Azi m-am plimbat prin vecinătate. Cum nu am avut treabă în oraș, am ieșit să văd împrejurimile. Doar așa, ca să iau aer și să mă mișc. Mens sana in corpore sano, nu-i așa? Din fericire, la vreo doi kilometri de unde stau încep marile lacuri suedeze. De fapt, e un singur lac care se împarte în multe lacuri mici care se unesc mai încolo în lacuri mai mari și care parcă nu se mai termină. Pînă acolo însă, am avut ocazia să văd de aproape ruralul de aici. Casele sînt frumoase, unele ca de poveste, altele nu chiar de poveste. Ce e frumos, e că deși nu sînt identice, reușesc să creeze un peisaj. Adică niciuna nu pare ruptă din piesaj și fiecare își aduce contribuția la pictarea unui tablou de poveste. Ar fi trebuit să fac poze. Poate fac mîine. Mergînd și minunîndu-mă, sigur că mi-am adus aminte de România. Da, sîntem săraci, dar chiar și acolo unde sîntem bogați reușim să creem doar peisaje de prost gust. Însă, fără îndoială, principala noastră problemă e sărăcia. Și nu cea materială în primul rînd. Românii se laudă că sînt ortodocși de mii de ani și vor cu orice chip să îl facă pe un protestant ca mine să se simtă prost că nu e și el ortodox de mii de ani. Dar dacă te uiți în lume, nu poți să nu observi imediat diferența dintre țările ortodoxe și cele protestante. Nordul Europei, Danemarca, Suedia, Norvegia, cel mai avansat din toate punctele de vedere, e Luteran. Apoi vine Marea Britanie, care e Anglicană. Apoi vine Germania, care e tot protestantă. Catolicii sînt pe undeva pe la mijloc, cu Franța plasată destul de bine în ierarhia economică și culturală și cu Spania și Italia chinuindu-se să țină capul la suprafața mlaștinii mediocrității. Iar țările Ortodoxe sînt atît de departe încît nici măcar nu fac parte din același clasament. În general li se pune eticheta de subdezvoltate sau cea mai binevoitoare de în curs de dezvoltare. Sigur, nu poate spune nimeni că religia e factorul principal în toată povestea asta, deși Max Weber a arătat în unul dintre cele mai strălucite studii sociologice cum protestantismul, mai exact Calvinismul, a jucat un rol esențial în nașterea capitalismului modern. Dar cînd te uiți în jur, nu poți să nu faci corelația asta dintre religie și gradul de dezvoltare, care practic îți sare în ochi. Țările care au îmbrățișat Reforma și au pus în centrul creștinismului lor Scriptura, lăsînd la o parte păgînismele bisericilor tradiționale de mii de ani, și-au cîștigat statutul de cap, în timp celelalte abia dacă pot fi numite coadă. Singura mea mirare e de ce țările Catolice nu sînt mai jos decît cele Ortodoxe. După anumite calcule, care poate nu țin seama de factori relevanți, așa ar trebui să fie. Cu toate astea în minte și mergînd pe drum cu ochii fugindu-mi de la o casă la alta, găsind la fiecare cîte un detaliu care mă făcea să oftez de bucurie și, specific românesc, oftică, mi-a venit să rîd de mîndria românilor noștri care se cred ortodocși de mii de ani și totodată mi-a venit ideea să scriu postul ăsta. O fi fost bună, o fi fost proastă, nu știu. Dar nu puteam să nu-l scriu, așa că l-am scris.

Comentarii
  1. Mihai spune:

    Dragă Cătălin, dacă tot l-ai scris, atunci să discutăm ecumenic, că eu sunt ortodox şi locuiesc în Suedia. Eu cu suedezii care se consideră protestanţi m-am înţeles mereu fără probleme. Îl cunosc personal pe Alf Svensson, care a fost ani de zile preşedinte al partidului Creştin-Democrat din Suedia şi e un om minunat. Una dintre cele două biserici ortodoxe române din Stockholm e găzduită de Biserica Suedeză, gratuit, de ani de zile, deci în spirit ecumenic.

