Dragoste platonică

Posted: Ianuarie 6, 2010 in Fără categorie
Etichete:, , , , , , ,

Astăzi, dragostea platonică înseamnă dragoste „pură”, adică fără impurităţile cărnii. Fără sexualitate. Iubirea dintre două spirite. La origine însă, adică pentru greci, căci cuvîntul platonic vine de la Platon, dragostea platonică însemna altceva. Însemna iubirea unui bărbat, matur şi învăţat, pentru un băieţel, fraged şi inocent. Pofta bărbatului trebuia ţinută în frîu şi sublimată în sentimente pure, înalte, mai exact trebuia ca bărbatul să vadă în  băiat însăşi ideea (în sensul lui Platon) de frumos, sau să vadă dincolo de băiat şi să contempleze frumuseţea zeului. Asta nu însemna că bărbatul nu era muncit de poftă pentru băieţel. Ba exact asta însemna! Dar mai însemna şi că pofta asta trebuia ţinută în frîu şi sublimată în ceva spiritual. Desigur, acesta era idealul platonic, căci în realitate pofta rareori putea fi ţinută în frîu.

Orice observator obiectiv al religiei Catolice, poate observa cu uşurinţă influenţele greceşti din teologia catolică. Nemurirea naturală a sufletului e cel mai frapant exemplu. Nemurirea asta ajuns azi să fie privită ca foarte…naturală în creştinism, dar la origine e cît se poate de păgînă. Lista de păgînisme greceşti  infiltrate prin catolicism în creştinism e lungă, dar nu e nevoie să o redau eu aici, pentru că toată lumea ştie că părinţii bisericeşti preţuiau scrierile grecilor la fel de mult ca Scriptura.

Acum las în urmă ce ştie toată lumea şi fac o observaţie poate hazardată, dar oarecum intersantă şi în orice caz destul de amuzantă. Se pare că şi iubirea platonică, în sensul ei originar, a fost importată în Catolicism, dacă ne uităm la toate scandalurile de pedofilie în care au fost implicaţi preoţi catolici, nu-i aşa?

Comentarii
  1. […] Dragoste platonică January 2010 1 Like on WordPress.com, […]

  2. Tokolyi Mihai spune:

    Sincer?

    Cred că fiecare persoană are viziunea lui proprie despre dragoste care corespunde mai mult sau mai puțin cu ceea ce zic unii sau alții despre această nobilă afecțiune … afecțiune care pe unii îi înobilează în virtute, în timp ce pe alții îi depravează în viciu.

    Și mai sincer, nu cred că contează ce fel de dragoste posedăm (platonică sau de inspirație creștină etc.), cât contează să o avem, și mai presus de toate contează să existe, să persiste, să fie (împărtășită?)!

    P.S: Există paradis fără iubire ??? Eu unul cred că nu,
    cred că iubirea construiește paradisul, întocmai precum
    ura contruiește infernul !!!

  3. ionetecatalin spune:

    frumos Don Juan de Marco, l am vazut si eu mai de mult…

  4. Kamelia spune:

    Si eu iubesc platonic un tip, care in urma cu o saptamana a suferit un avc.Sunt disperata , abia astept sa-l vad.Este internat , la 6 zile de la acest necaz, a sunat un prieten comun. I-a zis ca e bine.Nu stiti cat m-am bucurat de tare.Sunt necajita ca pe mine nu s-a gandit sa ma sune, dar sunt extrem de fericita ca este bine.
    Tare as vrea sa stie cat de mult il iubesc, si mai ales cat de mult il apreciez.Noi ne-am tot intalnit la o cafea, am vorbit diverse, el incercand sa-mi iduca ideea de ,,mai mult”, dar eu m-am facut intotdeauna ca nu pricep.Asta, de frica sa nu se termine ceeace pentru mine este energie pur si simplu.

  5. ionetecatalin spune:

    Nu prea inteleg eu cum vine asta, dar ce sa mai zic🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s