un mincinos era preluat imediat și fără rezerve ca adevărul suprem. Dar, din cîte știu eu despre istorie, n-a existat niciodată o astfel de eră. Povestirea evoluționistă ne spune că viața este rezultatul supraviețuirii celui mai puternic, deci al unui șir neîntrerupt de crime și minciuni. Așadar, filmul își fură singur căciula ca să zic așa. Pînă și Durkheim, unul dintre cei mai mari demistificatori ai religiei a fost nevoit să recunoască faptul că, citez, dacă religia a supraviețuit atîtea mii de ani este pentru că fără îndoială corespune unei realități. El ghicește că realitatea asta e societatea însăși, dar  era sociolog, e de înțeles.

O comedie frumoasă dar care o dă în bară cînd își propune să fie serioasă și să mai bată un cui în sicriul religiei. Nu pot s-o judec decît ca superficială. Altfel ar fi fost o comedie foarte reușită. La feș de superficial e și Sam Harris cînd scrie o carte de vreo 200 de pagini, The end of faith, în care tună și trăznește împotriva religiei. După el, oricine crede e un retardat. Mă recunosc cu plăcere retardat în cazul ăsta. Dar o avea dreptate Sam Harris? Pentru că Charles Taylor, tipul mare de care ziceam la început, a scris o carte de o mie de pagini în care a arătat ce rol a jucat religia în însăși devenirea lumii noastre moderne și ce rol esențial continuă să joace în experiența umană.  O mare diferență între cei doi. Primul crede că din cîteva de condei poate elimina credința din peisajul omenesc ( după el, Dumnezeu n-ar trebuie să însemne pentru noi astăzi nimic mai mult decît înseamnă, de exemplu, Zeus, Afrodita, Ra etc). Al doilea scrie o carte incredibil de bogată ( care i-a adus și premiul Templeton în 2007) în care arată cum religia e în mod inextricabil legată de tot ce înseamnă umanitate și cum însăși cultura științifică și umanismul exclusivist care domină astăzi arena viziunilor despre lume, este produsul religiei, mai exact al reformelor (în special Calvinismul) din secolul cinșpe, șaișpe.

Dar, iar am scris prea mult. În final,  recomand filmul ( despre care aș vrea să scriu ceva și în engleză ca să pot posta pe imdb.com) dar mai ales cartea ( A secular age , Charles Taylor). Evident, una dintre recomandări e mult mai tenantă decît cealaltă.


Comentarii
  1. mihaibala spune:

    Referitor la mama eroului: unii credincioşi spun că însăşi teama de moarte e un argument al faptului că trebuie să existe ceva dincolo de ea, că există un Dumnezeu, care a pus în om „gândul veşniciei”, al nemuririi. Dacă am fi apărut din nimic, atunci ne-am fi împăcat demult cu ideea morţii şi nu ne-ar mai terifia. Ateii răspund că teama de moarte se datoreaza doar instinctului de autoconservare.
    Oricum, din cate spui e foarte naiv regizorul… Si il intelegi, daca toata religia cu care a luat el contact s-a rezumat la superstitii si atat.

    Foarte interesanta si discutia despre interdictia minciunii; as fi curios sa stiu care sunt situatiile in care crezi ca minciuna este acceptabila; daca ai un evreu ascuns in casa si il minti pe ofiterul nazist care vrea sa-l deporteze, spunand ca esti singur in casa, e clar ca nu e o problema.
    Totusi, e cam riscant sa adopt ideea ca minciuna inseamna „distorsionarea adevarului doar cu scopul de a face rau si atata tot”.
    Ce se intampla in cazul in care trebuie sa mint pentru a avansa profesional de ex? Sau pentru a avea nush ce foloase. Doar n-am facut rau nimanui prin asta.

    Oricum, buna postarea; chiar m-ar interesa si cartea, si filmul.

    • ionetecatalin spune:

      Recunosc, pozitia mea invita intr-un teren…alunecos. Dar eu cred ca in primul rind invita la responsabilitate si la maturitate morala. Adica, in viziunea asta, individul nu mai e vazut ca un copil care trebuie sa respecte un cod pe care nu il intelege prea bine, ci, prin chiar modul cum e formulat codul, in cazul asta porunca a opta (sau e a noua?), e invitat sa faca judecati morale. Esti de acord ca cineva poate face foarte mult rau folosind adevarul, nu? Daca poti sa faci rau si cu adevarul si cu minciuna, dar la fel de bine poti sa faci bine atit cu adevarul cit si cu minciuna, inseamna ca minciuna si adevarul trebuie sa fie mereu subordonate binelui. E nevoie de maturitate, de „dragoste pt bine”. E adevarat, cei mai multi oameni prefera ori sa respecte orbeste o porunca, ori sa renunte cu totul la porunca spunind ca e „o minciuna”. Daca mint pentru a avansa proseional, nu inseamna asta ca interesele companiei sint afectate pe termen lung? Sau daca mint un politist pentru a scapa de o amenda, in situatia in care chiar am depasit viteza, nu inseamna ca evitind amenda evit ceva ce ar fi putut sa ma corijeze si continui sa am o conduita care ar putea in cele din urma sa puna vietile celor din jur in pericol? Sigur, lucrurile nu sint niciodata nici simple nici limpezi, dar tocmai d-aia cred ca sint asa de frumoase🙂

      • mihaibala spune:

        Da, sunt destul de confuze lucrurile uneori. Teoretic sunt bune argumentele impotriva minciunii pt avansare profesionala sau pt a scapa de amenda, dar in viata reala multora le vor parea caraghioase. De fapt, in viata reala e foarte usor sa justifici aproape orice.