    Problema cu nordicii nu e că sunt protestanţi sau altfel ci că mulţi sunt cam atei şi că au pus ateismul în practică într-un stil cam subuman. Vezi cazul cu „scandalul caricaturilor despre Mahomed” care e doar vârful aisbergului. Secularizarea de aici a reuşit ca să-i desensibilizeze pe unii până la un nivel pe care nu-l pot numi decât subuman. Dacă acesta e preţul plătit pentru un nivel de trai ridicat, e mult prea mare. N-am avut habar de asta înainte de a veni aici şi a vedea ce „suflete moarte” există aici. Din punctul acesta de vedere românii sunt net superiori, o spun ca unul care face naveta între România şi Suedia de opt ani de zile. Pentru mine a fost o dezamăgire cumpiltă să văd că ce nu au reuşit comuniştii în Europa de Est a reuşit consumismul în Vest: spălarea creierelor multora.

    Eu am încetat să-i consider pe cei din vest mai „sus” decât cei din Est. Cred că era bine dacă după 1989 am fi făcut un „schimb de experienţă” între diversele societăţi ale Europei decât să îi imităm toţi, ca nişte maimuţe, pe „occidentalii civilizaţi”. Europa de Vest are enorm de mult de învăţat de la Europa de Est, şi m-am bucurat de câte ori am întâlnit, pe la conferinţe şi alte evenimente internaţionale, vest-europeni care au spus asta din proprie iniţiativă.

    Dacă ar fi să rezum într-o frază toate astea, ar fi să spun că diferenţa dintre România şi Suedia e că în România oamenii sunt cu advărat umani dar instituţiile sunt la pământ, în timp ce în Suedia (şi în tot Nordul) instituţiile sunt excelente dar individul s-a abrutizat.

    Hai să vedem ce impresii ai să ai după primul sfârşit de săptămână în Suedia când ai să-i vezi localnici de ambele sexe cum se îmbată pe stradă, şi cum arată strada plină de cutii de bere până luni când vin gunoierii. Să-mi povesteşti cum ţi s-a părut. Şi te anunţ că asta e doar începutul, „the best is still to come”.

  2. ionetecatalin spune:

    Inainte de orice, sa spun cit de mult ma bucura un astfel de comentariu. Polemic, dar plin de substanta. Atit de plin de substanta incit riscam sa transformam blogul meu intr-un teren cit se poate de academic, ceea ce, din nou, nu poate decit sa ma bucure🙂

    As incerca sa spun in doua cuvinte unde sint si unde nu sint de acord cu tine. Sint de acord ca s-ar putea ca eu sa nu fi luat contact cu sufletul suedez si astfel sa nu am habar de esenta lui. Nici nu as fi avut cum in astea citeva zile de cind sint aici. Am luat contact cu ceea ce se vede si care poate fi bine descris de conceptul de institutie ales de tine.
    Referitor la discutia despre ateism, desi nimeni nu pune la indoiala ca nordul e mai secular decit sudul, la fel de adevarat e ca ortodoxii din Romania nu sint deloc atit de religiosi pe cit se crede si ca nordicii nu sint, din nou, atit de seculari pe cit au reputatia. Asta nu o spun eu, ci studiile in domeniu.
    Faptul ca la sfirsit de saptamina strazile sint pline de cutii de bere poate avea mai mlte explicatii. Una ar putea fi „defularea”. La noi strazile si muntii si cimpiile sint mereu pline de cutii de bere, asa ca nimeni nu simte nevoia la sfirsit de saptamina sa faca mai mult decit face de obicei. Probabil e vorba de un fenomen de defulare in masa.
    Dar eu nu ziceam neaparat ca in prezent nordicii sint mai „buni” decit sudicii. Eu ma refeream la niste fapte obiective, cum ar fi nivelul economic, institional si cultural superior. Nu va pune nimeni la indoiala ca Romania, Bulgaria si chair si Spania si Italia sint mult sub nivelor nordicilor cind vine vorba de dimensiunile astea. Daca asa stau lucrurile, cum le explicam? Sigur, nu exista un singur factor, si eu poate am simplificat grosolan cind am redus totul la ordodoxie vs protestantism, dar factorul religios sare in ochi, chiar daca nu vrei sa-l observi. Prin factor religios nu inteleg ce sint nordicii acum, ci ce au fost la un moment dat, adica la momentul Reformei, atunci cind au ales sa dea la o parte paginismele din Crestinimsul traditional (Catolic in primul rind, dar si Ortodox) si sa puna in centrul Crestinismului lor Scriptura (vezi principiul lui Luther: Sola Scriptura-nu la voia intimplarii poate cei mai dezvoltati sint tocmai luteranii, nu Calvinistii, nici Anglicanii nici alte feluri de reformati). Dar astea sin speculatii, adica corelatii pe care le fac in minte dar despre care nu as scrie vreun articol in vreo revista de specialitate, pentru ca atunci cind trebuie sa argumentezi serios, lucrurile se complica. Dar asa, la nivel de intuitie, si mai ales pe blogul meu, am avut curajul sa spun asta.

  3. Mihai spune:

    Dragă Cătălin, mulţumesc pentru comentariu, pe care nu-l pot numi la rândul meu decât pertinent şi academic. Până la urmă e normal să avem şi dialoguri academice din moment ce suntem doctoranzi amândoi.

    Mi-a plăcut că ai văzut exact aspectele care mie îmi scăpaseră. De exemplu că în România nu observi gunoaiele la sfârşit de săptămână pentru că poţi vedea gunoaie şi în restul săptămânii! Cam aşa e, din păcate. Şi într-adevăr, suedezii refulează în distracţii ca beţia şi vulgaritatea.

    Sunt de acord cu tine şi că nu se poate spune nici că suedezii ar fi secularizaţi în întregime şi nici românii nu sunt ortodocşi practicanţi. Îmi amintesc că România era printre ţările cu cel mai mare procentaj de avorturi, iar avortul nu se prea potriveşte cu morala creştină.

    Referitor la sufletul suedez trebuie să spun că nici eu nu pot spune că îl cunosc. Ceea ce am descris sunt efecte care se văd la suprafaţă, şi care pot da nişte indicii despre sufletul lor, dar nu ştiu dacă un străin poate cunoaşte sufletul suedez, fiindcă am impresia că nici suedezii însăşi nu şi-l cunosc, după cât sunt de debusolaţi.

    Pentru mine rămâne un mister de ce protestanţii evlavioşi de altă dată au ca urmaşi „secularizaţii” traumatizaţi de astăzi. Excepţie fac neoprotestanţii, care din câte văd sunt practicanţi şi activi şi azi. Până la urmă morala severă a protestanţilor a fost transmisă în viaţa economică. Eu cred că asta poate fi explicaţia că ţările protestante au devenit prospere economic. Respectul pentru dogme s-a transferat în respect pentru muncă, legi, etică. Nu doar că nivelul de trai a crescut, dar corupţia e cea mai scăzută din lume, ceea ce trebuie să recunosc că e de invidiat.

    Aici însă ar fi o diferenţă faţă de Statele Unite, unde prosperitatea economică nu a fost plătită cu preţul secularizării. Din câte am înţeles, numai 6 la sută ditre americani se declară atei, în timp ce în ţările protestante ale Europei procentul e mai mare. Dacă te uiţi la panoul care descrie biserica de pe Skeppsholmen, în Stockholm, vei vedea că în anul 1840, când a fost inaugurată, podul Skeppsholmsbron s-a lăsat în jos sub greutatea oamenilor care au venit să asiste la inaugurare. Acum câţiva ani, biserica a fost desacralizată şi găzduieşte concerte de muzică clasică. Mie mi se pare ceva simptomatic, şi îmi aminteşte de o frază pe care am citit-o în revista The Economist: „Europa de azi e un continent cu biserici goale şi moschei pline”.

    Şi ca lucrurile să fie şi mai complicate, există în Europa o ţară catolică, Franţa, despre care se spune că e mai seculară decât Suedia. Ce explicaţie să mai găseşti? Poate cea sugerată de exemplul următor? Şi anume, am un prieten francez, pe care l-am cunoscut în Suedia. Cât a stat aici în Suedia, a vizitat ţările nordice, ţările baltice şi a fost şi la Sankt Petersburg, în Rusia. În ce priveşte religia, prietenul se declată ca „ne fiind religios”, nu neapărat ateu, dar în orice caz nepracticant. După ce s-a întors de la Sankt Petersburg mi-a spus că dacă ar exista în Franţa biserici atât de frumoase ca în Rusia, el ar fi devenit credincios!