        De exemplu e imposibil sa respecti perfect legea cand esti la volan; ba depasesti putin viteza (cand treci prin localitati e prostesc sa incetinesti sub 50 la ora), ba nu acorzi prioritate din neatentie etc.
        Important e ca nu ai pus in pericol viata nimanui, si asta e si scopul legii rutiere. Asa ca de ce sa nu-l minti pe politaiul care te ia la intrebari? Oricum ai invatat din greselile tale si te vei corecta singur in viitor.

        Aceleasi argumente le pot folosi si pt a justifica furtul. Iau programe fara licenta de pe torrenturi (cine nu a luat!?), ca doar sunt roman sarac si oricum nu le folosesc in scopuri comerciale. Ce rau am facut? O calcare mica a legii in folosul personal, fara efecte negative asupra celor din jur.
        Dar conform argumentelor tale (care se aplica si la furt si la minciuna), am facut totusi un rau, pt ca am privat compania producatoare de o anumita suma de bani; s-ar putea ca pe termen lung sa sufere datorita celor ca mine etc…

        Oricum, sunt departe de a fi ajuns la o concluzie cu privire la minciuna sau furt. Banuiesc k in cazurile concrete cu care ma lovesc o sa stiu ce am de facut dk sunt sincer si deschis.

  2. Mihai spune:

    >mihaibala
    Nu am văzut filmul (încă) dar mă bucur să regăsesc în comentariul tău o idee care mi s-a părut şi mie interesantă: că dacă moartea ar fi ceva firesc şi finalitatea existenţei, atunci nu ar trebui să existe teama de moarte! De unde, „modus tollens”: din moment ce toţi ne temem de moarte, iar moartea e ceva natural în lumea fizică, înseamnă că în natura noastră intră o componentă care nu ţine de lumea asta.

    În raţionamentul de mai sus am folosit termenul „moarte” cu sensul de „nefiinţă”, nu de moment/prag în care părăsim lumea asta.

    >Cătălin
    E minunat că ai adus în discuţie noţiunea de „morală”. Autorul cărţii „Mere Christianity” (tradusă în română: „Creştinism. Pur şi simplu”), C. S. Lewis susţine că noţiunea de morală se găseşte în absolut toate comunităţile şi culturile lumii, doar conţinutul ei diferă. De exemplu, în Afganistan e moral să îţi cumperi o nevastă (şi care nu e neapărat prima), ceea ce e imoral în Europa şi majoritatea ţărilor lumii. Un alt cercetător remarca faptul că morala nu poate fi analizată de ştiinţă, ci aparţine metafizicii. De unde rezultă că metafizica nu e ceva „depăşit”, ci dimpotrivă, ceva etern valabil. Deci religia nu poate fi considerată „depăşită” de ştiinţă pentru simplul motiv că „merg” pe culoare diferite. Ştiinţa nu poate nici infirma nici confirma religia, ci cel mult să studieze noţiuni comune cu noţiunile prezente în religie (de exemplu noţiunea de „existenţă”).

  3. ionetecatalin spune:

    Sint unii care sustin ideea „culoarelor diferite”, adica stiinta si religia ar avea ca obiecte realitati diferite. Probabil cel mai celebru dintre toti, cel putin dintre toti pe care ii stiu eu, e Wittgenstein. Pentru el, religia e sfera de dincolo de cuvinte, iar una dintre propozitiile din Tractatus-ul lui spune „despre ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca”.
    Dar problema apare atunci cind religia si stiinta pretind ca au adevarul ultim despre ACEIASI realitate. De exemplu, religia iti spune ca lumea a fost creata de Dumnezeu iar stiinta iti spune ca…ei bine, nu prea stie ce sa spuna despre cum a aparut lumea (teoria care aproximeaza cel mai bine inceputul e Big Bang-ul, teorie care s-a impus foarte greu in lumea stiintifica pentru ca seamana foarte mult cu ce spune Biblia despre inceputul Universului. Ca, adica, la un moment dat ceva a aparut din nimic) dar ne spune ca in niciun caz nu sintem facuti dupa „chipul si asemnarea lui Dumnezeu” ci sintem simple accidente chimico-biologice.

  4. Cristi spune:

    E foarte puternic , filmul , aproape ca m a facut sa imi pierd un pic din credinta …

  5. ionetecatalin spune:

    Nu stiu daca credinta se pierde cite un pic. Si, in orice caz, nu se pierde in urma unui asemenea film. E foarte slab🙂 Sa nu cumva sa incerci sa citesti Cioran sau Nietzche sau dintre cei mai noi Dawkins sau Hitchens, ca nu mai ramine nimic de ea😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s