    Poate că asta ar fi o explicaţie mai corectă a fenomenului secular, deşi nu explică de ce americanii sunt religioşi fără să aibă biserici deosebit de frumoase. Dar şederea ta în Suedia şi perspectiva ta din interiorul protestantismului cred că o să scoată la iveală mai multe aspecte interesante.

  4. celmaibun spune:

    să fiu scurt…foarte scurt chiar: suntem din Est. Suntem cu mult în urmă ţărilor dezvoltate. Pe toate planurile.

  5. catalina spune:

    Ai primit de la mine „superior scribbler award”
    E dovedit http://invisare.blogspot.com/2010/01/am-un-premiu.html

  6. Andrei spune:

    Când ai fost ultima dată în Grecia?
    Sau măcar pe Transfăgărăşan?
    Doar aşa să ne privim urâtul nu cred că ne ajută foarte mult.
    Altfel, dacă tot l-ai adus pe Weber în discuţie cum explici miracolul asiatic, unde protestantismul e absent?

  7. ionetecatalin spune:

    Multumesc Catalina. Deocamdata stau prost cu conexiuna la net asa ca nu prea pot sa ma ocup de trimiterea mai departe a premiului. Sper sa ma ocup curind de asta.

    Andrei, n-am fost niciodata in Grecia iar frumusetea NATURALA de pe Transfagarasan (am fost acolo asta vara) nu are nimic de-a face cu aspectele culturale la care ma refeream eu.
    Cit despre „miracolul asiatic” , Weber insusi i-a dat multa atentie. Acolo se aplica insa alte categorii, care nu sint valabile in vest, asa ca mi´-ar fi greu sa vorbesc despre asta acum, pentru ca nu am timp, dar probabil si alta data pentru ca nu am calificarea necesara.

  8. mihaibala spune:

    Părerea mea este că ţările catolice sunt mai dezvoltate decât cele ortodoxe datorită iezuiţilor. Când catolicismul intrase în criză datorită reformei, a apărut ordinul iezuit, care s-a pus serios pe reformă: o nouă muzică, o nouă artă, o nouă arhitectură (barocul). Peste tot pe unde mergeau călugării iezuiţi, fie în Japonia, fie în Asia sau America, îşi luau timp să înţeleagă culturile locale, înainte de a le creştina. Şi aşa s-a ajuns ca şcolile iezuite să fie în top; o mulţime de savanţi de renume au fost iezuiţi; toate astea au ridicat catolicismul foarte mult.

    Interesantă şi opinia lui Mihai; Europa, mai ales cea protestantă este în plin proces de secularizare. Şi asta pentru că protestantismul a respins dogma „crede şi nu cerceta”; în materie de conştiinţă, fiecare om e liber să decidă în dreptul lui – era ideea lui Luther. Şi asta înseamnă că ai libertatea să fii materialist şi să-L respingi pe Dumnezeu.

    Cât despre ţările catolice, acestea au oprit o vreme secularizarea; „crezi în Dumnezeu sau mori, ereticule!” Dar nu cred că asta e o soluţie viabilă. În prezent, că biserica şi-a pierdut puterea de constrângere, încep să se niveleze lucrurile. Chiar şi în România. Generaţia tânără este agnostică.

  9. ionetecatalin spune:

    Cred ca ai dreptate cind spui ca iezuitii au fost un fel de motor cultural. Disciplina pe care au adus-o a fost cumva similara cu cea a protestantilor, impusa de spiritul calvinist.

    Ai dreptate si cind spui ca protestantismul a deschis calea catre secularismul modern, prin ceea ce sociologii numesc, dupa Weber, disenchanment, iar noi am zice dezvrajirea lumii. La catolici totul era magie, dar Reforma a facut clar distinctia intre natural si supranatural ceea ce a dus in cele din urma la victoria naturalului. Povestea asta e foarte interesanta si o spune extrem de bine Charles Taylor in cartea lui despre care ziceam in ultimul post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s